Pildele lui Solomon

Capitolul 28
1.  Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă.
2.  Din pricina greşelilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge.
3.  Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.
4.  Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o păzesc se aprind împotriva lor.
5.  Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot.
6.  Mai de preţ e săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât cel prefăcut în căile lui, chiar dacă e bogat.
7.  Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său.
8.  Cel ce îşi sporeşte averea lui, prin dobândă şi prin camătă, adună pentru cel ce are milă de săraci.
9.  Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune.
10.  Cel ce rătăceşte pe cei drepţi pe o cale rea va cădea în groapa (pe care a săpat-o); cei fără prihană vor fi fericiţi.
11.  Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte cu mintea.
12.  Când drepţii biruiesc e mare sărbătoare, iar când cei fără de lege ies la iveală, oamenii se ascund.
13.  Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit.
14.  Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce îşi învârtoşează inima lui va cădea în nenorocire.
15.  Leu care răcneşte şi urs flămând este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
16.  Stăpânitorul cel lipsit de venituri este mare asupritor; cel ce urăşte câştigul (nedrept) va trăi multă vreme.
17.  Un om pe care îl îngreuiază sângele unui ucis fuge până la groapă; nimeni să nu-l oprească!
18.  Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă.
19.  Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie.
20.  Omul credincios va fi încărcat de binecuvântări, iar cine zoreşte să ajungă bogat nu va rămâne nepedepsit.
21.  Nu este bine să te uiţi la faţa omului, căci pentru o bucată de pâine cineva poate să greşească.
22.  Omul lacom se grăbeşte să se îmbogăţească, dar nu gândeşte că lipsa va veni peste el.
23.  Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât cel care-l linguşeşte.
24.  Cine despoaie pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: "Nu-i păcat!" este tovarăş cu făcătorul de rele.
25.  Omul lacom aţâţă cearta, iar cel ce nădăjduieşte în Domnul va fi îndestulat.
26.  Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit.
27.  Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui va fi mult blestemat.
28.  Când nelegiuiţii ies la iveală, oamenii se ascund, iar când ei pier, se înmulţesc cei drepţi. 

Capitolul 29
1.  Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.
2.  Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
3.  Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea.
4.  Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
5.  Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
6.  Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie.
7.  Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
8.  Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia.
9.  Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
10.  Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui.
11.  Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia.
12.  Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi.
13.  Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul.
14.  Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci.
15.  Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale.
16.  Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie) prăbuşirea lor.
17.  Mustră pe fiul tău şi el iţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău.
18.  Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!
19.  Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă.
20.  Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el.
21.  Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu.
22.  Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate.
23.  Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
24.  Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic.
25.  Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.
26.  Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
27.  Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi. 

Capitolul 30
1.  Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: "Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2.  Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om.
3.  Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
4.  Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii!
5.  Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
6.  Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!
7.  Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
8.  Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,
9.  Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
10.  Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
11.  Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa;
12.  Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui;
13.  Un neam... O, cum ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele lui!
14.  Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni.
15.  Lipitoarea are două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: "Destul!" şi anume:
16.  Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!"
17.  Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
18.  Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19.  Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.
20.  Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: "N-am făcut nimic rău"
21.  Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
22.  Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
23.  Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa.
24.  Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:
25.  Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;
26.  Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor;
27.  Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri;
28.  Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor.
29.  Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ:
30.  Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui;
31.  Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
32.  De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
33.  Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.

Capitolul 31
1.  Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa îl învăţa:
2.  Fiul meu, rodul pântecelui meu, feciorul făgăduinţelor mele, cu ce pot eu să te îndemn?
3.  Nu da puterea ta femeilor şi căile taie celor care pierd pe regi.
4.  Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin şi conducătorii băuturi îmbătătoare,
5.  Ca nu cumva bând să uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii.
6.  Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet,
7.  Ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui.
8.  Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor.
9.  Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit.
10.  Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul.
11.  Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.
12.  Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale:
13.  Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa.
14.  Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei.
15.  Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor.
16.  Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.
17.  Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale.
18.  Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.
19.  Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul.
20.  Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit.
21.  N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii.
22.  Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.
23.  Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării.
24.  Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor.
25.  Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine.
26.  Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
27.  Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu mănâncă.
28.  Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă:
29.  "Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!"
30.  Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!
31.  Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!