Pildele lui Solomon

Capitolul 24
1.  Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor,
2.  Căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăiesc cele nelegiuite.
3.  Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte
4.  Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută.
5.  Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere.
6.  Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori.
7.  Peste măsură de înaltă este înţelepciunea pentru omul nebun; când stă la poarta (cetăţii) el nu deschide gura.
8.  Cel ce-şi pune în gând să facă rău se cheamă un mare răufăcător.
9.  Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia oamenilor.
10.  Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării, puterea ta nu este decât slăbiciune.
11.  Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i!
12.  Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui?
13.  Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale.
14.  Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută.
15.  Nu pândi, nelegiuitule, casa celui drept şi nu tulbura locaşul lui,
16.  Căci dacă cel drept cade de şapte ori şi tot se scoală, cei fără de lege se poticnesc în nenorocire.
17.  Nu te bucura când cade vrăjmaşul tău şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta,
18.  Ca nu cumva să vadă Domnul şi să fie neplăcut în ochii Lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine).
19.  Nu te aprinde împotriva răufăcătorului şi nu-ţi întărâta râvna împotriva celor fără de lege.
20.  Căci cel ce face rău nu propăşeşte, şi sfeşnicul celor nelegiuiţi se va stinge.
21.  Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie,
22.  Că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic?
23.  Şi aceste (proverbe) sunt ale înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să cauţi la faţa oamenilor.
24.  Pe cel ce zice celui fără de lege: "Tu eşti drept!", popoarele îl blesteamă şi neamurile îl afurisesc;
25.  Dar celor care îl ceartă Cum se cuvine le merge bine şi peste ei vine binecuvântarea şi fericirea.
26.  Buzele sărută pe cei ce dau răspunsuri drepte.
27.  Rânduieşte-ţi lucrul tău afară şi adu-l la îndeplinire pe câmpul tău, apoi îţi vei ridica o casă.
28.  Nu fi martor mincinos împotriva prietenului tău şi nu fi pricina (unei hotărâri nedrepte), cu buzele tale.
29.  Nu spune: "Precum mi-a făcut aşa îi voi face şi eu lui; voi răsplăti omului după faptele lui".
30.  Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui om lipsit de minte,
31.  Şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prăbuşise.
32.  Atunci m-am uitat Şi m-am frământat în inima mea, am privit cu luare aminte şi am tras o învăţătură:
33.  Încă puţin somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai stau cu mâinile în sân ca să dorm...
34.  Şi sărăcia va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un om înarmat. 

Capitolul 25
1.  Şi acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda.
2.  Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.
3.  Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor.
4.  Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales.
5.  Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai-marelui şi tronul lui se va întări prin dreptate.
6.  Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari,
7.  Căci mai degrabă să ţi se zică: "Suie aici!" decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi,
8.  Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine?
9.  Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă,
10.  Ca nu cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima ta.
11.  Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.
12.  Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare.
13.  Precum este răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului său.
14.  Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă cu darul pe care niciodată nu-l dă.
15.  Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase.
16.  Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cit îţi trebuie, ca nu cumva să te saturi şi s-o verşi.
17.  Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.
18.  Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.
19.  Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie.
20.  Ca atunci când dezbraci haina ne vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa este cântarea pentru o inimă întristată.
21.  De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l eu apă,
22.  Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi v a răsplăti ţie.
23.  Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
24.  Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă mare.
25.  Precum e apa rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o ţară depărtată.
26.  Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit.
27.  Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă.
28.  Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine. 

Capitolul 26
1.  Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
2.  Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
3.  Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4.  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
5.  Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
6.  Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
7.  Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
8.  Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
9.  Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
10.  Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
11.  Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
12.  Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
13.  Leneşul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!"
14.  Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
15.  Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
16.  Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
17.  Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
18.  Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
19.  Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: "Da, am glumit!"
20.  Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta.
21.  Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
22.  Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
23.  Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
24.  Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
25.  Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26.  Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
27.  Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
28.  Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. 

Capitolul 27
1.  Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
2.  Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
3.  Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
4.  Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
5.  Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
6.  De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
7.  Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
8.  Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
9.  Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10.  Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
11.  Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
12.  Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
13.  Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
14.  Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
15.  Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
16.  Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
17.  Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
18.  Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
19.  Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
20.  Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
21.  În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
22.  Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
23.  Sârguieşte-te să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
24.  Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
25.  Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
26.  Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
27.  Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.