Sfinții doctori fără de arginți: Chir din Alexandria şi Ioan din Edesa, făcători de minuni și Sfintele Mucenițe: Atanasia, dimpreună cu cele 3 fiice ale sale: Teodota, Teoctista şi Eudoxia (+311) Sfinții Mucenici Victorin, Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serafion și Papie, care au pătimit la Corint în timpul împăratului Deciu, săvârşindu-se prin sabie (+251) Sfântul Ierarh Nichita Zăvorâtul, monah la Pecerska, iar mai târziu episcop de Novgorod în Rusia (+1808) Sfântul Cuvios Arsenie din Paros în Grecia (+1877)
Stil vechi
31 Ianuarie

Marți

Stil nou
13 Februarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfinții doctori fără de arginți: Chir din Alexandria şi Ioan din Edesa, făcători de minuni și Sfintele Mucenițe: Atanasia, dimpreună cu cele 3 fiice ale sale: Teodota, Teoctista şi Eudoxia (+311). Sfinții Mucenici Victorin, Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serafion și Papie, care au pătimit la Corint în timpul împăratului Deciu, săvârşindu-se prin sabie (+251). Sfântul Ierarh Nichita Zăvorâtul, monah la Pecerska, iar mai târziu episcop de Novgorod în Rusia (+1808). Sfânta Muceniță Trifena din Cizic (Turcia de astăzi), ajutătoarea maicilor care nu pot să-şi alăpteze pruncii (I). Sfântul Cuvios Arsenie din Paros în Grecia (+1877). Sfântul Mucenic Ilie Ardunul din Sfântul Munte Athos, care s-a săvârşit prin foc la Kalamata-Peloponez în Grecia (+1686). Sfinții: Fermo şi Rustic din Verona în Italia (+303). Sfânta Cuvioasă Muceniță Marcela din Roma, ucenica Fericitului Ieronim, care a fost martirizată în casa sa de către geți (+411). Sfinții Iuliu preotul şi Iulian diaconul, apostolii regiunii Lombardia din Italia (V). Sfânta Melangell, fiica regelui Irlandei. Sfântul Cuvios Wilgils, egumen în Anglia. Sfântul Ierarh Aidan, episcop de Fernes în Irlanda (+626). Sfântul Ierarh Atanasie din Sicilia în Italia, episcop de Methona în Grecia (+880). Sfântul Cuvios Pahomie, întemeietorul Mănăstiri Keno din Irlanda (+1525).
File pateric

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

11) Un frate oarecare era suparat foarte de dracul curviei si patru duhuri necurate se luptau cu dansul, inchipuindu-se in chipul unor femei frumoase. Patruzeci de zile l-au luptat pe el, vrand sa-l insele si sa-l spurce. Iar el imbarbatandu-se vitejeste impotriva patimii, a ramas nebiruit. Si vazand Dumnezeu nevointa lui cea buna si rabdarea lui, n-a mai slobozit de atunci ispita spurcata asupra lui.

12) Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde vii si ce ai facut ? Raspuns-a dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai facut acestea ? Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit altul, inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai venit ? Raspuns-a : am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut ? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand : dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand : cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut o biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie, povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.

Pilda zilei

  Pentru "nou-născuţi"

Un pelerin a intrat odată într-o mănăstire şi după cuvenita închinare, l-a întrebat pe un călugăr ce i-a ieşit în cale ce vârsta are. "Doi ani", îi răspunse. "Doi ani?" se miră pelerinul; "Doi ani, ai auzit bine", zise iarăşi cel întrebat. Tare se miră pelerinul, căci acel călugăr avea cel puţin 50... În mijlocul curţii întâlni un alt călugăr, ceva mai vârstnic, şi i se adresă în acelaşi chip ca primului: "Părinte, iertaţi-mi întrebarea, ce vârsta aveţi? "Cinci"- se auzi răspunsul... "Cinci?" "Da, da, cinci", întări părintele... Pelerinul nostru căzu pe gânduri... Măi, unde am nimerit eu? Dacă aici nu-i mănăstire, ci azil de nebuni? Şi se apropie de poartă în intenţia de a pleca repede, să nu păţească ceva. Lângă poarta stătea un călugăr bătrân de tot. Spre a face o verificare a bănuielii, pelerinul îl întreba pe bătrân: "Ce vârsta aveţi, părinte?" "Zece ani, fiule!"... E clar, îşi zise călătorul, şi-şi iuţi paşii spre prag... Din urmă se auzi, însă, un glas: "Călătorule, nu fugi, aici nu-i azil de nebuni cum te-ai speriat! Aici e mănăstire, iar eu sunt stareţul. Părinţii ţi-au mărturisit vârsta lor duhovnicească, anii lor întru Domnul... de când socot ei că s-au născut pentru Hristos". Abia acum pelerinul a înţeles!

Aşadar, adevărata vârstă a unui om o reprezintă anii de când s-a întors la Dumnezeu, de când frecventează biserica, de când săvârşeşte faptele credinţei, începând cu spovedania. Deşi sunt puţini aceşti ani, totuşi ei sunt cei mai frumoşi. Ceilalţi ani ai vieţii unui om, petrecuţi departe de Dumnezeu, sunt nuli, morţi, pierduţi şi nu se iau în calcul în contabilitatea duhovnicească.

Oare noi ce vârstă avem? Sau... nici nu ne-am născut...

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

    Numerii 28-30

    Capitolul 28
    1.     Apoi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    2.     "Porunceşte fiilor lui Israel şi le spune: Darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă, îngrijiţi să Mi se aducă la sărbătorile Mele.
    3.     Spune-le: Iată jertfele care trebuie să le aduceţi Domnului: doi miei de câte un an fără meteahnă, ardere de tot necontenită, pe fiecare zi;
    4.     Un miel să-l aduci dimineaţa şi pe celălalt miel să-l aduci seara.
    5.     Jertfă de pâine să aduci a zecea parte de efă de făină de grâu, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn;
    6.     Aceasta este ardere de tot necontenită şi care a fost săvârşită la Muntele Sinai, spre miros cu bună mireasmă şi ca jertfă Domnului.
    7.     La ea să aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; şi turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfânt.
    8.     Celălalt miel să-l aduci spre seară, cu darul lui de pâine şi cu turnarea lui să-l aducă jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
    9.     Iar în ziua odihnei să aduceţi doi miei de câte un an, fără meteahnă, şi ca jertfă două zecimi de efă de făină de grâu, frământată cu untdelemn şi cu turnarea ei.
    10.     Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afară de arderea de tot cea necontenită cu turnarea ei.
    11.     La începutul lunilor voastre să aduceţi Domnului ardere de tot: din cireadă, doi viţei, iar din turmă, un berbec şi şapte miei de câte un an fără meteahnă.
    12.     Iar ca dar de pâine, câte trei zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, la fiecare viţel, şi două zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la berbec,
    13.     Şi câte o zecime de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
    14.     Turnare la ele să fie jumătate hin de vin de fiecare viţel, a treia parte hin de berbec şi un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot pentru fiecare început de lună, la toate lunile anului.
    15.     Să mai aduceţi Domnului şi un ţap, jertfă pentru păcat, afară de arderea de tot cea necontenită, şi să-l aducă cu turnarea lui.
    16.     În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului.
    17.     În ziua a cincisprezecea este sărbătoare. Şapte zile să mâncaţi azime.
    18.     În ziua întâi să aveţi adunare sfântă şi nici un fel de lucru să nu faceţi;
    19.     Şi să aduceţi Domnului jertfă, ardere de tot: din cireadă, doi viţei, iar din turmă, un berbec şi şapte miei de câte un an; aceştia să fie fără meteahnă.
    20.     Cu ei să aduceţi dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă de fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec,
    21.     Şi câte o zecime de efă să aduci cu fiecare din cei şapte miei;
    22.     Să aduceţi un ţap jertfă pentru păcat, pentru curăţirea voastră.
    23.     Acestea să le aduceţi, pe lângă arderea de tot de dimineaţă, care este ardere de tot necontenită.
    24.     Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din cele şapte zile: pâine, jertfă, mireasmă plăcută Domnului, pe lângă arderea de tot cea necontenită şi cu turnarea ei.
    25.     În ziua a şaptea să aveţi adunare sfântă şi nici un lucru să nu lucraţi.
    26.     În ziua celor dintâi roade, când aduceţi Domnului prinosul nou de pâine, la încheierea săptămânilor, să aveţi adunare sfântă şi nici un lucru să nu lucraţi.
    27.     Să aduceţi ardere de tot spre miros de bună mireasmă Domnului: din cireadă, doi vitei, iar din turmă, un berbec şi şapte miei de câte un an fără meteahnă.
    28.     Cu ei să aduceţi dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec
    29.     Şi o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
    30.     Să aduceţi un ţap jertfă pentru păcat, spre curăţirea voastră.
    31.     Acestea să mi le aduceţi cu turnările lor, afară de arderile de tot neîncetate cu darul lor de pâine, care se aduc de obicei; acestea trebuie să fie curate".

    Capitolul 29
    1.     "În ziua întâi a lunii a şaptea de asemenea să aveţi adunare sfântă, şi nici un lucru să nu lucraţi; pe aceasta să o socotiţi o zi a suflatului în trâmbiţe.
    2.     Să aduceţi ardere de tot, spre miros plăcut Domnului: un viţel, un berbec, şapte miei de câte un an fără meteahnă;
    3.     La ei, ca dar de pâine, făină de grâu, frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec
    4.     Şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
    5.     Din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, spre curăţirea voastră.
    6.     Acestea să le aduceţi jertfe pe lângă arderea de tot, cu darul de pâine şi turnarea lui de la lună nouă şi pe lângă arderea de tot necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea lui, după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului.
    7.     În ziua a zecea a acestei luni să aveţi adunare sfântă, să postiţi şi nici un lucru să nu faceţi.
    8.     Să aduceţi ardere de tot Domnului spre miros de bună mireasmă: un viţel" un berbec şi şapte miei de câte un an.
    9.     La ei să aduceţi dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec
    10.     Şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
    11.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap jertfă pentru păcat, spre curăţirea voastră; acestea pe lingă jertfa pentru păcat din ziua curăţirii şi pe lângă arderea de tot cea necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea ei, care se aduce după rânduială jertfă Domnului, spre miros cu bună mireasmă.
    12.     În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să aveţi iar adunare sfântă; nici un lucru să nu lucraţi şi să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile.
    13.     În ziua întâi să aduceţi ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului: din cireadă, treisprezece viţei, iar din turmă, doi berbeci, paisprezece miei de câte un an; dar să fie fără meteahnă.
    14.     Cu ei, ca dar de pâine, să se aducă făină de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă cu fiecare din cei treisprezece vilei, două zecimi de efă cu fiecare din cei doi berbeci,
    15.     Şi câte o zecime de efă de fiecare din cei paisprezece miei;
    16.     Iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită şi darul ei de pâine cu turnarea ei.
    17.     A doua zi să se aducă doisprezece vitei, doi berbeci, paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă;
    18.     Cu ei să se aducă dar de pâine şi turnare: la vilei, la berbeci şi la miei, după numărul lor, cum e rânduit;
    19.     Iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat; acestea să le aduceţi în afară de arderea de tot necontenită şi de darul de pâine cu turnarea ei.
    20.     A treia zi să aduceţi unsprezece vilei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă;
    21.     Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru vitei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, după rânduială;
    22.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi turnarea ei.
    23.     A patra zi să aduceţi zece vilei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă;
    24.     Cu ei să aduceţi dar de pâine şi turnare pentru vitei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
    25.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi turnarea ei.
    26.     În ziua a cincea să aduceţi nouă vitei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă;
    27.     Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru vilei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
    28.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei.
    29.     În ziua a şasea să aduceţi opt vitei, doi berbeci şi paisprezece miei, fără meteahnă;
    30.     Şi eu ei dar de pâine şi turnare pentru vilei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
    31.     Iar din turma de capre, un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei.
    32.     În ziua a şaptea să aduceţi şapte vitei, doi berbeci şi paisprezece miei fără meteahnă;
    33.     Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru vilei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala;
    34.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, peste arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei.
    35.     În ziua a opta să aveţi încheierea sărbătorii; nici un lucru să nu lucraţi,
    36.     Şi să aduceţi ardere de tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei fără meteahnă.
    37.     Şi cu ei dar de pâine şi turnare pentru viţel, pentru berbec şi pentru miei, după numărul lor, cum e rânduiala.
    38.     Iar din turma de capre să aduceţi un ţap, jertfă pentru păcat, pe lângă arderea de tot necontenită cu darul de pâine şi cu turnarea ei.
    39.     Acestea să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, pe lângă arderile de tot ale voastre cu darurile de pâine ale voastre şi cu turnările voastre şi jertfele voastre de bună voie, pe care le aduceţi după făgăduinţă sau din evlavie".

    Capitolul 30
    1.     Moise a spus fiilor lui Israel toate cele ce-i poruncise Domnul.
    2.     Aşadar, a grăit Moise către căpeteniile seminţiilor fiilor lui Israel şi le-a zis: "Iată ce porunceşte Domnul:
    3.     Omul care va face făgăduinţă Domnului sau se va jura cu jurământ, punând legătură asupra sufletului său, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească toate câte au ieşit din gura lui.
    4.     Dacă vreo femeie va da făgăduinţă Domnului şi va pune asupra sa legământul, în casa părintelui său, în tinereţea sa,
    5.     Şi va auzi tatăl făgăduinţa ei şi legământul ce ea şi-a pus asupra sufletului său, şi va tăcea tatăl ei asupra acestora, atunci toate făgăduinţele ei se vor ţine şi orice legământ şi-ar fi pus ea asupra sufletului său se va ţine.
    6.     Iar dacă tatăl ei, auzind, o va opri, atunci toate făgăduinţele ei şi legămintele ce ea şi-ar fi pus asupra sufletului său nu se vor ţine şi Domnul o va ierta, pentru că a oprit-o tatăl ei.
    7.     Dacă însă ea se va mărita şi va fi asupra ei făgăduinţa sau cuvântul gurii sale, cu care s-a legat pe sine,
    8.     Şi va auzi bărbatul ei şi, auzind-o, va tăcea, atunci făgăduinţele ei se vor ţine şi legămintele ce ea şi-a pus asupra sufletului său se vor ţine.
    9.     Iar dacă bărbatul ei, auzind, o va opri şi va lepăda făgăduinţa ei, care este asupra ei, şi cuvântul gurii ei cu care ea s-a legat pe sine, atunci acestea nu se vor ţine, pentru că i le-a oprit bărbatul ei, şi Domnul o va ierta.
    10.     Iar făgăduinţa văduvei şi a celei despărţite şi orice legământ şi-ar pune aceasta asupra sufletului ei se va ţine.
    11.     Dacă însă în casa bărbatului său a dat făgăduinţă sau şi-a pus legământ asupra sufletului său cu jurământ,
    12.     Şi bărbatul ei a auzit şi a tăcut asupra acesteia şi n-a oprit-o, atunci toate făgăduinţele ei se vor ţine şi orice legământ şi-ar fi pus asupra sufletului său se va ţine.
    13.     Dacă însă bărbatul ei, auzind, a lepădat făgăduinţele, atunci toate făgăduinţele ieşite din gura ei şi legămintele sufletului său nu se vor ţine, pentru că bărbatul ei le-a desfiinţat şi Domnul o va ierta.
    14.     Orice făgăduinţă şi orice legământ cu jurământ pentru smerirea sufletului ei, bărbatul ei îl poate întări şi tot bărbatul ei îl poate şi desfiinţa.
    15.     Dacă însă bărbatul ei a tăcut despre aceasta, zi după zi, prin aceasta el a întărit toate făgăduinţele ei şi toate legămintele ce sunt asupra ei le-a întărit, pentru că el a auzit şi a tăcut.
    16.     Iar dacă bărbatul le-a lepădat după ce le-a auzit, atunci a luat el asupra sa păcatul ei".
    17.     Acestea sunt legile, pe care Domnul le-a poruncit lui Moise asupra legămintelor dintre bărbat şi femeia lui, dintre tată şi fiica lui, cât aceasta este tânără şi se află în casa tatălui ei.