Icoana Maicii Domnului Betleemita Icoana Maicii Domnului „Ostrobramsk - Vilnius” (Ostrobramskaya) Sfântul Mucenic Arhimandritul Isaachie (Bobrakov) de la Optina (1908) Soborul Maicii Domnului Sfântul Mucenic Eftimie Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1406) Sfântul Cuvios Constantin, făcător de minuni din Sinada (Frigia) (VIII) Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele...” (Barlovskaya) Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa)
Stil vechi
26 Decembrie

Miercuri

Stil nou
8 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi pomenirea Sfîntului şi Dreptului Iosif, logodnicul. Pomenire despre fuga în Egipt a pruncului Iisus. Sfântul Mucenic Eftimie Mărturisitorul, Episcop de Sardinia (episcopul Sardelor)(+831). Sfântul Mucenic Arhimandritul Isaachie (Bobrakov) de la Optina (1908). Evr. II, 11-18, Mt. II, 13-23. Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1406). Sfântul Cuvios Evarest (Studitul) din Galatia, monah la Mănăstirea Studion din Constantinopol (+897). Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Rusul, care a pătimit la Constantinopol (+1743). Sfântul Cuvios Constantin, făcător de minuni din Sinada (Frigia) (VIII). Sfântul Ierarh Dionisie, episcopul Romei (+268). Sfântul Ierarh Arhelau, episcop de Kaskhara în Mesopotamia (+280). Sfântul Ierarh Zinon, episcop de Maiuma în Palestina (IV). Sfântul Ierarh Jarlath, primul episcop de Tuam în Irlanda (+540). Sfântul Cuvios Natan ieroschimonahul, egumenul Sihăstriei Putnei, care s-a săvârșit cu pace în anul 1784. Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: episcopii: Andrei de Ufa și Leonid de Mariisk(+1937), arhimandritul Isaac al II-lea de la Optina, preoții: Alexandru (Volkov), Dimitrie (Cistoserdov)(+1918), Nicolae (Tarbeev), Nicolae (Zalesskii) și Grigorie, Mihail (Celțov), diaconul Mihail (Smirnov)(+1930), preotul Alexandru (Krîlov), Cuviosul Mucenic Vasile (Mazurenko), monahiile: Augusta (Zașiuk), Maria (Lectionova) și binecredincioasele creștine: Anfisa (Sîsoeva), Macaria (Saprîkina)(+1937), Valentina şi Agripina (Lesnoi)(+1938), care au pătimit în timpul regimului comunist. Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa). Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii”. Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele...” (Barlovskaya). Icoana Maicii Domnului „Ostrobramsk - Vilnius” (Ostrobramskaya). Icoana Maicii Domnului Betleemita.
File pateric

Doi studenti la Teologie au venit la un duhovnic iscusit împreună cu un prieten de-al lor. Primul i-a zis părintelui:
- Eu în fiecare sâmbătă seara mă duc prin cămin si îi mustru pe cei care dau petreceri.
- Înainte să te sfintesti pe tine, te grăbesti să îi sfintesti pe altii, a răspuns preotul.
Al doilea a zis:
- Eu învăt în fiecare zi citate din Sfintii Părinti, ca să mă pot contrazice cu sectantii.
- Si asta în loc să citesti cărti care te-ar folosi duhovniceste, cărti care te-ar ajuta în războiul împotriva patimilor si contra duhurilor întunericului. Sfintii Părinti mai întâi îsi curătau sufletele si abia apoi se duceau să se lupte cu ereticii.
Desi îsi dăduse seama că părintele nu aproba spusele prietenilor săi, al treilea a spus:
- Eu nu joc nici baschet, nici fotbal, nici volei. Dispretuiesc sportul.
- Dar seara la rugăciune, faci metanii sau închinăciuni?
- Nu, că mă doare spatele. Sunt o fire mai bolnăvicioasă.
- Dacă ai face putină miscare, nu ar fi deloc rău. Rău este să mergi la discotecă, unde duhneste a curvie. Dar sportul îti mentine sănătatea si îti este de folos si la minte. Proverbul "minte sănătoasă în trup sănătos" nu a fost spus degeaba. Nu îti zic să mergi la înot, că pe stranduri sunt destule ispite, si nu e lipsă de fete frumoase. Dar măcar dacă ai iesi să alergi prin parc, tot ti-ar prinde bine. Dacă ai fi mai sporit în viata duhovnicească, te-as mai întelege. Sau dacă tot timpul tău ar fi ocupat cu lucruri de folos, si asa ar fi bine. Pentru că esti însă la începutul vietii duhovnicesti, nu dispretui ce este al începutului. Ca să nu urci prea repede si să cazi.
Tinerii erau nemultumiti de cuvintele părintelui. Dar stiau că părintele e un duhovnic foarte bun. Asa că l-au rugat pe părinte să le fie călăuză; l-au rugat să îi primească ca ucenici. Si, în timp, au înteles de ce părintele se purtase asa.

Au mers odinioară trei frati la Schit, la un bătrân sfânt, si a zis unul: "Am învătat, părinte, Vechiul Testament de rost". Si i-a răspuns bătrânul: "Ai umplut văzduhul de cuvinte". Al doilea a zis: "Eu mi-am si scris Testamentul Vechi si cel Nou". Si i-a zis bătrânul: "Tu ai umplut ferestrele de hârtii". Iar cel de al treilea a zis: "Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului". Si i-a zis bătrânul: "Tu ai gonit iubirea de străini de la tine". (26-427)

Pilda zilei

    Taina prezenţei

    La chilia unui parinte cu o viata imbunatatita vine un ucenic mai cartitor, neofit in cele duhovnicesti, care, vazandu-l pe avva tacut, sezand pe un scaun, cu capul plecat si ochii abia deschisi, il intreaba: "Tot singur, parinte?" Avva isi ridica privirea, il fixeaza atent pe ucenic si ii raspunde: "Sunt singur acum ca ai venit tu, dar nu eram pana sa sosesti."

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

    Geneza 23-26

    Capitolul 23
    1.     Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani. Aceştia sunt anii vieţii Sarrei.
    2.     Sarra a murit la Chiriat-Arba care e în vale, adică în Hebronul de astăzi, în ţara Canaanului. Şi a venit Avraam să plângă şi să jelească pe Sarra.
    3.     Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grăit cu fiii lui Het şi a zis:
    4.     "Eu sunt intre voi străin şi pribeag; daţi-mi dar în stăpânire un loc de mormânt la voi, ca să îngrop pe moarta mea".
    6.     "Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu aici la noi eşti u: voievod al lui Dumnezeu. Deci, îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre locurile noastre de îngropare, că nici unul dintre noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta acolo".
    7.     Atunci s-a sculat Avraam şi s-a închinat poporului jării aceleia, adică fiilor lui Het.
    8.     Şi a grăit către dânşii Avraam şi a zis: "Dacă voiţi din suflet să-mi îngrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
    9.     Ca să-mi dea peştera Macpela pe care o are în capătul ţarinei lui, dar să mi-o dea pe bani gata, ca să o am aici la voi în stăpânire de veci pentru îngropare.
    10.     Efron însă şedea atunci în mijlocul fiilor lui Het. Şi a răspuns Efron Heteeanul lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce veniseră la porţile cetăţii lui, şi a zis:
    11.     "Nu, domnul meu, ascultă-mă pe mine: Eu îţi dau ţarina şi peştera cea dintr-însa şi ţi-o dau în fala fiilor poporului; ţi-o dau însă în dar. Îngroapă-ţi pe moarta ta".
    12.     Avraam însă s-a închinat înaintea poporului ţării
    13.     Şi a grăit către Efron în auzul a tot poporul ţinutului aceluia şi a zis: "De binevoieşti, ascultă-mă şi ia de la mine preţul ţarinei şi voi îngropa acolo pe moarta mea".
    14.     Răspuns-a Efron lui Avraam şi i-a zis:
    15.     "Ascultă, domnul meu, ţarina preţuieşte patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine şi pentru tine? Îngroapă-ţi dar pe moarta ta!"
    16.     Atunci, ascultând pe Efron, Avraam a cântărit lui Efron atâta argint, cât a spus el în auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, după preţul negustoresc.
    17.     Şi aşa ţarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri, ţarina şi peştera din ea şi toţi pomii din ţarină şi tot ce era în hotarele ei de jur împrejur
    18.     S-au dat lui Avraam moşie de veci, înaintea fiilor lui Het şi a tuturor celor ce se strânseseră la poarta cetăţii lui.
    19.     După aceasta Avraam a îngropat pe Sarra, femeia sa, în peştera din ţarina Macpela, care e în faţa lui Mamvri sau a Hebronului, în Canaan.
    20.     Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam ţarina şi peştera cea din ea, ca loc de îngropare.

    Capitolul 24
    1.     Avraam era acum bătrân şi vechi de zile şi Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.
    2.     Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: "Pune mâna ta sub coapsa mea
    3.     Şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,
    4.     Ci vei merge în ţara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, şi vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu".
    5.     Iar sluga a zis către el: "Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai ieşit?"
    6.     Avraam însă a zis către el: "Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
    7.     Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeie feciorului meu de acolo.
    8.     Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!"
    9.     Şi punându-şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
    10.     Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său şi, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
    11.     Şi, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
    12.     Şi a zis: "Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi şi fă milă cu stăpânul meu Avraam!
    13.     Iată, eu stau la fântâna aceasta şi fetele locuitorilor cetăţii au să iasă să scoată apă.
    14.     Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: "Bea! Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura", aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
    15.     Dar nu sfârşise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieşi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
    16.     Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Şi venind ea la fântână, şi-a umplut urciorul şi a pornit înapoi.
    17.     Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: "Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!"
    18.     Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!" Şi îndată şi-a lăsat urciorul pe braţe şi i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
    19.     Apoi a zis: "Şi cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate".
    20.     Şi îndată şi-a deşertat urciorul în adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată apă şi a adăpat toate cămilele.
    21.     Iar omul acela se uita la ea cu mirare şi tăcea, dorind să ştie de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
    22.     Şi dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela şi i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, şi două brăţări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
    23.     Apoi a întrebat-o şi a zis: "A cui fată eşti tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?"
    24.     Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor".
    25.     Apoi i-a mai zis: "Avem şi paie şi fân mult şi la noi este şi loc, ca să rămâneţi".
    26.     Atunci s-a plecat omul acela şi s-a închinat Domnului şi a zis:
    27.     "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila şi bunăvoinţa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu".
    28.     Iar fata a alergat acasă la mama sa şi a povestit toate acestea.
    29.     Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Şi a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
    30.     Căci el văzuse inelul de aur şi brăţările la mâinile surorii sale Rebeca, şi auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: "Aşa şi aşa mi-a vorbit omul acela!" Şi ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
    31.     Şi i-a zis: "Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ţi-am gătit casă şi sălaş pentru cămilele tale!"
    32.     Şi a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile şi le-a dat paie şi fân, iar lui şi oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-şi spele picioarele.
    33.     Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: "Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit". Zis-a Laban: "Spune!"
    34.     Atunci Eliezer a zis: "Eu sunt sluga lui Avraam.
    35.     Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu şi l-a mărit şi i-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi asini.
    36.     Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.
    37.     Şi m-a jurat stăpânul meu, zicând: "Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
    38.     Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele şi să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!"
    39.     Iar eu am zis către stăpânul meu: "Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?"
    40.     El însă mi-a răspuns: "Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta şi vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele şi din casa tatălui meu.
    41.     Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele şi de nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
    42.     Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,
    43.     Iată, eu stau la fântână; şi fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: "Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!"
    44.     Iar ea îmi va zice: "Bea şi tu, şi cămilele tale le voi adăpa", aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său şi fiul stăpânului meu, şi prin aceasta voi cunoaşte că Te milostiveşti spre stăpânul meu Avraam.
    45.     Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a ieşit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână şi scoase apă, şi eu i-am zis: "Dă-mi să beau!"
    46.     Şi ea şi-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: "Bea tu şi cămilele tale le voi adăpa". Şi am băut şi mi-a adăpat şi cămilele.
    47.     Apoi am întrebat-o şi am zis: "A cui fată eşti tu? Spune-mi te rog!" Şi ea a zis: "Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca". Atunci i-am dat un inel şi brăţări la mâini.
    48.     După aceea m-am plecat şi m-am închinat Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
    49.     Acum deci spuneţi-mi de vreţi să arătaţi milă şi bunăvoinţă stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta şi în stânga".
    50.     Şi răspunzând Laban şi Batuel au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta şi noi nu-ţi putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
    51.     Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o şi du-te şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!"
    52.     Şi auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
    53.     Apoi a scos sluga lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine şi le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri şi fratelui şi mamei ei.
    54.     După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii cei ce erau cu dânsul şi au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineaţa, a zis: "Lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!"
    55.     Iar fratele şi mama Rebecăi au zis: "Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile şi apoi te vei duce!"
    56.     El însă le-a zis: "Nu mă zăboviţi! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!"
    57.     Răspuns-au ei: "Să chemăm copila şi s-o întrebăm ce gânduri are ea".
    58.     Şi au chemat pe Rebeca şi i-au zis: "Vrei să te duci oare cu omul acesta?" Şi ea a zis: "Mă duc!"
    59.     Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, şi doica ei, şi sluga lui Avraam şi cei ce erau cu el.
    60.     Şi au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: "Sora noastră, să se nască din tine mii şi zeci de mii şi să stăpânească urmaşii tăi porţile vrăjmaşilor lor!"
    61.     Atunci, sculându-se Rebeca şi slujnicele ei şi suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, şi sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
    62.     Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părţile de miazăzi.
    63.     Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să se plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut cămilele venind.
    64.     Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă
    65.     Şi a zis către slugă: "Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?" Iar sluga i-a zis: "Acesta-i stăpânul meu!" Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.
    66.     Şi sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
    67.     Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.

    Capitolul 25
    1.     Avraam însă şi-a mai luat o femeie cu numele Chetura.
    2.     Ea i-a născut pe Zimran, Iocşan, Madan, Madian, Işbac şi pe Şuah.
    3.     Lui Iocşan i s-au născut Şeba, Teman şi Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguil, Navdeel, Aşurim, Letuşim şi Leumim.
    4.     Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Aceştia toţi au fost fiii Cheturei.
    5.     Însă Avraam a dat toate averile sale fiului său Isaac.
    6.     Iar fiilor ţiitoarelor sale, Avraam le-a făcut daruri şi, încă fiind el în viaţă, i-a trimis departe de la Isaac, fiul său, spre răsărit, în pământul Răsăritului.
    7.     Zilele vieţii lui Avraam, câte le-a trăit, au fost o sută şaptezeci şi cinci de ani.
    8.     Apoi, slăbind, Avraam a murit la bătrâneţi adânci, sătul de zile şi s-a adăugat la poporul său.
    9.     Şi l-au îngropat feciorii lui, Isaac şi Ismael, în peştera Macpela, din ţarina lui Efron, fiul lui Ţohar Heteeanul, în faţa stejarului Mamvri;
    10.     Deci în ţarina şi în peştera pe care Avraam a cumpărat-o de la fiii lui Het, acolo sunt îngropaţi Avraam şi Sarra, femeia lui.
    11.     Iar după moartea lui Avraam, a binecuvântat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Şi locuia Isaac la Beer-Lahai-Roi.
    12.     Iată acum şi viaţa lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care l-a născut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei;
    13.     Şi iată numele fiilor lui Ismael, după şirul naşterii lor: întâiul născut al lui Ismael a fost Nebaiot; după el urmează Chedar, Adbeel şi Mibsam,
    14.     Mişma, Duma şi Masa,
    15.     Hadad, Tema, Etur, Nafiş şi Chedma.
    16.     Aceştia sunt fiii lui Ismael şi acestea sunt numele lor, după aşezările lor şi după taberele lor. Aceştia sunt cei doisprezece voievozi ai seminţiilor lor.
    17.     Iar anii vieţii lui Ismael au fost o sută treizeci şi şapte şi, îmbătrânind, a murit şi a trecut la părinţii săi;
    18.     Iar urmaşii săi s-au întins de la Havila până la Sur, care este în faţa Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria; şi s-au sălăşluit ei înaintea tuturor fraţilor lor.
    19.     Iar spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, este aceasta: lui Avraam i s-a născut Isaac.
    20.     Isaac însă era de patruzeci de ani, când şi-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia şi sora lui Laban Arameul.
    21.     Şi s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, că era stearpă; şi l-a auzit Domnul şi femeia lui Rebeca a zămislit.
    22.     Dar copiii au început a se zbate în pântecele ei şi ea a zis: "Dacă aşa au să fie, atunci la ce mai am această sarcină?" Şi s-a dus să întrebe pe Domnul.
    23.     Domnul însă i-a zis: "În pântecele tău sunt două neamuri şi două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai mic!"
    24.     Şi i-a venit Rebecăi vremea să nască şi iată erau în pântecele ei doi gemeni.
    25.     Şi cel dintâi care a ieşit era roşu şi peste tot păros, ca o pielicică, şi i-a pus numele Isav.
    26.     După aceea a ieşit fratele acestuia, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; şi i s-a pus numele Iacov. Isaac însă era de şaizeci de ani, când i s-au născut aceştia din Rebeca.
    27.     Copiii aceştia au crescut şi a ajuns Isav om iscusit la vânătoare, trăind pe câmpii; iar Iacov era om liniştit, trăind în corturi.
    28.     Isaac iubea pe Isav, pentru că îi plăcea vânatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov.
    29.     O dată însă a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la câmp.
    30.     Şi a zis Isav către Iacov: "Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt flămând!" De aceea Isav s-a mai numit şi Edom.
    31.     Iacov însă i-a răspuns lui Isav: "Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!"
    32.     Şi Isav a răspuns: "Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?"
    33.     Zisu-i-a Iacov: "Jură-mi-te acum!" Şi i s-a jurat Isav şi a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut.
    34.     Atunci Iacov a dat lui Isav pâine şi fiertură de linte şi acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi s-a dus. Şi astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.

    Capitolul 26
    1.     Şi a fost o foamete în ţară, afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.
    2.     Atunci Domnul i S-a arătat şi i-a zis: "Să nu te duci în Egipt, ci să locuieşti în ţară, unde-ţi voi zice Eu.
    3.     Locuieşte în ţara aceasta şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi voi da toate ţinuturile acestea şi-Mi voi împlini jurământul cu care M-am jurat lui Avraam, tatăl tău.
    4.     Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului,
    5.     Pentru că Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul Meu şi a păzit poruncile Mele, poveţele Mele, îndreptările Mele şi legile Mele!" `
    6.     De aceea s-a aşezat Isaac în Gherara.
    7.     Iar locuitorii ţinutului aceluia l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e şi el a zis: "Aceasta este sora mea!", căci s-a temut să zică: "E femeia mea!", ca nu cumva să-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip.
    8.     Dar după ce a trăit el acolo multă vreme, s-a întâmplat că Abimelec, regele Filistenilor, să se uite pe fereastră şi să vadă pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa.
    9.     Atunci a chemat Abimelec pe Isaac şi i-a zis: "Adevărat e că-i femeia ta? De ce dar ai zis: "Aceasta-i sora mea?" Şi Isaac a răspuns: "Pentru că mă temeam să nu fiu omorât din pricina ei".
    10.     Zisu-i-a Abimelec: "Pentru ce ne-ai făcut aceasta? Puţin a lipsit ca cineva din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta şi ne-ai fi făcut să săvârşim păcat".
    11.     Apoi a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: "Tot cel ce se va atinge de omul acesta şi de femeia lui va fi vinovat morţii".
    12.     Şi a semănat Isaac în pământul acela şi a cules anul acela rod însutit. Domnul l-a binecuvântat,
    13.     Şi omul acela a ajuns bogat şi a sporit tot mai mult, până ce a ajuns bogat foarte.
    14.     Avea turme de oi, cirezi de vite şi ogoare multe, încât îl pizmuiau Filistenii.
    15.     Toate fântânile, pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său, Filistenii le-au stricat şi le-au umplut cu pământ.
    16.     Atunci a zis Abimelec către Isaac: "Du-te de la noi, că te-ai făcut mult mai tare decât noi!"
    17.     Şi s-a dus Isaac de acolo şi, tăbărând în valea Gherara, a locuit acolo.
    18.     Apoi a săpat Isaac din nou fântânile de apă, pe care le săpaseră robii lui Avraam, tatăl său, şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, tatăl său, şi le-a numit cu aceleaşi nume, cu care le numise Avraam, tatăl său.
    19.     După aceea au mai săpat slugile lui Isaac şi în valea Gherara şi au aflat acolo izvor de apă bună de băut.
    20.     Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicând: "Apa este a noastră!" De aceea Isaac a pus fântânii aceleia numele Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea.
    21.     Ducându-se apoi de acolo, Isaac a săpat altă fântână şi se certau şi de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna.
    22.     Apoi s-a mutat şi de aici şi a săpat altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, şi i-a pus numele Rehobot, căci îşi zicea: "Datu-ne-a astăzi Domnul loc larg şi vom spori pe pământ".
    23.     De aici Isaac s-a urcat către Beer-Şeba.
    24.     În noaptea aceea i S-a arătat Domnul şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi pe urmaşii tăi, pentru Avraam, sluga Mea".
    25.     Acolo a făcut Isaac jertfelnic şi a chemat numele Domnului şi îşi întinse acolo cortul său. Şi au săpat acolo slugile lui Isaac o fântână, în valea Gherarei.
    26.     Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec şi Ahuzat, care luase pe nora lui, şi Ficol, căpetenia oştirii lui.
    27.     Iar Isaac le-a zis: "La ce aţi venit la mine, voi care mă urâţi şi n-aţi alungat de la voi?"
    28.     Iar ei au zis: "Am văzut bine că Domnul este cu tine şi am zis să facem cu tine jurământ şi să încheiem legământ cu tine,
    29.     Ca tu să nu ne faci nici un rău, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am făcut bine şi te-am scos de la noi cu pace; şi acum eşti binecuvântat de Domnul".
    30.     Atunci Isaac le-a făcut ospăţ şi ei au mâncat şi au băut.
    31.     Sculându-se apoi a doua zi de dimineaţă, au jurat unul altuia. Şi le-a dat drumul Isaac şi ei s-au dus de la dânsul cu pace.
    32.     Tot în ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fântâna ce o săpaseră şi au zis: "Am găsit apă!"
    33.     Şi a numit Isaac fântâna aceea Şibea, adică jurământ. De aceea se şi numeşte cetatea aceea Beer-Şeba, adică fântâna jurământului, până în ziua de astăzi.
    34.     Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, şi-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, şi pe Basemata, fata lui Elon Heteul.
    35.     Dar ele amărau pe Isaac şi pe Rebeca.