Icoana Maicii Domnului ”Arapet” (”Din Arabia” sau ”Prealăudată Maică”) Sfântul Apostol Toma, unul din cei 12 Apostoli, care a propovăduit Evanghelia în India (I)
Stil vechi
6 Octombrie

Sâmbătă

Stil nou
19 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Apostol Toma, unul din cei 12 Apostoli, care a propovăduit Evanghelia în India (I). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Ioan (Râbin), preot din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Icoana Maicii Domnului ”Arapet” (”Din Arabia” sau ”Prealăudată Maică”). Sfânta Muceniță Erotiida din Capadocia (IV). Sfinții Mucenici: Marcel, Cast, Emil şi Saturnin, care au pătimit la Capua în Italia (IV). Sfinții Mucenici: Ianuarie şi Amonie din Roma. Sfântul Cuvios Grigorie Hangeli. Sfântul Mucenic Prudent de la Langres în Franţa. Sfântul Ierarh Renato, episcop de Sorrento în Italia (+450). Sfântul Ierarh Magnus, episcop de Oderzo şi Heracleea (+660). Sfântul Ierarh Probie, episcop de Gaeta în Italia. Sfântul Cuvios Cuminie, stareţ la Iona în Scoţia (+669). Sfântul Ierarh Celachie, episcop în Irlanda (VII). Sfântul Cuvios Chindeu din insula Cipru, făcătorul de minuni (VII). Sfântul Mucenic Macarie din Hios în Bitinia, care s-a săvârșit prin sabie (+1590).
File pateric

Unii ucenici ai părintelui Antim, dintre cei care practicau rugăciunea lui Iisus, posteau nu numai în zilele de miercuri si vineri, ci si lunea, asa cum e rânduiala în unele mănăstiri în care vietuirea este mai aspră.
La unul dintre ei, la Teodor, a venit într-o zi în vizită sora lui, împreună cu cei trei copii ai ei. A adus prăjituri, ca să mănânce cu toti.
Când serveau prăjitura, a sunat cineva la sonerie. Era un băiat care venea la biserică de putină vreme, care tocmai se lăsase de meditatia transcendentală si căruia părintele Antim nu îi dăduse binecuvântare nici să postească lunea, nici să spună rugăciunea lui Iisus.
Văzând că Teodor tocmai termina de mâncat o prăjitură cu friscă, s-a smintit. Si a refuzat să mănânce si el, chipurile ca să nu se facă părtas greselii lui Teodor.
Duminică dimineata, când a dat pomelnicul la biserică, s-a plâns părintelui:
- Să stiti că pe mine mă nedreptătiti, în timp ce pe altii îi lăsati să postească, chiar dacă ei calcă postul.
- Cine calcă postul?
- Teodor.
Părintele l-a chemat pe Teodor, a vorbit cu el putin, apoi i-a spus celuilalt:
- Postul de luni nu e obligatoriu. Eu le dau unora binecuvântare să îl tină, dar, dacă e cazul, le-am spus că îl pot dezlega. Dacă Teodor ar fi refuzat să mănânce împreună cu sora sa si cu nepotii săi, acestia s-ar fi întristat. Si nu numai că s-ar fi supărat pe Teodor, dar s-ar fi supărat si pe Dumnezeul pe care Îl cunosc atât de putin. Dacă ar fi fost miercuri sau vineri, sora lui nu ar fi adus prăjituri. Sau ar fi adus de post. Dar postul în ziua de luni nu îl poate întelege. I se pare exagerare. Si Teodor, mâncând prăjitura, a tinut postul dragostei. Postul nu este scop, ci mijloc. Postim ca să iubim, nu iubim ca să postim.
Când e vorba de postul rânduit de Biserică, acolo nu există îndoieli: trebuie păstrat. Dar, când e vorba de posturi mai aspre pe care le tinem din dorinta de a ne curăta sufletul, fără să avem canon, acolo nu e lege. Acolo trebuie să avem chibzuintă când trebuie să facem pogorăminte si când nu. Dacă tot l-ai judecat pe Teodor, află că el are binecuvântare de la mine ca pentru fiecare zi de luni în care trebuie să mănânce de dulce pentru a nu-i sminti pe altii, miercurea sau vinerea următoare să mănânce numai pâine si apă. Să nu spui asta mai departe. Ti-am spus-o doar ca să nu îl judeci în continuare.

S-a dat odată poruncă în Schit: "Postiti săptămâna aceasta!". Si în acea vreme au venit niste frati de la Egipt la avva Moise, si le-a făcut lor putină fiertură. Si văzând vecinii fumul, au zis clericilor: "Iată, Moise a călcat porunca si fiertură a făcut pentru ei". Iar ei au zis: "Când va veni, noi îi vom grăi lui". Iar după ce a venit sâmbăta, clericii, văzând petrecerea cea mare a lui Moise, îi ziceau înaintea norodului: "O, avvo Moise, porunca oamenilor ai călcat-o si a lui Dumnezeu ai păzit-o!". (5-142)

Pilda zilei


    Cum să mori fericit

Un om s-a dus odată la Sfântul Macarie, în pustie, şi i-a cerut să-i arate un mijloc de a muri fericit.

- Mergi în curtea bisericii şi defaimă morţii, a fost răspunsul.

Tânărul a facut după cum a fost sfătuit, şi când s-a întors la Macarie a fost întrebat de răspunsul morţilor.

- Nimic, a răspuns tânărul.

- Mergi atunci mâine şi laudă-i, i-a zis Macarie.

Tânărul, după ce a făcut întocmai, s-a întors şi a zis:

- Nici acum nu mi-au răspuns nimic.

Atunci sfântul i-a zis:

- Ascultă, fiul meu, dacă vrei să trăieşti bine şi să mori fericit, atunci fii asemenea celor morţi, adică nu căuta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasă-te în grija bunătăţii şi îndurării lui Dumnezeu.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

Matei 23-25

Capitolul 23
1.     Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2.     Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3.     Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4.     Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5.     Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6.     Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7.     Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8.     Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9.     Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10.     Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11.     Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12.     Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16.     Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17.     Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18.     Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19.     Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20.     Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21.     Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22.     Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24.     Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26.     Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28.     Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29.     Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30.     Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31.     Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32.     Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33.     Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34.     De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35.     Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36.     Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37.     Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
38.     Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39.     Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.  

Capitolul 24
1.     Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.
2.     Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.
3.     Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4.     Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
5.     Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
6.     Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.
7.     Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8.     Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9.     Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10.     Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
11.     Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12.     Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13.     Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14.     Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15.     Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -
16.     Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
17.     Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.
18.     Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
19.     Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
20.     Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21.     Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22.     Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
23.     Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24.     Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25.     Iată, v-am spus de mai înainte.
26.     Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
27.     Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28.     Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29.     Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
30.     Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31.     Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
32.     Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
33.     Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
34.     Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35.     Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36.     Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37.     Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
38.     Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39.     Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
40.     Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
41.     Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
42.     Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43.     Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44.     De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
45.     Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
46.     Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa.
47.     Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
48.     Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
49.     Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50.     Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51.     Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.  

Capitolul 25
1.     Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2.     Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3.     Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4.     Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5.     Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6.     Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7.     Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8.     Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9.     Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10.     Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
11.     Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12.     Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.
13.     Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
14.     Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
15.     Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
16.     Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17.     De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
18.     Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19.     După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
20.     Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21.     Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22.     Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23.     Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24.     Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25.     Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26.     Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27.     Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28.     Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29.     Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30.     Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31.     Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.     Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.     Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34.     Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.     Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.     Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.     Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.     Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.     Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.     Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41.     Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42.     Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43.     Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44.     Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45.     El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46.     Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.