Calendox

Stil vechi

24 Septembrie

Luni

Stil nou

7 Octombrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Zi fără post

Duminica XVIII după Cincizecime (Pescuirea minunată). Sfânta Întâia Mare Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii (I). Sfântul Cuvios Coprie, făcător de minuni din Lavra Sfântului Teodosie Chinoviarhul din Palestina (+530). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: diaconul Vasile (Voscresenskii)(+1918), preoţii: Andrei (Bâstrov), Pavel (Berezin), monahul Vitalie (Cocorev), Sfinții Mucenici Vasile (Vinogradov), Serghie (Mihailov) și Spiridon (Savelev)(+1937) şi Sfântul Sfințit Mucenic, preotul Nicandru (Grivskii)(+1939) care au pătimit în timpul regimului comunist.. Sfântul Cuvios Gavriil, schiarhimandrit din Mănăstirea Pskov în Rusia (+1915). Sfântul Cuvios Nicandru, Făcătorul de minuni de la Pskov în Rusia (+1581). Sfântul Cuvios Mucenic Galaction din Vologda, martirizat de către catolici (+1612). Sfântul Cuvios Germer, stareţ în Anglia (+660). Sfântul Cuvios Adomnan din Iona în Anglia (+704). Sfântul Ierarh Teodor, patriarhul Antiohiei (XI). Sfântul Cuvios Avramie, egumen la Miroj-Pskov în Rusia (+1158). Sfântul Cuvios Simeon Nemania, ţarul Serbiei, ctitor şi monah la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos (+1200). Sfântul Cuvios David, fratele Sfântului Simeon Nemania, ctitor şi monah la Mănăstirea Brodareno din Serbia (XIII). Sfântul Cuvios Vladislav, fiul Sfântului Simeon, ctitor şi monah la Mănăstirea Milecino din Serbia (+1230-1239). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Carp din Estonia (+1937). Icoana Maicii Domnului de la Miroj (Mirojskaia).

File pateric

La părintele Ioan a venit Adrian, un student la Teologie. În loc să îi ceară un cuvânt de folos, el a început să îi spună părintelui cât de necesar este ca oamenii să tină post negru vinerea, cât de greu dar folositor este ca oamenii să rostească rugăciunea inimii, cât de bine este să existe familii crestine. După ce a terminat lista de sfaturi, a început să îi pună părintelui întrebări legate de culmile vietuirii duhovnicesti.
- Nu stiu să îti vorbesc despre asa ceva. Despre asta au învătat sfintii, pentru că trăiau cele despre care scriau.
- Spuneti-mi măcar ce ati citit, dacă v-a interesat acest subiect.
Văzându-l atât de mândru, părintele îl asculta în tăcere. Tânărul vroia să pară cât mai întelept în ochii părintelui.
Acesta l-a întrebat:
- Si în fata lui Dumnezeu, tot asa vii?
- Ce vreti să spuneti?
- Ai venit la mine pentru prima dată. Nu ai vrut să fii folosit de cuvintele mele, ci ai vrut să mă convingi de întelepciunea ta. Calea asta nu Îi place lui Dumnezeu. Apoi ai vrut să vezi dacă stiu să îti vorbesc despre taine care depăsesc întelegerea noastră. Dar credinta noastră nu e filosofie, nu cel care e doar o enciclopedie teologică dobândeste raiul, ci raiul îl dobândeste numai cel care trăieste credinta.
- Bine, părinte, bine, atunci o să mai vin altă dată, ca să mai vorbim
Adrian a plecat deceptionat. În timp ce stătea în statia de autobuz, l-a văzut pe un prieten de-al său care se îndrepta spre biserică.
- Ce faci aici?
- Ce să fac, am fost la părintele Ioan.
- Si eu tot la el mă duc.
- Si, îti place? Mie mi s-a părut că faima pe care o are e cam exagerată. În ce priveste teologia, cam schiopătează. În loc să îmi răspundă la întrebări, a încercat să se eschiveze, să îmi vorbească despre importanta trăirii crestine, de parcă eu nu as întelege acest subiect. Cred că stiu mai multă teologie decât el.
- Spui asta pentru că nu îl cunosti. Mie îmi este duhovnic. Am avut odată niste nelămuriri legate de o lucrare de seminar. M-a uimit cât de bine cunoaste scrierile Sfintilor Părinti.
- Atunci mie de ce nu a vrut să îmi răspundă la întrebări?
- El nu răspunde decât la întrebările care îl ajută pe om să se schimbe în bine. Spune că se umple lumea de teologi, în timp ce adevăratii crestini se cam împutinează.
- Mi-a venit masina, trebuie să plec, mai vorbim, spuse Adrian, suindu-se în autobuz.
Dar, cum rămase singur, începu să înteleagă câtă dreptate avea părintele Ioan. El îsi dorise până atunci din tot sufletul să ajungă un mare teolog. Dar nu îsi dorise la fel de mult să ajungă un bun crestin.
Coborî la prima statie si o luă înapoi pe jos. Se întâlni iar cu prietenul său:
- Ce faci, Adriane, ai uitat ceva?
- Da, răspunse Adrian. Am uitat să pun întrebările potrivite

S-a dus odată un frate din părtile lui avva Pimen în străinătate. Si a ajuns acolo la un pustnic (care era milostiv si multi veneau la dânsul). Si i-a vestit lui fratele cele despre avva Pimen. Si, auzind fapta lui cea bună, a dorit să-l vadă. Deci, întorcându-se fratele în Egipt, după câtăva vreme a venit pustnicul din străinătate în Egipt la fratele cel ce venise la el (că îi spusese lui unde petrece). Si văzându-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul: "Fii bun si du-mă la avva Pimen!". Si, luându-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dânsul zicând: "Mare om este si multă dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre tine si, dorind să te vadă, a venit".
Deci l-a primit pe el cu bucurie si, sărutându-se unul cu altul, au sezut. Si a început cel străin a vorbi din Scriptură locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a întors avva Pimen fata lui si nu i-a dat răspuns. Si văzând că nu vorbeste cu dânsul, mâhnindu-se a iesit. Si i-a zis fratelui celui ce l-a adus pe el: "În zadar am făcut toată călătoria aceasta, că am venit la bătrânul si iată că nici a vorbi cu mine nu voieste". Si a intrat fratele la avva Pimen si i-a zis: "Avvo, pentru tine a venit acest om mare, având atâta slavă la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dânsul?". I-a zis lui bătrânul: "Acesta dintre cei de sus este si cele ceresti grăieste, iar eu dintre cei de jos sunt si cele pământesti vorbesc. De mi-ar fi grăit despre patimi ale sufletului, i-as fi răspuns; iar dacă pentru lucruri ceresti [vrea să vorbim], eu aceasta nu stiu".
Deci iesind fratele, i-a zis: "Bătrânul nu vorbeste degrabă din Scriptură, ci dacă cineva îi va grăi lui despre patimile sufletului, îi răspunde". Iar el, umilindu-se, a intrat la bătrânul si a zis către dânsul: "Ce voi face avvo, că mă stăpânesc patimile sufletului?". Si a luat aminte la dânsul bătrânul, bucurându-se. Si a zis: "Acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umple de bunătăti". Iar el, mult folosindu-se, zicea: "Cu adevărat aceasta este calea cea adevărată". Si multumind lui Dumnezeu, s-a întors la locul său bucuros căci cu astfel de sfânt s-a învrednicit a se întâlni. (8-166)

Pilda zilei

Discernământul în prietenie

Un învăţător nu permitea niciodată copiilor să se împrietenească cu copiii care nu aveau o creştere aleasă şi un comportament bun. Într-o zi, fiica lui de 17 ani, i-a zis:

- Tată, mă crezi un copil, de nu mă laşi să merg la prietena mea mai puţin cuminte decât mine, crezând că prietenia ei poate să-mi fie periculoasă ?

Tatăl luă un cărbune stins din sobă şi îl dădu fetei, zicând:

- Ia-l, nu mai este fierbinte.

Fata a luat cărbunele. Nu s-a fript, dar şi-a murdărit şi mâna, şi rochia.

- Vezi, îi zise tatăl, chiar dacă este stins, cărbunele te murdăreşte: aşa se întâmplă când vii în contact cu oameni care nu au o bună purtare.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Hagai 1,2

Capitolul 1
1. În anul al doilea al regelui Darius, în luna a şasea, în ziua întâi a lunii, a fost cuvântul Domnului prin gura lui Agheu, proorocul, către Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, către marele preot Iosua, fiul lui Iosedec, zicând:
2. "Aşa zice Domnul Savaot: Poporul acesta grăieşte: "N-a venit încă vremea ca să zidim templu Domnului".
3. Atunci a fost cuvântul Domnului către proorocul Agheu, zicând:
4. "Este oare, timpul, ca voi să locuiţi în casele voastre cu pereţii lucraţi în tăblii, când templul acesta este în ruină?"
5. Şi acum, iată ce zice Domnul Savaot: "Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!
6. Voi aţi semănat mult, dar aţi cules puţin; aţi mâncat, dar nu v-aţi săturat; aţi, băut, dar nu v-aţi îmbătat; v-aţi îmbrăcat cu veşminte, dar nu v-au ţinut de cald şi aţi strâns simbria voastră ca să o puneţi într-o pungă spartă".
7. Aşa grăieşte Domnul: "Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!
8. Suiţi-vă în munte şi aduceţi lemne ca să clădiţi iarăşi templul în care voi binevoi şi Mă voi preaslăvi", zice Domnul.
9. "V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră! Pentru ce?, zice Domnul Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul, fiecare pentru casa lui!
10. Pentru aceasta cerul se va încuia, nu vă va da rouă şi pământul roadele sale.
11. Şi am chemat seceta pe pământ şi pe munţi, peste grâu, peste vin şi peste orice rodeşte pământul; peste oameni şi peste dobitoace şi peste toată strădania palmelor voastre".
12. Şi a auzit Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi marele preot Iosua, fiul lui Iosedec, şi tot restul poporului, glasul Domnului şi cuvintele proorocului Agheu, aşa precum Dumnezeu îi rânduise trimiterea lui, şi poporul a fost cuprins de spaimă în faţa Domnului.
13. Atunci Agheu, trimisul Domnului, după rânduiala trimiterii lui de Domnul, a grăit poporului în acest chip: "Eu sînt cu voi!" zice Domnul.
14. Şi a deşteptat Domnul duhul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec, şi duhul poporului care mai rămăsese, şi au venit şi au început lucrul templului Domnului Savaot, Dumnezeul lor,
15. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al regelui Darius.

Capitolul 2
1. În ziua a douăzeci şi una a lunii a şaptea, fost-a cuvântul Domnului prin gura lui Agheu proorocul, zicând:
2. "Spune-i lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, şi lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec, şi restului poporului astfel:
3. Cine a mai rămas dintre voi în viaţă şi a văzut templul acesta în strălucirea sa cea dintâi, şi cum este acum? Oare nu este fără nici un preţ în ochii voştri?
4. Şi acum, Zorobabel, întăreşte-te, zice Domnul; întăreşte-te Iosua, mare preot, fiul lui Iosedec; întreg popor ţării, fii plin de curaj, zice Domnul, căci Eu sînt cu voi, zice Domnul Savaot.
5. "Acesta este legământul pe care l-am încheiat cu voi, când v-am scos din ţara Egiptului, şi Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru! Nu vă temeţi!"
6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Peste puţină vreme, Eu voi cutremura cerul şi pământul, marea şi uscatul;
7. Voi zgudui toate popoarele şi toate neamurile vor veni cu lucruri de preţ şi voi umple de slavă templul acesta, zice Domnul Savaot.
8. Al Meu este argintul, al Meu este aurul", zice Domnul Savaot.
9. "Şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi", zice Domnul Savaot, "şi în locul acesta voi sălăşlui pacea", zice Domnul Savaot.
10. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, a fost cuvântul Domnului prin gura lui Agheu proorocul, zicând:
11. "Aşa zice Domnul Savaot: Cere, deci, preoţilor o hotărâre la aceasta:
12. Dacă cineva ia carne sfinţită în poala hainei lui şi se atinge cu poala de pâine sau de bucate fierte, de vin, de untdelemn şi de orice mâncare, oare se vor sfinţi acelea?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Nu!"
13. Şi a zis Agheu: "Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Se spurcă!"
14. Şi a răspuns Agheu şi a zis: "Aşa este poporul acesta şi aşa este neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul şi tot aşa este şi cu lucrul mâinilor lor: tot ceea ce ei aduc jertfă este spurcat.
15. Şi acum luaţi aminte la cele din ziua de azi şi la cele mai dinainte, când încă nu se pusese piatră pe piatră în templul acesta al Domnului!
16. Aduceţi-vă aminte când voi veneaţi la o grămadă de douăzeci de măsuri, şi nu erau decât zece, şi la teasc ca să scoateţi cincizeci de măsuri şi nu găseaţi decât douăzeci.
17. Căci am bătut cu rugină şi cu mălură şi cu grindină toată munca mâinilor voastre, dar voi nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
18. Cercetaţi cu mintea cele ce s-au întâmplat de azi şi mai în urmă, din ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua, ziua în care s-a pus temelia templului Domnului! Şi fiţi cu băgare de seamă!
19. Sămânţa nu se află oare în hambare? Via, smochinul, rodiile şi măslinul n-au mai rodit. Dar începând din ziua aceasta voi da binecuvântarea Mea!"
20. Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către Agheu, în ziua a douăzeci şi patra a lunii, zicând:
21. "Spune lui Zorobabel, cârmuitorul lui Iuda: Eu voi cutremura cerul şi pământul;
22. Voi răsturna tronurile regatelor şi voi nimici puterea regilor neamurilor şi voi trânti la pământ carele şi pe războinicii din ele, iar caii şi călăreţii se vor prăbuşi unul pe altul în ascuţişul sabiei".
23. "În ziua aceea", zice Domnul Savaot, "te voi lua pe tine, Zorobabel, fiul lui Salatiel, slugă a Mea şi te voi avea ca un inel cu pecete, căci pe tine te-am ales", zice Domnul Savaot.