Cuviosul Petru, făcătorul de minuni, episcopul Argosului, a viețuit între secolele IX și inc. sec. X. Părinții săi erau drepți și cuviincioși. Părinții sfântului Petru, și mai apoi frații săi, Pavel, Dionisie, Platon, și însuși sfântul Petru au primit schima monahală. Sfântul Petru s-a dedat nevoințelor monahale cu mare sârguință, astfel încât curând i-a întrecut pe toți ceilalți de vârsta lui. Acest lucru a ajuns cunoscut de episcopul Niocolae (Patriarhul Constantinopol ului din anul 895), care a vrut să îl facă episcop, dar Sfântul Petru a refuzat, socotindu-se nevrednic de o asemenea cinste.

Sfântul Petru și-a cunoscut dinainte sfârșitul, și a plecat la Domnul la vârsta de 70 de ani.