Cartea lui Iov

CAPITOLUL 14
Nimicnicia vietii omenesti.

1. Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.
2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.
3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.
4. Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
5. Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
6. Intoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfarsitul zilei (de munca).
7. Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.
8. Daca radacina lui imbatraneste in pamant si daca trunchiul lui putrezeste,
9. Cand da de apa inverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.
10. Dar omul cand moare ramane nimicit; cand omul isi da sufletul, unde mai este el?
11. Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.
12. La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.
13. O, de m-ai ascunde in imparatia mortilor, ca sa ma tii acolo pana cand va trece mania Ta, si de mi-ai soroci o vreme, cand iarasi sa-ti aduci aminte de mine!
14. Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pana ce vor veni sa ma schimbe.
15. Atunci Tu ma vei chema si eu Iti voi raspunde; Tu vei cere inapoi lucrul mainilor Tale.
16. Pe cand astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.
17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca intr-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.
18. Si precum muntele se darama si se preface in nisip si precum stanca e rostogolita din locul ei,
19. Si precum apele mananca pietrele si valurile lor acopera pamantul, tot asa Tu sfarami nadejdea omului.
20. Tu Te ridici urias impotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi infatisarea lui si-l trimiti de la Tine.
21. Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de rasul lumii, el nu-i mai vede.
22. Carnea lui e in intristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale”.

CAPITOLUL 15
Elifaz vrea sa faca pe Iov fatarnic.

1. Atunci Elifaz, din Teman, a raspuns si a zis:
2. “Este oare cinstit pentru intelept sa raspunda cu cuvinte usuratice si sa-si umple pieptul cu suflarea vantului de rasarit?
3. I se cuvine lui sa judece cu vorbe seci si prin cuvantari care n-au nici o noima?
4. Tu mergi atat de departe, incat desfiintezi cucernicia si nesocotesti rugaciunea inaintea lui Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta insufla gura ta si tu imprumuti vorbirea ta de la cei vicleni.
6. Chiar gura ta te osandeste si nu eu, chiar buzele tale sunt martore impotriva ta.
7. Nu cumva esti tu cel dintai om care s-a nascut? Venit-ai tu pe lume mai inainte decat muntii?
8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu si te-ai facut tu stapan pe toata intelepciunea?
9. Ce stii tu pe care sa nu-l stim si noi? Ce pricepi tu si noi nu pricepem?
10. Printre noi se afla oameni vechi de zile, batrani mai in varsta decat tatal tau.
11. Ti se pare putin lucru mangaierile in numele lui Dumnezeu si cuvintele spuse cu blandete?
12. De ce te lasi tarat de inima ta si de ce privesti asa trufas cu ochii tai?
13. De ce intorci spre Dumnezeu mania ta si dai drumul din gura ta la astfel de cuvantari?
14. Ce este omul ca sa se creada curat, si cel nascut din femeie, ca sa se creada neprihanit?
15. Daca Dumnezeu nu are incredere in sfintii Sai si daca cerurile nu sunt destul de curate inaintea ochilor Sai,
16. Cu atat mai putin o faptura uracioasa si stricata cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
17. Vreau sa-ti dau o invatatura, asculta-ma; si ceea ce am vazut vreau sa-ti aduc la cunostinta;
18. Ceea ce inteleptii au vestit fara sa ascunda nimic, precum au auzit de la parintii lor,
19. Atunci cand tara le-a fost data numai lor si nici un strain nu se asezase inca printre ei.
20. Nelegiuitul se chinuieste in toate zilele vietii sale si de-a lungul anilor haraziti celui tiran.
21. Glasuri ingrozitoare fac larma in urechile lui; in mijlocul pacii, i se pare ca un ucigas se napusteste asupra lui.
22. El nu mai nadajduieste sa mai iasa din intuneric si isi simte capul mereu sub sabie.
23. Se si vede aruncat de mancare vulturilor, fiindca stie ca prapadul lui este fara intarziere.
24. Ziua intunericul il inspaimanta. Zbuciumul si tulburarea il strang la mijloc si se arunca asupra-i gata de impresurare,
25. Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de Cel Atotputernic;
26. Fiindca a indraznit sa navaleasca impotriva Lui cu gatul intins si la adapostul scuturilor sale groase si rotunde.
27. Chipul lui i se ascundea in grasime si osanza statea grea pe coapsele lui,
28. Si salasluia in cetati pustiite, in case in care nu mai statea nimeni, fiindca amenintau sa se prabuseasca.
29. Nu va aduna bogatie si ce are nu va tine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pamant.
30. Nu va mai putea sa iasa din intuneric. Focul va mistui ramurile sale si vijelia va matura florile lui;
31. Sa nu se creada in minciuna, fiindca stim ca e desertaciune.
32. Vrejul sau se va ofili mai inainte de vreme si mladita sa nu va da muguri verzi.
33. Ca vita manata, va lasa sa cada rodul sau si la fel ca maslinul va imprastia florile sale.
34. Fiindca ceata celui rau la inima va fi lasata stearpa si focul mistuie corturile cu bogatii de jaf.
35. Ei zamislesc rautatea si nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pantecele lor dospeste inselaciunea”.