Calendox

Stil vechi

3 Februarie

Vineri

Stil nou

16 Februarie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la pește

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și Sfânta Proorociță Ana, fiica lui Fanuil (I). După-prăznuirea Întâmpinării Domnului. Sfântul Prooroc Azaria, fiul lui Addo, care cu pace s-a săvârșit (X î. Hr.). Sfinții Mucenici Papias, Claudian şi Diodor, păstori din Perga Pamfiliei, care s-au săvârşit prin sabie (+250). Sfinții Mucenici: Adrian şi Evul din Cezareea Capadociei, care s-au săvârşit prin sabie în timpul împăratului Dioclețian (+308). Sfîntul Mucenic Vlasie Bouarul din Cezareea Capadociei, care s-a săvârşit prin sabie (III). Sfântul Ierarh Ignatie de Mariopol în Ucraina, mitropolit de Gothia şi Kafa (+1786). Sfântul Ierarh Ansgar, episcop de Hamburg în Germania și luminătorul Scandinaviei (Danemarcei şi al Suediei) (+865). Sfântul Roman, Cneaz de Uglici (Rusia) (+1285). Sfântul Ierarh Simeon, primul episcop de Tver şi Polotsk în Rusia (+1289). Sfântul Ierarh Nicolae din Smolensk în Rusia, arhiepiscopul și luminătorul Japoniei, care s-a săvârșit cu pace în anul 1912. Sfinții Mucenici: Pavel şi Simon, care s-au săvârşit prin sabie (IV). Sfântul Mucenic Pavel Sirianul, care a pătimit în timpul împăratului Diocleţian (IV). Sfântul Cuvios Claudiu. Sfânta Muceniță Secondina din Agnani în Italia (+257). Sfântul Ierarh Anatolie Mărturisitorul, episcop în Cilicia, care s-a săvârșit în exil la Jura în Galia (+406). Sfinții Ierarhi: Lavrentie, episcop de Spoleto în Italia, și Lavrentie de Canterbury, episcop în Anglia (+576 și +619). Sfântul Cuvios Adelin, întemeietorul Mănăstirii Celles din Belgia, și Sfânta Cuvioasă Werburga de Chester, stareţă din Anglia (+690 și +700). Sfinții: Gabriel din Yuriev în Rusia, şi fiul său, Dimitrie (+1253). Sfântul Ierarh Iacob, arhiepiscopul Serbiei (+1292). Sfântul Cuvios Sava din Ioanina, care era sârb de neam (XV). Sfinții Noi Mucenici și frați buni: Stamate şi Ioan şi însoţitorul lor, Nicolae, care au pătimit în insula Hios (+1822). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii Ioan (Tomilov) şi Timotei (Izotov) şi binecredinciosul creștin Vladimir (Zagreb), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1938). Icoana Maicii Domnului ”Îmblânzirea inimilor împietrite”, Cu șapte săgeți sau icoana Profeției lui Simeon.

File pateric

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

15) Un frate oarecare fiind trimis de batranul sau cu ascultare la tara si mergand pe drum a ajuns la un parau aproape de un sat, in camp. Vazand el o femeie tanara, singura in camp, spaland camasi in parau, i s-a aprins foarte trupul lui de spurcata pofta trupeasca. Vazand ca nu este nimeni sa-l vada, a mers la dansa si a inceput a-i grai si a o pofti sa-i faca voia. Ea, macar ca era tanara, era foarte inteleapta si i-a raspuns asa : parinte, acest lucru pentru care ma poftesti, nu este lucru mult si cu zabava si pot prea lesne si fara de zabava a-ti face voia dupa pofta ta. Dar, de voi face eu aceasta dupa voia ta, voi fi pricinuitoare de multa scarba, suparare si osteneala pentru tine. Zis-a ei fratele : cum si pentru ce sa fii pricinuitoarea scarbei mele si ce scarba sa am eu, sau osteneala, cum zici ? Raspuns-a femeia, zicand : parinte, dupa savarsirea pacatului, indata te vei vedea foarte inselat si va incepe sa te mustre cugetui. Dupa aceea, ori te vei deznadajdui de mantuire, ori multa pocainta si osteneala iti trebuie, ca sa revii in randuiala si masura in care esti acum. Eu te sfatuiesc sa te lasi de acel lucru rau si necuvios si mergi curat, nevinovat si fara prihana in calea ta si roaga-te lui Dumnezeu si pentru mine pacatoasa ! Iar el auzind de la dansa aceste cuvinte, s-a umilit cu inima si a plecat in calea sa minunandu-se de intelepciunea acelei femei si multumind lui Dumnezeu ca l-a izbavit de caderea in acel pacat. Dupa ce s-a savarsit slujba si ascultarea sa, s-a intors si a venit la batranul sau si i-a spus toata intamplarea cu acea femeie. Atunci s-a mirat si batranul de intelepciunea ei. Apoi l-a rugat fratele pe batranul sau sa nu-l mai trimita din manastire in lume. Si asa a petrecut neiesind din manastire pana la moartea sa.

16) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca ma supara gandurile curviei ? Raspuns-a lui batranul : fiule, de aceste ganduri se cade sa te pazesti dupa cat iti este tie cu putinta. Pentru ca din aceste ganduri, daca omul cade in pacat, vine la deznadajduire. Caci precum este corabia pe mare, care este purtata de valurile marii si de i se va rupe carma, patimeste si se necajeste, dar tot inoata, tot asa si lemnul vetrelei de se va rupe, tot mai are oarecare nadejde, fiind corabia intreaga, iar daca se va sparge corabia si incepe a se cufunda, nu mai este nadejde de mantuire. Asa si calugarul, de se supara de alte patimi, nadajduieste ca le va birui prin pocainta. Iar de cade in spurcata curvie, indata urmeaza si deznadajduirea.

Pilda zilei

Zgomotul arginţilor

Un tată bătrân, care agonisise în viaţă destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. Aceştia i-au promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecată, în cea mai proastă, în cea mai mirositoare cameră, dându-i din când în când doar câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânelul? Şi-a confecţionat o ladă, pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vechi prieten căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat: "Împrumută-mi un sac cu monede de argint şi mâine ţi-l aduc înapoi". Acela i-a împrumutat banii. Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere argintii cu mare zgomot, aşa încât fiii, aflaţi în aceeaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani. L-au văzut şi cum i-a pus în lada respectivă, cum a încuiat-o şi cum a pus-o sub pat.

Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune. Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă.

Acum, în afară de ceea ce primiseră, mai sperau să primească şi banii de argint şi pentru aceasta trebuiau să intre în graţiile bătrânului. De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii înapoi prietenului său. Peste câteva luni s-a împrumutat din nou pentru o zi, şi iar a făcut zgomot cu ei. Copiii au devenit şi mai atenţi cu el. Într-o zi bătrânul tată a murit, după ce s-a bucurat de toată atenţia copiilor în ultimii ani ai vieţii.

S-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri şi vor fi toţi de faţă. L-au îngropat cu bucurie după care, venind acasă, au căutat cheile, le-au găsit şi au descuiat lada. În lada n-au găsit, însă, decât un baston de care era legată o hârtie pe care scria: "Cu un baston ca acesta să fie bătut părintele care îşi va da averea fiilor înainte de vreme!"

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Deuteronomul1-3

Capitolul 1
1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,
2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeş-Barnea.
3. În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cît îi poruncise Domnul pentru ei.
4. După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,
5. A început Moise a lămuri legea aceasta şi a zis:
6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de când locuiţi pe muntele acesta!
7. Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8. Şi iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.
9. În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.
11. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12. Cum dar voi purta singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi neînţelegerile dintre voi?
13. Alegeţi-vă din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi-i voi pune căpetenii peste voi.
14. Atunci mi-aţi răspuns şi aţi zis: Bun lucru ne porunceşti să facem!
15. Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.
16. În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.
17. Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.
18. V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi.
19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am străbătut tot pustiul acesta mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut în drumul spre muntele Amoreilor, şi am ajuns la Cadeş-Barnea.
20. Atunci v-am zis: Iată, aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.
21. Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îţi dă pământul acesta: mergi şi ia-l în stăpânire, cum ţi-a zis Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
22. Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să ne aducă ştire despre drumul pe care să mergem şi despre cetăţile la care să ne ducem.
23. Cuvântul acesta mi-a plăcut şi am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminţie.
24. Aceştia s-au dus şi s-au suit pe munte, au mers până la valea Eşcol, şi au cercetat-o.
25. Au luat din roadele pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi ştire, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.
26. Voi însă n-aţi vrut să vă duceţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis:
27. Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne piardă.
28. Încotro să ne ducem? Fraţii noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, maţ mult şi mai puternic decât noi; cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la cer; şi am mai văzut acolo şi pe fiii lui Enac".
29. Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei.
30. Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor voştri.
31. Şi cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.
32. Dar voi nici aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33. Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi; şi mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeţi, iar ziua în nor.
34. Şi auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat şi S-a jurat, zicând: "Nimeni din oamenii aceştia, din acest neam rău,
35. Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinţilor voştri.
36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia şi fiilor lui voi da pământul pe care 1-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.
37. Pentru voi s-a mâniat Domnul şi pe mine şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întăreşte-l pe el, că el va duce pe Israel în moştenirea sa.
39. Copiii voştri, de care voi ziceaţi că vor cădea pradă vrăjmaşilor, şi fiii voştri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni.
40. Iar voi întoarceţi-vă şi vă îndreptaţi spre pustie, pe calea cea către Marea Roşie.
41. Voi însă mi-aţi răspuns atunci şi mi-aţi zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Şi v-aţi încins fiecare cu arma sa de luptă şi v-aţi hotărât nebuneşte să vă suiţi pe munte.
42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, ca să nu vă biruiască vrăjmaşii voştri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.
43. Şi eu v-am spus, dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului şi, în îndărătnicia voastră, v-aţi suit pe munte.
44. Dar v-a ieşit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela şi a tăbărât asupra voastră ca albinele şi v-a zdrobit de la Seir până la Horma.
45. Atunci v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră şi nu v-a luat în seamă.
46. Şi aţi locuit în Cadeş vreme multă, că multe au fost zilele cît aţi stat acolo".

Capitolul 2
1. Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie, spre Marea Roşie, cum îmi grăise Domnul, şi am umblat zile multe împrejurul Muntelui Seir.
2. Iar Domnul a zis către mine: 3. "Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte! Întoarceţi-vă dar spre miazănoapte!
4. Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Isav, fraţii voştri, care locuiesc în Seir, şi aceştia se vor teme de voi foarte tare.
6. Mâncare să vă cumpăraţi de la ei cu bani şi să mâncaţi; şi apă de băut să vă cumpăraţi de la ei tot cu bani;
7. Că Domnul Dumnezeul tău, Israele, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi te-a ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul acesta mare şi înfricoşător. Iată, de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic".
8. Şi am trecut pe lângă fiii lui Isav, fraţii noştri, care locuiau în Seir, pe calea câmpului, de la Elat şi Eţion-Gaber, şi ne-am abătut şi am mers spre pustiul Moabului.
9. Dar Domnul mi-a zis: "Nu intra în duşmănie cu Moab şi nu începe război cu el, că nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".
10. Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac;
11. Şi aceştia se socoteau printre Refaimi, ca fiii lui Enac; iar Moabiţii îi numesc Emimi.
12. Pe Seir însă au trăit înainte Horeii; dar fiii lui Isav i-au alungat şi i-au pierdut de la faţa lor şi s-au aşezat în locul lor, cum trebuie să facă şi Israel în pământul său de moştenire, care i-l va da Domnul.
13. Sculaţi-vă dar şi treceţi râul Zared. Şi am trecut noi râul Zared.
14. De atunci, de când ne-am dus la Cadeş-Barnea şi până ce am trecut râul Zared, au trecut treizeci şi opt de ani şi au pierit din tabăra noastră toţi cei ce erau atunci buni de război, după cum li se jurase Domnul;
15. Că mâna Domnului, până au pierit ei, a fost asupra lor, ca să-i piardă din tabără.
16. Iar dacă au pierit toţi cei ce erau atunci buni de război din popor,
17. Mi-a grăit Domnul şi a zis: 18. "Acum tu să treci pe lângă hotarele lui Moab spre Ar,
19. Şi să te apropii repede de Amoniţi, dar să nu intri cu aceştia în duşmănie şi să nu începi război cu ei, căci nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul fiilor lui Amon, pentru că l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot".
20. Acesta se socotea a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniţii însă îi numeau Zomzomimi.
21. Poporul acesta fusese mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; dar Domnul îi pierduse de la faţa Amoniţilor şi-i alungaseră aceştia şi se aşezaseră în locul lor.
22. Astfel a făcut Domnul pentru fiii lui Isav care locuiau în Seir, când a prăpădit de la faţa lor pe Horei. Şi după ce ei au fost izgoniţi, s-au aşezat în locul lor, unde trăiesc şi astăzi.
23. Şi pe Hevei, care locuiau prin sate chiar până la Gaza, i-au pierdut Caftorimii, care se trăgeau din Caftorim, şi s-au aşezat în locul lor.
24. Sculaţi-vă şi vă porniţi şi treceţi râul Arnon, că iată Eu voi da în mâna ta pe Amoreul Sihon, regele Heşbonului şi rara lui; începe a-l cuprinde şi du război cu el.
25. Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub tot cerul; cei ce vor auzi de tine se vor cutremura şi se vor îngrozi de tine.
26. Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu cuvinte de pace, ca să spună:
27. Îngăduie-mi să trec prin ţara ta, că voi merge pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga;
28. Hrană să-mi vinzi pe bani şi voi mânca, şi apă de băut să-mi dai pe bani şi voi bea,
29. Cum mi-au făcut fiii lui Isav, care locuiesc în Seir, şi Moabiţii, care locuiesc Arul; numai cu piciorul meu voi merge până voi trece Iordanul în pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă nouă.
30. Dar Sihon, regele Heşbonului, n-a voit a ne îngădui să trecem prin pământul lui, pentru că Domnul Dumnezeul tău a îndărătnicit duhul lui şi inima lui a împietrit-o, ca să-l dea în mâinile tale, cum se vede acum.
31. Atunci mi-a zis Domnul: "Iată, încep să-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, şi pământul lui; începe a stăpâni pământul lui".
32. Iar Sihon, regele Heşbonului, cu tot poporul său, ne-a ieşit înainte să se lupte la Iahaţ.
33. Dar Domnul Dumnezeul nostru 1-a dat în mâinile noastre şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui.
34. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu.
35. Numai vitele lor şi cele jefuite din cetăţile cuprinse de noi ni le-am luat.
36. De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale până la muntele Galaad, n-a mai fost cetate în care noi să nu fi putut pătrunde: Domnul Dumnezeu a dat tot în mâinile noastre.
37. Numai de pământul Amoniţilor nu te-ai apropiat, nici de locurile ce se întind în apropierea râului Iaboc, nici de cetăţile ce sunt pe munte, nici de nimic ce nu ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru".

Capitolul 3
1. "Ne-am întors apoi de acolo şi am mers către Vasan, însă ne-a ieşit înainte cu război Og, regele Vasanului, la Edrei, cu tot poporul său.
2. Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, căci îl voi da în mâinile tale pe el şi tot poporul lui şi tot pământul lui, şi vei face cu el ce-ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care a trăit în Heşbon.
3. Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu.
4. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului.
5. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite care erau foarte multe.
6. Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii.
7. Iar toate vitele şi cele jefuite prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.
8. Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele Hermon.
9. (Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii îl numesc Senir).
10. Am luat adică toate cetăţile din şes, tot Galaadul şi tot Vasanul, până la Salca şi Edrei, cetăţile din ţara lui Og al Vasanului.
11. Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti.
12. Pământul acesta l-am luat atunci începând de la Aroer, care este lângă râul Arnon; jumătate din muntele Galaadului cu cetăţile lui l-am dat seminţiilor lui Ruben şi Gad;
13. Iar rămăşiţa cealaltă din Galaad şi tot Vasanul, ţara lui Og, le-am dat la jumătate din seminţia lui Manase; tot ţinutul Argob, eu tot Vasanul se numeşte ţara Refaimilor.
14. Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob, până la hotarele Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi a numit Vasanul, după numele său, sălaşurile lui Iair, cum se cheamă şi astăzi.
15. Lui Machir i-am dat Galaadul;
16. Iar seminţiilor lui Ruben şi Gad le-am dat ţara de la Galaad până la râul Arnon, pământul dintre râu şi hotar, până la râul Iaboc, până la hotarul fiilor lui Amon.
17. Precum şi Arabah şi Iordanul, care este hotar de la Chineret până la marea Arabah, Marea Sărată, la poalele Muntelui Fazga, spre răsărit.
18. V-am mai dat în vremea aceea poruncă şi am zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a dat pământul acesta în stăpânire; toţi cei buni de luptă, înarmându-vă, mergeţi înaintea fiilor lui Israel, fraţii voştri;
19. Numai femeile voastre, copiii voştri şi vitele voastre, că ştiu că aveţi vite multe, să rămână în cetăţile voastre pe care vi le-am dat eu,
20. Până când Domnul Dumnezeu va da linişte fraţilor voştri, ca şi vouă, şi până când îşi vor primi şi ei în stăpânire pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru li-l va da peste Iordan; atunci vă veţi întoarce fiecare la moşia sa pe care v-am dat-o eu.
21. Iar lui Iosua i-am poruncit şi am zis: Ochii tăi au văzut tot ceea ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru cu aceşti doi regi; tot aşa va face Domnul şi cu toate ţările ce le vei străbate tu.
22. Nu te teme de ele, că Domnul Dumnezeul vostru Însuşi se va lupta pentru voi.
23. În vremea aceea m-am rugat Domnului şi am zis:
24. Stăpâne Doamne, ai început să ară)i robului Tău slava Ta, puterea Ta, mâna Ta cea tare şi braţul cel înalt, că cine este Dumnezeu în cer sau pe pământ, Care să facă astfel de lucruri cum sunt ale Tale şi cu o asemenea putere ca a Ta.
25. Îngăduie-mi să trec şi să văd pământul cel bun care este peste Iordan şi acel munte frumos, Libanul.
26. Dar Domnul s-a rnâniat pe mine pentru voi şi nu m-a ascultat, ei mi-a zis Domnul: Ajunge! De acum să nu-Mi mai grăieşti de aceasta!
27. Suie-te în vârful lui Fazga şi priveşte cu ochii tăi spre apus şi spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi vezi cu ochii tăi, căci nu vei trece peste acest Iordan.
28. Dă povaţă lui Iosua; întăreşte-l şi-l îmbărbătează, căci el va merge înaintea acestui popor şi el va împărţi în bucăţi tot pământul, pe care-l vezi acum.
29. Atunci ne-am oprit noi în vale, în faţa Bet-Peorului".