Întâmpinarea Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a fost primit în braţe de către Dreptul Simeon în templul din Ierusalim
Stil vechi
2 Februarie

Joi

Stil nou
15 Februarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Întâmpinarea Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a fost primit în braţe de către Dreptul Simeon în templul din Ierusalim. Sfântul Mucenic Agatodor din Tiana Capadociei, căruia i s-au bătut cuie în cap. Sfinții Mucenici: Iordan din Trapezunt și Gavriil, care s-au săvârşit prin sabie în Constantinopol (+1650 și +1676). Sfântul Mucenic Apronin, temnicer din Roma (+304). Sfântul Ierarh Rodip, episcop de Lentini în Sicilia Italiei (+314). Sfântul Mucenic Fortunat şi cei dimpreună cu dânsul, care au pătimit la Roma. Sfinții Mucenici: Lavrentie şi Ipolit din Fossombrone în Italia. Sfântul Ierarh Eustasie Mărturisitorul, episcop de Aosta în Italia (+451). Sfântul Adalbald din Belgia (VII). Sfântul Ierarh Protasie al II-lea Mărturisitorul, episcop în Italia (+727). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: ieromonahul Vladimir şi preotul Ioan, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1938).
File pateric

    PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

    14) Un frate oarecare a mers intr-un loc la un parau, ca sa ia apa si a gasit acolo o femeie spaland camasi in parau si prin lucrarea diavolului indata a cazut cu dansa in pacatul curviei. Dupa savarsirea pacatului, luand apa in vasul sau, a plecat sa mearga la chilie cu apa. Iar diavolul vrand sa-l arunce in deznadajduire, ii aducea ganduri rele inainte, zicandu-i asa : o, ticaloase, pentru ce mai mergi tu acum la chilia ta, fiindca pacat mare ai facut si l-ai maniat pe Dumnezeu atat de mult, incat nu mai este nici o nadejde de mantuirea ta; ci mai bine de acum du-te in lume ! Fratele cunoscand ca aceste ganduri sunt sfaturi ale vrajmasului, care vrea pana la sfarsit sa-l insele si sa-l piarda, a zis catre acele ganduri : de unde ati venit voi la mine si ma indemnati sa ma deznadajduiesc si sa ma duc in lume ? Nu va ascult, nici nu voi face dupa sfatul vostru, ca nu am gresit nimic. Insa de am gresit, iarasi este pocainta si milostivirea lui Dumnezeu este gata pururea. Asa mergand la chilia lui, sedea in liniste, rugandu-se lui Dumnezeu si pazindu-si oranduiala sa nesmintita, dupa obiceiul sau, rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu plangere si cu suspinare pentru iertarea pacatului. Iar Domnul Dumnezeu, vazand barbatia si pocainta lui, a descoperit aceasta unui parinte batran, ce era aproape cu chilia lui de dansul, zicand asa : cutare frate a cazut si iar s-a sculat, si imbarbatandu-se, a biruit. Iar batranul intelegand acestea pentru acel frate, a mers la dansul si l-a intrebat, zicand : fiule, cum te mantuiesti ? ( ) Raspuns-a lui fratele : bine, cu rugaciunile tale ! Zis-a batranul : nu ti s-a intamplat vreo ispita oarecare in aceste zile ? Zis-a fratele : nu, parinte ! Zis-a batranul : fiule, nu tainui de mine ceea ce ti s-a intamplat, ca Dumnezeu mi-a aratat ce ti s-a intamplat, caci ai cazut, si sculandu-te ai biruit ! Atunci fratele i-a spus toata intamplarea. Iar batranul i-a zis : cu adevarat, socotinta ta si priceperea ta, fiule, au risipit si au surpat puterea vrajmasului. Si asa, batranul a mers la chiha sa, iar fratele a petrecut intru pocainta toate zilele vietii sale si asa pentru pocainta lui s-a mantuit.

Pilda zilei

Îngerul Ierbii

Peste tot ce a creat, Dumnezeu a rânduit un înger care să vegheze. Unul veghează copacii, altul păsările, altul florile şi aşa mai departe. Chiar şi iarba pe care călcăm a fost dată în grija unui înger.

Dar Îngerul Ierbii şi-a zis: "Celorlalţi îngeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante în supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsită de importanţă. N-am să mă ocup deloc de ea. Poate să crească şi singură. Şi, într-adevăr, nu s-a ocupat de ea deloc.

Într-o zi, Îngerul Copacilor s-a dus la Dumnezeu plângându-se că mor copacii din grădinile oamenilor şi din păduri, pentru că iarba care întreţine umezeala e toată uscată. În altă zi s-a dus Îngerul Florilor, plângându-se că florile nu pot creşte pe câmpuri pentru că nu există iarbă care să păstreze rouă pentru ele. În cele din urmă a venit omul, plângându-se: "Doamne, mor animalele în gospodarii pentru că nu mai avem iarbă să le hrănim. Ia-mă de pe pământ, Doamne! Altădată pământul era frumos, dar acum arată ca un deşert..."

Atunci  Dumnezeu, chemându-l  la  Sine pe Îngerul Ierbii, l-a întrebat: "Ţi-am dat o sarcină mică sau mare, Înger al ierbii?" Dându-şi seama că Dumnezeu i-a cunoscut gândurile, a îngenuncheat şi a zis: " Nu trebuia să spun ce am spus. Acum îmi dau seama că sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decât eram eu vrednic s-o primesc. Iartă-mă! De acum acolo îmi voi face datoria şi lumea va fi frumoasă din nou. Îmi dau seama acum că nimic în lume nu e lipsit de importanţă şi fără rost". Şi iarba îngrijită făcu să crească din nou copacii, să înflorească din nou florile şi să-şi răspândească mirosul peste lume.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

    Numerii 34-36

    Capitolul 34
    1.     A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    2.     "Porunceşte fiilor lui Israel şi le zi: Iată, veţi intra în pământul Canaan. Acesta va fi moştenirea voastră; iar hotarele Canaanului sunt acestea:
    3.     Partea de miazăzi va începe de la pustiul Sin de lângă Edom şi va avea la răsărit, ca hotar, Marea Sărată.
    4.     Acest hotar se va îndrepta spre miazăzi, către înălţimea Acravimului; va trece prin Sin şi se va întinde până la miazăzi de Cadeş-Barne; apoi va merge către Haţar-Adar trecând la Aţmon.
    5.     De la Aţmon, hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului şi se va pogorî până la mare.
    6.     Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfinţit.
    7.     Iar spre miazănoapte, hotarul vostru să-l trageţi de la Marea cea Mare până la muntele Hor;
    8.     De la muntele Hor, să-l trageţi spre Hamat, şi hotarul va atinge Ţedadul.
    9.     De acolo va merge hotarul către Ţifron şi va atinge Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte.
    10.     Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageţi de la Haţar-Enan către Şefam;
    11.     De la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret (Ghenizaret) pe partea de răsărit.
    12.     De aici hotarul se va pogorî pe Iordan şi se va sfârşi la Marea Sărată. Acesta va fi pământul vostru, după hotarele lui din toate părţile".
    13.     Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel şi a zis: "Iată pământul pe care voi îl veţi împărţi în bucăţi, prin sorţi, şi care a poruncit Domnul să se dea la nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase.
    14.     Căci seminţiilor fiilor lui Ruben cu familiile lor, a fiilor lui Gad cu familiile lor, şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit partea lor.
    15.     Două seminţii întregi şi o jumătate de seminţie şi-au primit partea peste Iordan, pe partea răsăriteană, în faţa Ierihonului".
    16.     A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    17.     "Iată numele bărbaţilor care au să vă împartă pământul: Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi;
    18.     Veţi mai lua încă şi câte o căpetenie de fiecare seminţie pentru împărţirea pământului.
    19.     Numele acestor bărbaţi sunt: Caleb, fiul lui Iefoni, pentru seminţia Iudei;
    20.     Samuel, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Simeon;
    21.     Elidad, fiul lui Chislon, pentru seminţia lui Veniamin;
    22.     Căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru seminţia fiilor lui Dan;
    23.     Căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru seminţia fiilor lui Manase;
    24.     Căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan, pentru seminţia fiilor lui Efraim;
    25.     Căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac, pentru seminţia fiilor lui Zabulon,
    26.     Căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru seminţia fiilor lui Isahar;
    27.     Căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi, pentru seminţia fiilor lui Aşer;
    28.     Căpetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Neftali".
    29.     Aceştia sunt aceia cărora a poruncit Domnul să împartă pământul Canaan la fiii lui Israel.

    Capitolul 35
    1.     În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis:
    2.     "Porunceşte fiilor lui Israel, ca ei, din părţile moştenirii lor, să dea leviţilor cetăţi de locuit; şi împrejurul cetăţilor să le dea leviţilor locuri.
    3.     Cetăţile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vieţii lor.
    4.     Locurile de pe lângă cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să se întindă în toate părţile, de la zidurile cetăţii până la două mii de coţi;
    5.     Să măsuraţi de la cetate, spre răsărit două mii de coţi, spre miazăzi două mii de coţi, spre apus două mii de coţi şi spre miazănoapte două mii de coţi, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăţi.
    6.     Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor şase cetăţi să fie de scăpare, în care veţi îngădui să fugă ucigaşii. Şi pe lângă acestea să le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi.
    7.     Cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să fie de toate patruzeci şi opt de cetăţi cu locurile dimprejur.
    8.     Şi când veţi da cetăţile acestea din moşiile fiilor lui Israel, atunci din moşiile cele mai mari să daţi mai mult şi din cele mai mici mai puţin; fiecare seminţie să dea leviţilor din cetăţile ei potrivit cu partea primită.
    9.     A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    10.     "Spune fiilor lui Israel şi le zi:
    11.     Când veţi trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeţi cetăţile care au să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată fugi ucigaşul care a ucis om fără să vrea.
    12.     Şi vor fi cetăţile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfăţişa el în faţa obştii la judecată.
    13.     Cetăţile pe care trebuie să le daţi ca cetăţi de scăpare, să fie şase.
    14.     Trei cetăţi să daţi de astă parte de Iordan, şi trei cetăţi să daţi în pământul Canaan; acestea trebuie să fie cetăţile de scăpare.
    15.     Aceste cetăţi să fie, şi pentru fiii lui Israel şi pentru străini şi pentru cei strămutaţi la voi, loc de scăpare; acolo să fugă ucigaşul fără voie.
    16.     Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier şi acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât.
    17.     Dacă cineva a lovit cu piatră pe altul şi acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât.
    18.     Sau dacă cu o unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit aşa încât acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie dat morţii.
    19.     Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaş îndată ce-l întâlneşte.
    20.     Dacă cineva izbeşte pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra lui ceva, aşa încât acela moare, sau din duşmănie îl loveşte cu mâna, aşa încât acela moare,
    21.     Cel ce a lovit trebuie dat morţii, că este ucigaş, şi răzbunătorul sângelui vărsat poate ucide pe ucigaş îndată ce-l va întâlni.
    22.     Dacă însă cineva izbeşte pe altul din nebăgare de seamă, fără duşmănie,
    23.     Sau aruncă ceva asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a rostogolit asupra lui fără să-l vadă şi acela moare, iar el nu i-a fost duşman şi nu i-a dorit răul,
    24.     Atunci obştea trebuie să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui vărsat după aceste rânduieli;
    25.     Şi obştea trebuie să izbăvească pe ucigaş din mâinile răzbunătorului sângelui vărsat, şi să-l întoarcă obştea în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfinţit.
    26.     Dacă ucigaşul va ieşi peste hotarele oraşului de scăpare, în care a fugit,
    27.     Şi-l va găsi răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele cetăţii lui de scăpare, şi va ucide pe ucigaşul acesta răzbunătorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de sânge,
    28.     Pentru că acela trebuie să şadă în oraşul său de scăpare până la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot trebuie să se întoarcă ucigaşul în pământul său de moştenire.
    29.     Aceasta să vă fie rânduiala legiuită în neamul şi în toate locaşurile voastre.
    30.     Dacă cineva va ucide om, ucigaşul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
    31.     Să nu luaţi răscumpărare pentru sufletul ucigaşului care este vinovat morţii, ci să-l omorâţi.
    32.     Să nu luaţi răscumpărare pentru cel ce a fugit în oraşul de scăpare, ca să-i îngăduiţi să locuiască în pământul său, înainte de moartea marelui preot.
    33.     Să nu spurcaţi pământul pe care aveţi să trăiţi; că sângele spurcă pământul şi pământul nu se poate curăţi în alt fel de sângele vărsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a vărsat.
    34.     Să nu spurcaţi pământul pe care trăiţi şi în mijlocul căruia locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel".

    Capitolul 36
    1.     Atunci au venit căpeteniile familiilor din seminţia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din seminţia fiilor lui Iosif, şi au grăit înaintea lui Moise şi înaintea lui Eleazar preotul şi înaintea căpeteniilor urmaşilor fiilor lui Israel şi au zis:
    2.     "Domnul a poruncit stăpânului nostru să dea pământ de moştenire fiilor lui Israel prin sorţi, şi stăpânului nostru i s-a poruncit de la Domnul să dea partea lui Salfaad, fratele nostru, fiicelor lui.
    3.     Dacă însă acestea vor fi soţii ale fiilor unei alte seminţii a fiilor lui Israel, atunci partea lor se va lua din moşia părinţilor noştri şi se va adăuga la moşia acelei seminţii, în care ele vor fi soţii, şi aşa se va lua din moşia noastră ce ni s-a cuvenit prin sorţi.
    4.     Şi chiar când va fi jubileu la fiii lui Israel, atunci partea lor se va adăuga la moşia acelei seminţii, în care ele vor fi soţii, şi partea lor se va şterge din moşia seminţiei părinţilor noştri".
    5.     Deci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel, după cuvântul Domnului, zicând:
    6.     "Adevărat grăieşte seminţia fiilor lui Iosif. Iată ce porunceşte Domnul pentru fiicele lui Salfaad: Ele pot să fie soţii ale acelora care vor plăcea ochilor lor, numai să fie soţii în neamul seminţiei tatălui lor,
    7.     Pentru ca partea fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta; că fiecare din fiii lui Israel trebuie să fie legat de moşia seminţiei părinţilor săi.
    8.     Şi orice fată care stăpâneşte o parte de moştenite în una din seminţiile fiilor lui Israel să fie soţia cuiva din neamul seminţiei tatălui său, ca fiii lui Israel să moştenească fiecare partea părinţilor săi,
    9.     Şi să nu treacă partea de la o seminţie la altă seminţie, că fiecare din seminţiile fiilor lui Israel trebuie să fie legată de moşia sa".
    10.     Cum a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiicele lui Salfaad.
    11.     Şi fiicele lui Salfaad: Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa s-au măritat după fiii unchiului lor.
    12.     În seminţia fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, au fost ele soţii, şi a rămas moşia lor neamului tatălui lor.
    13.     Acestea sunt poruncile şi aşezămintele pe care le-a dat Domnul fiilor lui Israel, prin Moise, în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului.