Sfântul Cuvios Andrei Rubliov, cunoscut ca cel mai mare iconar din Rusia, s-a născut în apropierea Moscovei, între anii 1360-1370. Pe când era foarte tânăr, el a mers la Mănăstirea Sfânta Treime, și a fost profund impresionat de Sfântul Serghie de Radonej (prăznuit pe 25 septembrie).

După moartea Sfântului Serghie (în 1392), Sfântul Nicon (prăznuit pe 17 noiembrie) l-a urmat ca egumen al Lavrei. Imediat după aceea, Sfântul Andrei a devenit novice în mănăstire. Înainte de anul 1405, el s-a mutat cu binecuvântarea Sfântului Nicon la Mănăstirea Spaso-Andronikov, fondată de Sfântul Andronic (prăznuit pe 13 iunie). Aici, Cuviosul Andrei a primit tunderea în monahism și a fost învățat tainele iconografiei de Teofan Grecul și călugărul Daniel, prietenul Sfântului Andrei și tovarășul de asceză.

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov este menționat pentru prima dată în Cronicile din 1405, când ,împreună cu Teofan Grecul și Prohor a pictat Catedrala „Bunei Vestiri” din Moscova. Următorul său proiect iconografic important, pe care l-a întreprins alături de călugărul Daniel, a fost zugrăvirea frescelor Catedralei „Adormirii Maicii Domnului” din Vladimir în 1408.

Sfântul Nicon de Radonej a cerut Sfântului Andrei și monahului Daniel să picteze noua biserică a Mănăstirii Sfintei Treimi, care fusese distrusă de tătari în 1408. În această perioadă, Sfântul Andrei a zugrăvit cea mai cunoscută icoana a sa: Icoana Sfintei Treimi sau a Ospitalității lui Avraam (1410).

Sfântul Cuvios Andrei Rubliov a adormit în Domnul pe 29 ianuarie 1427 sau 1430 și a fost înmormântat la Mănăstirea Andronikov de la Moscova, având peste șaptezeci de ani.

Sfântul Andrei i s-a arătat prietenului său, călugărul Daniel (aflat pe patul de moarte) chemându-l să i se alăture în fericirea veșnică.

Din anul 1985, muzeul organizat în cadrul Mănăstirii Andronikov poartă numele Andrei Rubliov.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia l-a proslăvit pe Sfântul Andrei în rândul sfinților, în ședința din 6-9 iunie 1988.