Calendox

Sfîntul preacuviosul Părintele nostru Nicodim cel sfinţit era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab. După ce învaţă carte în patria sa, este chemat de Hristos la nevoinţa vieţii monahale în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, unde primeşte îngerescul chip, ajungînd mai tîrziu egumen al acestei lavre şi chiar proto-epistat în conducerea Sfîntului Munte.

Ajungînd la Athos, în muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai întîi în obşte, apoi singur într-o peşteră în preajma Mănăstirii Hilandar, răbdînd grele ispite de la diavol. Însă, fiind umbrit de darul lui Hristos, în puţină vreme s-a curăţit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiască a sfintei rugăciuni şi s-a învrednicit de darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni, ajungînd vestit în tot Muntele.

Ca egumen al Mănăstirii Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat în obştea sa pînă la o sută de călugări atoniţi, greci, sîrbi, macedoneni, români şi bulgari, deprinzîndu-i pe toţi frica de Dumnezeu şi hrănindu-i cu învăţăturile Sfintei Scripturi. Căci era dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, adînc teolog şi părinte duhovnicesc pentru mulţi. Pentru aceea nu puţini sihaştri, călugări de chinovii şi egumeni veneau la el pentru sfat şi cuvînt de folos.

Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugămintea cneazului Lazăr, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, împreună cu ucenicii săi Isaia şi Partenie, împăcarea Bisericii Ortodoxe Sîrbe cu Patriarhia ecumenică. Deci, văzînd patriarhul şi împăratul smerenia şi înţelepciunea cuviosului şi cucerindu-se de sfinţenia vieţii sale, îndată a ridicat anatema dată asupra Bisericii Sîrbe, spre lauda lui Hristos şi bucuria creştinilor. Aşa înţelegea el să împlinească Evanghelia şi să ajute la mîntuirea semenilor săi.

În urma unei descoperiri dumnezeieşti, Sfîntul Nicodim vine din Muntele Athos cu mai mulţi ucenici în sudul Dunării, aproape de Vidin, unde întemeiază două mici aşezări monahale: Vratna şi Mănăstiriţa.

Iar în anul 1364 trece în Ţara Românească şi se aşează pe valea rîului Vodiţa, unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorilor Vlaicu Vodă (1364-1377) şi Radu (1377-1384) şi a sihaştrilor din partea locului, zideşte chilii şi biserică de piatră cu hramul Sfîntul Antonie cel Mare, pe care o sfinţeşte în anul 1369. Mănăstirea Vodiţa a fost înzestrată apoi cu danii şi întărită prin hrisov domnesc ca "după moartea lui chir Nicodim să nu fie volnic a pune în locul acela stareţ nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chir Nicodim şi cum va aşeza, aşa să ţină călugării care sînt acolo şi ei singuri să-şi pună stareţ".

Pe valea pîrîului Tismana, unde se nevoiau încă de la începutul secolului XIV mai mulţi sihaştri în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim a înălţat, de asemenea, la locul numit "Cascade", Mănăstirea voievodală Tismana, cu acelaşi hram, cu ajutorul domnitorului Ţării Româneşti Radu I şi Dan I, între anii 1377-1378. Aici, marele stareţ formează o obşte renumită de zeci de călugări, ajută la menţinerea în continuare a vieţii isihaste pe valea Tismanei şi pune rînduială călugărească de chinovie, după tradiţia Muntelui Athos. Apoi, adunînd în jurul său cîţiva călugări minuaţi, a întemeiat la Mănăstirea Tismana o vestită şcoală de caligrafi şi copişti de cărţi bisericeşti, renumită în toată peninsula Balcanică. De aici Cuviosul Nicodim conducea toate mănăstirile organizate de el şi întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenici din Athos, din Serbia şi din Ţara Românească, precum şi cu patriarhul Eftimie al Tîrnovei, dovedindu-se un mare teolog şi părinte duhovnicesc.

Sfîntul Nicodim, luînd de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor necurate, a făcut multe şi nenumărate minuni, cît a trăit în viaţă, izgonind diavolii din oameni şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa. Se zice că a intrat şi în foc şi a ieşit nevătămat, încît nici chiar de haine şi nici de părul capului nu s-a atins focul. Apoi a făcut alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos.

La bătrîneţe, Sfîntul Nicodim încredinţează grija celor două mănăstiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahul Agaton, iar el se retrage la mai aspră nevoinţă în peştera de deasupra mănăstirii, ce se păstrează pînă astăzi. Acolo se nevoia cuviosul toată săptămîna în post, în priveghere de toată noaptea şi în neîncetată rugăciune. Numai Duminica şi la praznice cobora din peşteră în Mănăstirea Tismana şi săvîrşea Sfînta Liturghie. Apoi vindeca pe cei bolnavi care veneau la dînsul, mînca la trapeză cu părinţii, sfătuia şi mîngîia pe toţi cu cuvinte de folos şi se urca din nou la peşteră.

Numele Sfîntului Nicodim de la Tismana se făcuse cunoscut pînă dincolo de hotarele Ţării Româneşti, pentru sfinţenia vieţii sale şi darul vindecării a tot felul de boli. În tradiţia mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau numai cît ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvîntarea Cuviosului, s-au numai cît se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecaţi de Sfîntul Nicodim se numără şi fiica regelui Sigismund, care era bolnavă de epilepsie.

La sfîrşitul secolului al XIV-lea, Sfîntul Nicodim, împreună cu cîţiva ucenici, întemeiază pe valea Jiului Mănăstirea Vişina, cu hramul Sfînta Treime, în locul unei sihăstrii mai vechi. Iar în anul 1400 întemeiază Mănăstirea Prislop, numită şi Silvaşul de Sus, în ţinutul Hunedoarei, cu acelaşi hram, fiind ajutat de domnitorul Mircea cel Bătrîn. În această mănăstire s-a nevoit Cuviosul cîţiva ani, unde a şi scris cu mîna sa un Evangheliar slavon (1404-1405), care se păstrează pînă astăzi.

Ajungînd la adînci bătrîneţi cu sfinţenie, Sfîntul Nicodim de la Tismana s-a mutat din această viaţă vremelnică, la viaţa cerească şi nepieritoare, în ziua de douăzeci şi şase decembrie, anul mînturii 1406, fiind plîns de toţi ucenicii săi. Sfintele sale moaşte s-au îngropat cu multă plîngere în biserica Mănăstirii Tismana, în mormîntul dinainte pregătit, cum se vede pînă astăzi, unde se face în tot anul prăznuirea lui. După ce Dumnezeu i-a proslăvit moaştele cu mireasmă dumnezeiască de bun miros şi cu dar izvorîtor de mir şi cu facere de minuni, au fost scoase şi puse în raclă, fiind aşezate cu cinste în biserica zidită de el, ca şi moaştele Sfîntului Grigorie Decapolitul, în Sfînta Mănăstire Bistriţa.

După trecere de mulţi ani, un domn al Ţării Româneşti, a voit să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfîntului Nicodim şi să le ducă în oraşul Bucureşti. Dar, nefiind voia sfîntului să se înstrăineze moaştele din locaşul său, a făcut minune, încît a părăsit domnul acela lucrul neplăcut sfîntului. După aceea s-a arătat în vedenie unuia din călugări, poruncindu-i să spună egumenului ca să-i ascundă moaştele şi numai un deget să-i ia de la mînă pentru evlavia locuitorilor. În acest chip s-a arătat Sfîntul Nicodim şi egumenului, poruncindu-i, asemenea, să-i facă precum îi spusese şi fratelui aceluia. Încredinţîndu-se egumenul, a luat un deget de la mîna sfîntului şi mir de la moaştele sale şi au fost puse într-un vas de cositor, împreună cu o cruce mare de plumb, pe care o purta sfîntul la grumaz; şi se află în sfînta Mănăstire Tismana pînă în ziua de astăzi, ca podoabe duhovniceşti cinstite şi de mare preţ. Însă din sfîntul mir nu este îngăduit nimănui a lua măcar cît de puţin, fără numai vasul a-l săruta şi a se umple de bunămireasmă duhovnicească.

În acest chip fiind ascunderea moaştelor sfîntului, multă vreme se ştia taina numai de către egumen şi de unul din fraţii mănăstirii. Mai pe urmă, din pricina multor răzmeriţe şi robii, au rămas moaştele sfîntului tăinuite de tot şi neştiute de nimeni, pînă în ziua de astăzi. Poate că aşa a fost voia sfîntului, cu toate că se găsesc cele mai susnumite sfinte odoare, spre mîngîierea părinţilor mănăstirii şi a celorlalţi locuitori creştini, prin care şi acum se fac multe şi nenumărate minuni. Duhurile cele necurate din oameni se izgonesc cu chemarea numelui sfîntului şi vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul lui. Şi ţara aceasta, cu rugăciunile şi cu ajutorul Sfîntului Nicodim, de multe nevoi se păzeşte şi se izbăveşte. Apoi şi Sfînta Mănăstire Tismana, care are în sine comoara de mare preţ a sfintelor sale moaşte, de multe primejdii şi bîntuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi este păzită şi apărată totdeauna cu grabnică şi călduroasă folosinţa sa. Pentru ale cărui rugăciuni, Hristoase, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi. Amin.

Intocmit dupa viata Sfantului, de Gherontie Calugarul (Ghenoiu)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

     Aratatorului nostru de cele ceresti si grabnic folositor, cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai indrazneala catre Domnul, izbaveste-ne pe noi dintru toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Icosul 1:

     Ingerii din ceruri te lauda pe tine, preacuvioase parinte, minunandu-se de viata ta cea mai presus de fire; iar multimea calugarilor, lacrimi de bucurie iti aduc tie, cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, a ingerilor mirare;
Bucura-te, a demonilor pierzare;
Bucura-te, desfatarea Raiului;
Bucura-te, ingere al Darului;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a sufletelor noastre duhovniceasca arvuna;
Bucura-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al monahilor indrumator;
Bucura-te, cereasca lumina;
Bucura-te, a nevoitorilor odihna;
Bucura-te, vas de Duhul Sfant purtator;
Bucura-te, al pustnicilor veselitor;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 2:

     Ravnitor al vietii ingeresti din copilarie te-ai aratat, Parinte Nicodime; si mergand in Sfantul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevointe monahicesti, incat se mirau toti sihastrii Athonului de vapaia dragostei dumnezeiesti ce ardea intru tine, si slavind pe Dumnezeu, cantau: Aliluia!

Icosul 2:

     Lavra Hilandarului se veseleste primind la sine odrasla preabinecuvantata, din os domnesc crescuta si in care Duhul lui Dumnezeu se odihneste; iar noi uimiti de puterea Harului ce lumineaza intru tine, Parinte, cantam cu bucurie unele ca acestea:

Bucura-te, lauda Sfantului Munte;
Bucura-te, de Dumnezeu prea luminata minte;
Bucura-te, iubitorul sfintelor nevointe;
Bucura-te, ravnitorul dumnezeiestilor stiinte;
Bucura-te, a Basarabilor lumina;
Bucura-te, inima, de bucuriile Duhului plina;
Bucura-te, tamaia cea cu bun miros;
Bucura-te, a noastra daruire a celor de folos;
Bucura-te, impreuna cu a ta rudenie dupa trup, Sava cel Sfintit;
Bucura-te, ca in sfanta lui lavra bine te-ai nevoit;
Bucura-te, cela ce ai fost om ceresc;
Bucura-te, cela ce esti inger pamantesc;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 3:

     Intaistatator al marelor lavre athonite fiind, preacuvioase parinte, chip al nevointelor duhovnicesti te-ai aratat; iar noi pe tine ocrotitor avandu-te, cantam Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul 3:

     Chemare de la Dumnezeu avand, Sfinte, sa vii in patria ta si sa ridici vetre de lumina duhovniceasca dupa randuiala Sfantului Munte Athos, gradina Maicii Domnului cea binecuvantata, n-ai zabovit a o implini, preacuvioase; si acum multimile calugarilor, chip al nevointelor monahicesti, pe tine avandu-te, laude ca acestea iti aduc neincetat, graind asa:

Bucura-te, a monahilor lumina;
Bucura-te, a noastra mangaiere, care orice durere alina;
Bucura-te, dulce ostenitor;
Bucura-te, al darurilor dumnezeiesti cuprinzator;
Bucura-te, oranduitorul vietii monahicesti;
Bucura-te, cela ce pe pustnici ii intaresti;
Bucura-te, parinte, al oropsitilor ajutator;
Bucura-te, al duhurilor necurate izgonitor;
Bucura-te, purtatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ocrotitorul nostru de orice rau;
Bucura-te, prea blandule pastor;
Bucura-te, al Ortodoxiei aparator;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 4:

     Cand marele Antonie ti-a poruncit sa treci in Tara Romaneasca, n-ai zabovit, Sfinte, si haina intinzand-o peste ale Dunarii valuri, ai trecut, parinte, pe tarmul romanesc, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

     La Orastie trecand in Tara Romaneasca, pentru a ridica sfanta manastire, te-ai sarguit parinte, iar Vlaicu Voda ti-a implinit dorirea, zicand catre tine intru umilinta unele ca acestea:

Bucura-te, inger binevestitor;
Bucura-te, al oranduielii monasticesti incepator;
Bucura-te, ca valurile Dunarii te-au ascultat;
Bucura-te, ca marele Antonie, patronul tau, te-a binecuvintat;
Bucura-te, a Basarabilor bucurie;
Bucura-te, ca ei, rudenie dupa trup vor sa te stie;
Bucura-te, ca Ungro-Vlahia se veseleste;
Bucura-te, ca fiu prea iubit pe tine te parneste;
Bucura-te, ca la Vodita asezare de sihastri ai ridicat;
Bucura-te, ca truda ta Dumnezeu o a binecuvantat;
Bucura-te, a Banatului lumina;
Bucura-te, ca ai tai fii duhovnicesti intru adanca smerenie lui Dumnezeu se inchina;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 5:

     Cum cerbul insetat alearga spre izvoarele apelor, asa sufletul tau, parinte, prin dumnezeiasca chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline si in pestera salasluindu-te, cu ingerii impreuna cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

     Dupa ce ai izgonit din pestera balaurul ce te ameninta, parinte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti ai petrecut in neincetata rugaciune, ca Dumnezeu sa-ti descopere vointa Sa, unde sa ridici marea lavra inchinata Preacuratei Sale Maici si implinandu-ti dorirea, cu bucurie iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cela ce in pestera te-ai nevoit;
Bucura-te, ca cererile tale s-au implinit;
Bucura-te, iubitorule de sfinte nevointe;
Bucura-te, cunoscatorul inaltelor stiinte;
Bucura-te, asezatorule de cele dumnezeiesti;
Bucura-te, indrumatorul cetelor monahicesti;
Bucura-te, cela ce te-ai suit la inaltime;
Bucura-te, mangaietorul inimilor crestine;
Bucura-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locasuri;
Bucura-te, cela ce pregatesti ale Duhului salasuri;
Bucura-te, parinte, al nostru invatator;
Bucura-te, al dumnezeiestilor Daruri cuprinzator;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 6:

     Stand pe o piatra la rugaciune trei zile si trei nopti, parinte, o dumnezeiasca lumina te-a cuprins si ca un stalp de foc, de la cer si pana la pamant s-a facut, din care Domnul ti-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic sa ridici; si luminat de raza Duhului Sfant fiind, cu lacrimi de bucurie cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

     Multime de ucenici adunand, parinte, la Tismana mare lavra ai ridicat, unde, zi si noapte, rugaciuni neincetate se inaltau la Dumnezeul indurarilor, Care savarsea prin tine lucruri mari si prea slavite; iar noi, fiii tai, intru caldura Duhului iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, parinte, al nostru indrumator;
Bucura-te, cel catre Domnul pentru noi, fierbinte rugator;
Bucura-te, vistierie a rugaciunii celei de taina cuprinzatoare;
Bucura-te, a Duhului Sfant placuta asezare;
Bucura-te, a noastra mangaiere;
Bucura-te, in rugaciuni neincetata veghere;
Bucura-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;
Bucura-te, ca prin varsarea acestora, locas Sfantului Duh te-ai facut;
Bucura-te, al monahilor pastor;
Bucura-te, al crestinilor ocrotitor;
Bucura-te, a Valahiei lumina;
Bucura-te, lira, de duhovniceasca viersuire plina;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 7:

     Prin sfintenia vietii tale, parinte, de mari daruri te-ai invrednicit; ca si duhurile necurate, din cei cuprinsi de ele le izgoneai; si la credinta ortodoxa pe multi i-ai adus, preacuvioase; pentru care si cu bucurie te laudam pe tine, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

     Cand imparatul Sigismund a alergat la tine, parinte, cerand indurarea ta pentru fiica lui, care era chinuita rau de duhul necurat din copilaria ei, si vazand-o izbavita si cu totul sanatoasa prin mijlocirea ta catre Domnul, cu lacrimi de recunostinta iti canta unele ca acestea:

Bucura-te, parinte al mangaierii;
Bucura-te, al inimilor credincioase alinatorul durerii;
Bucura-te, izbavitorul celor ce alearga la tine;
Bucura-te, doctoria duhovniceasca a sufletelor crestine;
Bucura-te, a lui Sigismund mirare;
Bucura-te, a lui Mircea prea luminoasa stare;
Bucura-te, ca Sigismund te-a ascultat;
Bucura-te, ca el prin apa botezului s-a luminat;
Bucura-te, propovaduitorul Ortodoxiei;
Bucura-te, risipitorul ereziei;
Bucura-te, iubitorul pravilelor sfinte;
Bucura-te, propovaduitorul dreptei credinte;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 8:

     Firea focului ai biruit, parinte, ca in mijlocul jeratecului stand ca la doua ceasuri si mai mult, nevatamat ai ramas, preafericite; si impreuna cu ucenicul tau, in mijlocul flacarilor fiind, cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

     In mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, si multimile credinciosilor care erau de fata vazandu-te stand in mijlocul flacarilor fara a te vatama, parinte, preamarind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, iti cantau unele ca acestea:

Bucura-te, cela ce depasesti legile firii;
Bucura-te, cel plin de Harul dumnezeirii;
Bucura-te, ca firea focului ti s-a supus;
Bucura-te, ca in mijlocul vapailor stand, cu duhul erai sus;
Bucura-te, minte dumnezeiasca;
Bucura-te, inger in fire omeneasca;
Bucura-te, ca orice minte coplesesti;
Bucura-te, ca pe cei ce ispitesc, ii umilesti;
Bucura-te, ca toti au ramas fara de glas;
Bucura-te, parinte, de focul dragostei crestine ars;
Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;
Bucura-te, a sfintei tale lavre, marire;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 9:

     Sosind vremea trecerii tale din aceasta viata, catre Domnul, preacuvioase parinte, mai inainte ai fost instiintat. Si pentru ultima data coborand din pestera in sfanta lavra, la prealuminatul praznic al Nasterii Domnului impreuna cu ucenicii tai cantai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

Icosul 9:

     Intristare mare i-a cuprins pe toti, parinte, auzind despre trecerea ta din aceasta viata; dar incredintindu-i ca vei mijloci inaintea lui Dumnezeu pentru ei si pentru toti acei care vor cere ajutorul tau in necazurile lor, de bucurie iti cantau unele ca acestea:

Bucura-te, al lavrei tale mijlocitor;
Bucura-te, al tuturor celor ce alearga la tine dulce mangaietor;
Bucura-te, hrana duhovniceasca;
Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;
Bucura-te, al Tismanei inger pazitor;
Bucura-te, al monahilor dulce indrumator;
Bucura-te, corabie duhovniceasca;
Bucura-te, liman sigur celor ce vor sa se mantuiasca;
Bucura-te, a noastra binecuvantare;
Bucura-te, a sufletelor obidite scapare;
Bucura-te, far purtator de-a Duhului lumina;
Bucura-te, ingereasca minte, de intelepciune dumnezeiasca plina;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 10:

     Vazand prea slavita mutarea preacuviosului Parintelui nostru Nicodim cel Sfintit de la pamant la cer, si noi sa ne instrainam de lumea cea desarta si la cele dumnezeiesti sa ne suim, ca impreuna cu dansul sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

     Veniti credinciosilor, sa laudam pe cel minunat intre sfinti, pe povatuitorul monahilor si lauda credinciosilor, pe cel din lavra Tismanei si a Gorjului cununa, pe marele intre cuviosi Nicodim, si cu un glas sa-i cantam cantare de bucurie, asa:

Bucura-te, cela ce in caile Domnului ne esti indrumator;
Bucura-te, ai celor nestiutori invatator;
Bucura-te, a raiului desfatare;
Bucura-te, stea, de dumnezeiasca lumina purtatoare;
Bucura-te, ca din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defaimat;
Bucura-te, ca pe umerii tai jugul cel bun si sarcina cea usora a Domnului ai luat;
Bucura-te, izgonitorul duhurilor necurate si grabnic ajutator al celor bantuiti;
Bucura-te, izbavitorul copilei indracite si bucuria cea negraita a credinciosilor ei parinti;
Bucura-te, al crestinilor grabnic sprijinitor;
Bucura-te, al sufletelor celor scarbite mangaietor;
Bucura-te, a oropsitilor imbarbatare;
Bucura-te, izbavitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 11:

     Niciodata nu vom inceta a spune minunile tale, Parinte Nicodime, ca toate bolile tamaduiesti si pe toti care cer ajutorul tau cel bogat in mila, din necazuri ii izbavesti. Pentru aceasta cu bucurie laudandu-te, cantam lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslavit pe tine: Aliluia!

Icosul 11:

     Spre tine totdeauna nadajduind, te fericim, Preacuvioase Parinte Nicodime, ca ai impodobit cununa vietii duhovnicesti prin dumnezeiasca ta sfintenie, care peste veacuri pilduieste sufletelor dornice de Dumnezeu; si bucurandu-ne, noi robii tai, cu evlavie te preamarim si, laudandu-te, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, margaritarul cel de mult pret, intarirea vietii duhovnicesti;
Bucura-te, a cuviosilor cununa si ocrotitorul Tarii Romanesti;
Bucura-te, cela ce cu preacuviosii si cu toti sfintii esti impreuna-vietuitor;
Bucura-te, al dumnezeiestii slave mostenitor;
Bucura-te, buna conglasuire a celor credinciosi;
Bucura-te, crestere aleasa, celor evlaviosi;
Bucura-te, ca prin sfintenia vietii tale pe toti i-ai umplut de evlavie;
Bucura-te, lucratorul rugaciunii celei de taina, care este a Duhului Sabie;
Bucura-te, cela ce sabia nevazutilor vrajmasi o ai sfaramat;
Bucura-te, ca duhovniceasca ta mostenire lui Dumnezeu o ai inchinat;
Bucura-te, candela aprinsa a sfintelor nevointe;
Bucura-te, ca toti credinciosti alearga la tine cu credinta;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 12:

     Minunandu-ne de dumnezeiescul Har, care lucreaza puteri preaslavite prin Sfintele tale moaste, Parinte Nicodime, si gandind la razele stralucirii cu care Dumnezeu te-a impodobit, de bucurie negraita cantam noi credinciosii Facatorului de bine: Aliluia!

Icosul 12:

     Chip al instrainarii te-ai facut, parinte, si de dumnezeiescul Har umplandu-te pe toti i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovniceasa mireasma umplandu-ne, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, parinte;
Bucura-te, arhimandrite;
Bucura-te, a Darului salasluire;
Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;
Bucura-te, luceafar preaslavit;
Bucura-te, de Domnul preamarit;
Bucura-te, preacuvioase parinte;
Bucura-te, iti spunem, prin sfinte simtaminte;
Bucura-te, al nostru bun pastor;
Bucura-te, al saracilor partinitor;
Bucura-te, a celor napastuiti scapare;
Bucura-te, a ratacitilor luminare;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

     O, Preafericite Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijoceste noua mila Celui Preainalt, si izbavindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce te laudam pe tine si cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

     Ingerii din ceruri te lauda pe tine, preacuvioase parinte, minunandu-se de viata ta cea mai presus de fire; iar multimea calugarilor, lacrimi de bucurie iti aduc tie, cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, a ingerilor mirare;
Bucura-te, a demonilor pierzare;
Bucura-te, desfatarea Raiului;
Bucura-te, ingere al Darului;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a sufletelor noastre duhovniceasca arvuna;
Bucura-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al monahilor indrumator;
Bucura-te, cereasca lumina;
Bucura-te, a nevoitorilor odihna;
Bucura-te, vas de Duhul Sfant purtator;
Bucura-te, al pustnicilor veselitor;
Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

si Condacul 1:

     Aratatorului nostru de cele ceresti si grabnic folositor, cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai indrazneala catre Domnul, izbaveste-ne pe noi dintru toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE:

     Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui Preainalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim pe tine. Stii neputinta firii noastre, dar si credinta o vezi si suspinurile auzi; nu ne lasa, parinte, cand alergam la tine.
     Roaga-te Stapanului, pentru noi nevrednicii, sa ierte gresealele noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele, spre slava Preasfantului Sau Nume. Pe tine te cerem si tie ne rugam: ajuta-ne, parinte, ca, desi am gresit din ispita celui rau, dar cu inima zdrobita la tine alergam sa ne ocrotesti de sageata cea ucigatoare a vrajmasului nostru diavol, care raneste de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toti care au alergat la tine cu credinta, tamaduindu-i de neputintele lor si pe fata chinuita de duhul necurat ai izbavit-o, asa si pe noi, parinte, ne izbaveste de neputintele noastre sufletesti si trupesti, si prin mijlocirea ta fiind mantuiti, slava, multumita si inchinaciune totdeauna sa inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!