Ieremia
Capitolul 45
1. Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia lui Baruh, fiul lui Neria, când a scris el cuvintele acestea din gura lui Ieremia în carte, în anul al patrulea al domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
2. "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruh:
3. Tu zici: "Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala mea; am slăbit suspinând şi nu-mi găsesc liniştea!"
4. Spune-i, zice Domnul: Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, şi ce am sădit, voi smulge, - adică toată ţara aceasta.
5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot trupul, zice Domnul, iar ţie, drept pradă, îţi voi lăsa viaţa ta, în toate locurile, oriunde vei merge".
Capitolul 46
1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul, privitor la neamuri:
2. Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, care se afla în Carchemiş, lângă fluviul Eufratului Şi pe care a zdrobit-o Nabucodonosor, regele Babilonului, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
3. "Gătiţi scuturile şi suliţele şi păşiţi la luptă!
4. Călăreţi, înşeuaţi caii şi încălecaţi! Puneţi-vă coifurile, ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi-vă în zale!
5. Dar ce văd Eu? Aceia s-au înspăimântat şi s-au întors înapoi, cei puternici ai lor au fost zdrobiţi şi fug fără a se uita înapoi. Pretutindeni e groază, zice Domnul.
6. Cel iute de picior nu va scăpa cu fuga, nici se va mântui cel puternic; la miazănoapte, pe râul Eufratului, se vor poticni şi vor cădea.
7. Cine este acela, care se înalţă ca Nilul şi îşi învăluie apele ca un fluviu?
8. Egiptul se înalţă ca Nilul şi ca un fluviu îşi învăluie apele sale şi zice: Ridica-mă-voi şi voi acoperi pământul, pierde-voi cetăţile şi locuitorii lor.
9. Încălecaţi pe cai şi vă aruncaţi în căruţe şi porniţi, puternici Etiopieni şi Libieni înarmaţi cu scut, şi voi Lidieni, ţinând arcurile şi încordându-le,
10. Căci ziua aceasta e zi de răzbunare la Domnul Dumnezeu, ca să Se răzbune pe vrăjmaşii Săi, şi sabia va mânca, se va sătura şi se va îmbăta de sângele lor; şi aceasta va fi jertfă Domnului Dumnezeului Savaot în ţara cea de la miazănoapte, la râul Eufratului.
11. Fecioară, fiica Egiptului, mergi în Galaad şi ia-ţi balsam; în zadar vei spori leacurile tale, căci nu mai este vindecare pentru tine.
12. Auzit-au popoarele de ruşinea ta şi bocetul tău a umplut pământul, căci cel puternic s-a lovit cu cel puternic şi au căzut amândoi împreună".
13. Cuvântul pe care l-a grăit Domnul proorocului Ieremia despre năvălirea lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să lovească pământul Egiptului:
14. "Vestiţi în Egipt şi daţi ştire în Migdol; spuneţi în Nof şi în Tahpanhes, şi ziceţi: Stai şi te găteşte, căci sabia nimiceşte în jurul tău!
15. Ce? Apis a fugit? Cel puternic al tău a căzut? Da, fiindcă Domnul l-a lovit.
16. El înmulţeşte pe cei care se clatină şi cad unii peste alţii, fiecare dintre ei zicând: Să ne sculăm şi să ne întoarcem la poporul nostru, în pământul patriei noastre, departe de sabia ucigătoare.
17. Iar lui Faraon, regele Egiptului, daţi-i nume: "Zarvă care scapă clipa hotărâtoare!"
18. Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui nume este Domnul Savaot, pe cât e de adevărat că Taborul este în rândul munţilor şi Carmelul lângă mare, tot atât e de adevărat că el va veni.
19. Fecioară, locuitoarea Egiptului, găteşte-ţi cele trebuitoare pentru bejenie, căci Noful va fi pustiit, dărăpănat şi fără locuitori.
20. Egiptul este o junincă preafrumoasă peste care s-a năpustit un tăune de la miazănoapte.
21. Şi simbriaşii lui sunt în mijlocul lui ca nişte tauri îngrăşaţi; aceştia s-au întors înapoi, au fugit toţi şi n-au ţinut piept, pentru că a venit asupra lor ziua pieirii lor, timpul pedepsirii lor.
22. Glasul lor se aude ca şuierul şarpelui, vin cu oştire şi tăbărăsc asupra lui cu topoarele, ca tăietorii de lemne;
23. Taie pădurea lui, zice Domnul, căci sunt nenumăraţi, sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu mai au număr.
24. Fiica Egiptului batjocorită e dată pe mâna poporului de la miazănoapte.
25. Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată, Eu voi pedepsi pe Amon, care se află în No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi pe regii lui, pe Faraon şi pe cei ce-şi pun nădejdea în el.
26. Şi-i voi da în mâinile celor ce caută viaţa lor, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele de altădată, zice Domnul.
27. Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi elibera din ţară depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce şi va trăi liniştit şi paşnic şi nimeni nu-l va înspăimânta.
28. Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine şi voi pierde toate neamurile printre care te-am împrăştiat, iar pe tine nu te voi pierde, ci numai te voi pedepsi cu măsură, căci nepedepsit nu te voi lăsa".
Capitolul 47
1. Cuvântul Domnului care a fost către proorocul Ieremia pentru Filisteni, înainte de a lovi Faraon Gaza.
2. Aşa zice Domnul: "Iată se ridică ape de la miazănoapte şi cresc ca un fluviu ieşit din matcă, îneacă ţara şi tot ce cuprinde ea, cetăţile şi locuitorii lor. Atunci oamenii vor striga şi vor plânge toţi locuitorii ţării,
3. La ropotul zgomotos al copitelor puternicilor lui cai, la vuietul carelor lui şi la huruitul roţilor lui. Părinţii nu se vor mai uita la copiii lor, pentru că mâinile lor vor fi încremenite
4. De groaza zilei aceleia, care vine să piardă pe toţi Filistenii şi să răpească Tirului şi Sidonului orice nădejde de ajutor, căci va pustii Domnul pe Filisteni, rămăşiţa insulei Caftor.
5. Gaza a pleşuvit şi va pieri Ascalonul, cu rămăşiţa văilor lui". Până când îţi vei face tăieturi de jale în piele?
6. Până când vei tăia, sabia Domnului? Până când nu te vei linişti? Întoarce-te în teaca ta, opreşte-te şi te linişteşte!
7. Dar cum să te linişteşti, când ţi-a dat Domnul poruncă împotriva Ascalonului şi împotriva ţărmului mării? Într-acolo te-a îndreptat El".
Capitolul 48
1. Asupra Moabului, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, că e pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat. Cetatea este acoperită de ruşine şi înrobită!
2. Nu mai este slava Moabului! În Heşbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: "Să mergem şi să-l ştergem dintre neamuri!" Şi tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
3. Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă.
4. Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat bocet.
5. Pe suişul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete şi pe povârnişul din Horonaim se aud strigăte de nenorocire:
6. Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa şi fiţi asemenea asinului sălbatic din pustiu.
7. Şi fiindcă te-ai încrezut în lucrările şi în vistieriile tale vei fi luat şi tu. Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
8. Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăţi şi cetatea nu Va rămâne nedărâmată; va pieri valea şi şesul şi se va pustii, precum a zis Domnul.
9. Daţi un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetăţile lui vor fi prefăcute în pustiu şi nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă şi blestemat fie tot cel ce opreşte sabia lui de la sânge!
11. Moab din tinereţea lui a fost liniştit, se odihnea pe drojdia sa şi n-a fost trecut din vas în vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său şi mirosul său nu s-a schimbat.
12. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci şi vor strica vasele şi urcioarele lui le vor sparge.
13. Şi va fi ruşinat Moab pentru Chemoş, după cum casa lui Israel a fost ruşinată pentru Betel, nădejdea ei.
14. Cum puteţi voi să ziceţi: "Noi suntem oameni viteji şi tari pentru război?"
15. Moab este pustiit, cetăţile lui ard şi tinerii lui aleşi s-au dus la junghiere, zice Împăratul al Cărui nume este Domnul Savaot.
16. Aproape este pieirea Moabului şi nenorocirea lui vine în grabă mare.
17. jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!
18. Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălţime şi şezi în pământ ars de soare, căci pustiitorul Moabului vine la tine şi va dărâma întăriturile tale.
19. Stai la drum şi priveşte, locuitoarea Aroerului, şi întreabă pe cel care fuge şi pe cel scăpat: Ce s-a întâmplat?
20. Ruşinat este Moabul, căci este biruit. Plângeţi şi strigaţi, daţi de veste în Amon că Moabul este pustiit.
21. Judecata a venit împotriva ţării din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,
22. Împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului.
23. Împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului şi a Cheriotului,
24. Împotriva Bosrei şi împotriva tuturor cetăţilor ţării Moabului, de aproape şi de departe.
25. S-a tăiat cornul Moabului şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26. Îmbătaţi-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa şi de râs să fie.
27. N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el?
28. Părăsiţi cetăţile şi trăiţi pe stânci, locuitori ai Moabului, şi veţi fi ca porumbeii care-şi fac cuiburile pe la intrarea peşterilor.
29. Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui şi de îngâmfarea lui, de înfumurarea lui şi de semeţia inimii lui.
30. Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroşeniile lui, vorbele goale şi faptele deşarte.
31. De aceea voi plânge pe Moab şi voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii din Chir-Heres.
32. Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor văratice şi asupra strugurilor copţi.
33. Bucuria şi veselia au fost luate din Carmel şi din rara Moabului; voi seca vinul din teascuri şi nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război şi nu strigăt de bucurie.
34. De la Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.
35. Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte şi pe cei ce tămâiază pe dumnezeii lui.
36. De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;
37. Fiecare îşi are capul ras, fiecare îşi are barba tunsă; toţi au tăieturi pe mâini şi peste coapse sac.
38. Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
39. Cum a fost zdrobit!, vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de ruşine, întorcând spatele! Şi va fi Moabul de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară;
40. Căci aşa zice Domnul: Iată, vrăjmaşul ca un vultur va zbura şi-şi va întinde aripile sale deasupra Moabului.
41. Oraşele vor fi luate şi cetăţile cucerite; inima vitejilor Moabiţi va fi în ziua aceea ca inima unei femei chinuită de durerile naşterii.
42. Moabul va fi şters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.
43. Groază, groapă şi laţ sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.
44. Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; şi cel ce va scăpa de groapă va cădea în laţ, căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45. Fugarii obosiţi s-au oprit la umbra Heşbonului, dar a ieşit foc din Heşbon, şi din inima Sihonului flăcări, şi va mistui tâmplele lui Moab şi creştetul capului fiilor răzvrătirii.
46. Vai ţie, Moab! Pierit-a poporul din Chemoş, că fiii tăi sunt luaţi în robie şi fiicele tale sunt robite.
47. Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie", zice Domnul. Până aici e judecata lui Moab.