Calendox

În această zi, facem pomenirea Sfântului şi Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu și a Sfintei Proorociţe Ana, fiica lui Fanuil (secolul I)

Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept şi credincios, aşteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la număr. Între aceştia era şi Sfîntul Simeon, ca un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul şi, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli şi va naşte fiu, s-a îndoit, zicînd că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de bărbat, să poată naşte şi, luînd cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mîna, zicînd: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul".

Deci el, crezînd cuvintele îngereşti şi prooroceşti, aştepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană, ferindu-se de tot răul, şezînd lîngă biserică şi rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Sa şi să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos şi împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei Sale Maici, atunci şi Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică şi, căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum şi la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit şi că aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească şi fiind strălucită cu dumnezeieştile raze.

Deci, cu frică şi cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat în mîinile sale pe Domnul şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos şi despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii şi a necazului, cînd va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Şi aşa, mulţumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adînci bătrîneţi, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viaţa - ca să ajungă vremea cea din toţi vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică şi care a binecuvîntat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria şi pe Iosif, mulţi înţeleg că a fost preot, precum era preot şi Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică şi care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înţeleg astfel, este Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa "Despre aceeaşi fire a Tatălui şi a Fiului", apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în "Cuvîntul de la Întîmpinarea Domnului", şi Sfîntul Epifanie, în "Învăţătura despre părinţii Legii Vechi şi ceilalţi". Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc - căci nu se pomeneşte despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.

***

În timpul domniei Împăratului Ptolemeu Filadelfus în Egipt, Simeon a fost ales să fie unul dintre cei șaptezeci cărora li s-a încredinţat traducerea Bibliei [Vechiului Testament] din limba ebraică în cea grecească [alcătuirea Septuagintei]. Simeon lucra cu râvnă, dar când a ajuns la locul de la Prorocul Isaia care zice „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu” (Isaia 7: 14), s-a nedumerit şi a luat un cuţitaş cu care voia să răzuiască cuvântul Fecioara şi să îl înlocuiască cu tânăra, ca să-l traducă astfel în limba grecească. Dar îngerul lui Dumnezeu l-a împiedicat să facă aceasta, spunându-i că aceasta este prorocie adevărată; şi că el, Simeon, după voia lui Dumnezeu, nu va putea muri până când nu o va vedea cu ochii săi împlinindu-se, că nu va muri până când nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioară. Dreptul Simeon s-a bucurat la glasul îngerului, şi I-a mulţumit lui Dumnezeu de învrednicirea aceasta. Când Pruncul Iisus a fost adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria, Duhul lui Dumnezeu i-a poruncit lui Simeon, care era alb de ani [Dreptul Simeon avea deja peste trei sute de ani], să meargă la Templu în întâmpinarea Pruncului. El L-a recunoscut pe Prunc şi pe Mama Lui după lumina negrăită care le înconjura capetele. Bătrânul Simeon L-a luat cu bucurie pe Pruncul Iisus în braţele sale şi s-a rugat lui Dumnezeu să-l elibereze din viaţa aceasta: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta” (Luca 2: 29-30). Prorociţa Ana, fiica lui Fanuil, care era şi ea acolo, L-a recunoscut pe Mesia în Prunc şi L-a vestit poporului. „Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2: 38). Ana avea atunci optzeci şi patru de ani. Sfântul şi Dreptul Simeon a trecut la Domnul imediat după ce L-a întâmpinat pe Pruncul Iisus. El este socotit protectorul copiilor mici.

***

În această zi se mai face şi pomenirea Sfintei Ana, proorociţa, de care se pomeneşte în Evanghelie, şi care cu Sfîntul Simeon primitorul de Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre Dînsul tuturor celor ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia cel aşteptat.

***

Dreptul Simeon era din Ierusalim, ca si Sfanta Ana Proorocita, si, impreuna cu altii, asteptau venirea lui Mesia, traind in jurul templului si sub indrumarea Duhului Sfant. Ca, fiind drept si credincios, sufletul lui ajunsese salas al Duhului Sfant. Izvor de lumina pentru mintea lui, Duhul Sfant era si un izvor de bune indemnuri pentru faptele lui.

Deci, prin Duhul Sfant i se descoperi ca nu va vedea moartea, pana ca nu va vedea, pe Mesia. Tot prin Duhul Sfant a fost indemnat sa iasa in intampinare si sa ia in brate pe Domnul, atunci cand pruncul Iisus a fost adus la templu. Prin Duhul Sfant i s-a descoperit si toata vestea cea buna, pe care a rostit-o in cantarea lui, la templu.

Cantarea lui: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane", arata ca marea lui asteptare s-a implinit si ca poate muri in pace. La vederea Pruncului dumnezeiesc, pe Care L-a tinut in bratele sale, el nu s-a mai gandit decat la acest Mantuitor, pe Care il vedea stralucind ca Marea Lumina, care va smulge popoarele lumii din bezna marelui intuneric. In lume, Iisus avea sa nasca impotriviri; pentru unii, pricina de ridicare si, prin El, se vor da pe fata gandurile ascunse ale multor inimi. In viata Lui, va fi insa si o impotrivire, care, pentru Maica Domnului, va fi o durere, ce-i va strapunge sufletul ca o sabie.

Asemenea, si Sfanta Ana proorocita, prin postul si rugaciunea ei de zi si de noapte, cu statornicia ei in viata curata, vreme de atatia ani, s-a invrednicit si ea, de la Duhul Sfant, a vedea pe Mesia in pruncul Iisus si a proorocit si ea cu laude si multumiri pentru El, zicand catre cei ce erau atunci in templu: "Acest prunc este Domnul, Cel ce a intarit cerul si pamantul. Acesta este Mesia Hristos, de Care au proorocit toti Proorocii".

Si asa, facandu-se astazi pomenirea acestora, care au vorbit prin Duhul Sfant, insemnam si propovaduim infricosatoarea pogorare si iubirea de oameni, pe care a savarsit-o cu noi Dumnezeu.

Creatorul tuturor și Domnul, luându-L astăzi Simeon bătrânul, pe mâinile sale, s-a rugat de a se dezlega de legăturile acestei vieți stricăcioase și liberându-se s-a mutat la viața cea veșnică.

Bătrânul Simeon astăzi se veselește că a primit în brațele sale pe Pruncul mai înainte de veci Dumnezeu, și din legăturile trupului se roagă de a fi slobozit și strigă: au văzut ochii mei mântuirea Ta în pace.

Atotputernice Doamne, miluieşte şi mântuieşte,

Ţine aceasă mică flăcăruie de viaţă.

Asemenea luminii unei candele

Este viaţa acestui copil,

Iar vânturile lumii cumplite sunt,

Chiar şi pentru strălucitoarele stele.

Un foc mic se păstrează sub cenuşă,

Iar sub mâna Ta, sufletul omului.

O, Doamne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne şi ne uşurează

Trecerea prin această viaţă.

Aşa s-a rugat şi Prorocul David,

Deşi el era torţă strălucitoare.

Păzeşte sufletul şi cugetul copiilor

De toată întinarea cea rea a păcatului.

Sufletul lor uşor ar pieri

Dacă Tu, Doamne, nu le-ai apăra ca un Puternic.

O, Stăpâne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi şi acum,

Ţine această mică flăcăruie în viaţă!

Pentru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon,

Cel care în braţele sale pe Pruncul Iisus L-a primit.