Calendox

Stil vechi

29 Noiembrie

Joi

Stil nou

12 Decembrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Crăciunului. Dezlegare la ulei

Sfântul Mucenic Paramon şi Sfinții 370 de Mucenici din Nicomidia, care au mărturisit împreună cu el în timpul împăratului Deciu (+250). Sfântul Mucenic Filumen din Licaonia în Ancira (+274). Sfântul Cuvios Nectarie Ascultătorul de la Pecerska din Kiev, din Peșterile din Apropiere (XII). Sfântul Cuviosul Părintele nostru Acachie Ascultătorul din Muntele Sinai, pomenit în „Scara” Sfântului Ioan Scărarul (VI). Sfântul Mucenic Aviv, episcopul Nekresei în Georgia (apr. 552-560). Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Tesalonicului. Sfântul Sfințit Mucenic Ioan din Persia. Sfinții 6 Mucenici, care s-au săvârşit într-o stâncă. Sfântul Ierarh Urban, episcopul Macedoniei. Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie, episcopul Corintului (+182). Sfântul Cuvios Pancosmie. Sfântul Cuvios Pitirun, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (IV). Sfinții Mucenici: Valerian și Fedru, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Filumen (+274). Sfântul Mucenic Apolonie, senator din Roma (+186). Sfântul Sfințit Mucenic Saturnin, episcop de Toulouse în Franța (+257). Sfinții Mucenici: Vlasie şi Dimitrie, care au pătimit la Veroli în Italia. Sfinții Mucenici: Saturnin bătrânul şi Sisinie diaconul din Roma (+305). Sfântul Ierarh Miroclie, episcop de Milano în Italia (+318). Sfântul Tiridate, regele Armeniei (IV). Sfântul Cuvios Brendan, stareţul Mănăstirii Birr din Irlanda (+571). Sfântul Mucenic Nekresi din Georgia (VII). Sfântul Ierarh Radboud, episcop de Utrecht în Olanda (+917). Sfântul Nou Mucenic Filumen de la Fântâna lui Iacov în Palestina, ucis de sioniștii evrei în anul 1979. Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Rusia: preotul Serghie (Cociurov), care a pătimit în timpul regimului comunist (+1941).

File pateric

Un muncitor a căzut în patima băuturii. Sotia lui l-a răbdat cât l-a răbdat, până ce a ajuns la limită.
S-a dus la duhovnicul ei si i-a zis:
- Mi-au ajuns trei ani de suferintă, voi pleca la părintii mei...
- Nu te duce, că dacă îl lasi singur o să cadă si mai tare. Esti singurul lui sprijin.
După alti trei ani, după multe lacrimi si multe rugăciuni, sotul ei a început lupta cu patima băuturii. După alti doi ani, s-a lăsat pentru totdeauna de băutură.

Era un bătrân betiv si lucra o rogojină în fiecare zi pe care o vindea în sat si bea pretul ei. Mai pe urmă a venit un frate la dânsul si a rămas petrecând cu el si lucra si el în fiecare zi o rogojină, iar bătrânul o lua si pe aceea si, vânzând-o, bea pretul amândurora, fratelui aducându-i pâine seara. Trei ani făcând aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. După aceea, însă, a zis fratele întru sine: "Iată, gol sânt si pâinea mea cu lipsă o mănânc! Mă voi scula si mă voi duce de aici". Dar iarăsi a socotit întru sine, zicând: "Unde să mă duc să sed iarăsi, căci eu pentru Dumnezeu sed împreună [cu bătrânul]".
Si îndată i s-a arătat lui îngerul, zicând: "Nicăieri să nu te duci, că vin mâine la tine". A doua zi l-a rugat fratele pe bătrânul, zicând: "Părinte, astăzi să nu mergi nicăieri, că vin ai mei să mă ia!". După ce a venit ceasul în care se ducea bătrânul, i-a zis lui: "Nu vin astăzi, fiule, că au zăbovit". Iar el a zis: "Cu adevărat, părinte, negresit vin". Si, vorbind cu bătrânul, a adormit.
Bătrânul, văzând, a început a plânge, zicând: "Vai mie, fiule, că multi ani am petrecut întru lenevire, iar tu în putină vreme ti-ai mântuit sufletul tău cu răbdare!". Si de atunci s-a înteleptit si el si s-a făcut iscusit. (16-382)

Pilda zilei

Firea scorpionului

Un pustnic stătea pe malul unui râu şi se ruga. Când îşi deschise ochii, observă un scorpion care căzuse în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă grozav de tare pe salvator. După un anumit timp, când îşi deschise ochii din nou, pustnicul observă că scorpionul căzuse din nou în apă şi era gata-gata să se înece. Din nou îl salvă pustnicul, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară aşa de tare încât pustnicul suspină.Când se repetă scena aceasta pentru a treia oară, un ţăran care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe pustnic: "Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest răcuşor, dacă în loc să-ţi mulţumească îţi provoacă numai dureri?" "Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse pustnicul. Ţine de natura şi de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să pun în practică mila şi iubirea".

Vi s-a întâmplat să ajutaţi vreun „scorpion” din acesta, iar drept răsplată el să vă înţepe? Dacă da, trebuie să-l înţelegeţi; aceasta este firea „scorpionilor”. Nu daţi în patima lor. Dumneavoastră urmaţi-vă firea şi calea, răspunzând de fiecare dată cu multă compasiune şi dragoste, ca să demonstraţi că nu sunteţi asemenea lor.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

Tit 1-3

Capitolul 1
1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,
2. - Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu -
4. Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
8. Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat,
9. Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
10. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur,
11. Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
13. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14. Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.
15. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
16. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici.

Capitolul 2
1. Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
2. Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare;
3. Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine,
4. Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii,
5. Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.
6. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi.
7. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă,
8. Cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.
9. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba,
10. Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.
11. Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor,
12. Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie;
13. Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune.
15. Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască.

Capitolul 3
1. Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun,
2. Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori, arătând întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii.
3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.
12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez.
13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească.
14. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă.
15. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.