Sfântul Cuvios Matei, înainte-văzătorul de la Pecerska (apr. 1085) Sfântul Cuvios Grigorie Hangeli de Kanţa în Georgia (+861) Sfânta Muceniță Mamelhta din Persia, care mai întâi a fost slujitoare în capiştea zeiței Artemida și care s-a săvârșit fiind ucisă cu pietre (+344) Sfânta Muceniţă Haritina, care a pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+304) Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie, arhiepiscopul Alexandriei, dimpreună cu alți 8 Mucenici, care au pătimit cu dânsul (+265) Sfântul Cuvios Damian prezbiterul, Tămăduitorul Pecerscăi (+1071) Sfântul Cuvios Părinte Ieremia, înainte văzătorul de la Pecerska (+1070)
Stil vechi
5 Octombrie

Vineri

Stil nou
18 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfânta Muceniţă Haritina, care a pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+304). Sfinţii Ierarhi Petru, Alexie, Iona, Macarie, Filip, Iov, Ermoghen, Tihon, Petru, Filaret, Inochentie. Sfântul Cuvios Matei, înainte-văzătorul de la Pecerska (apr. 1085). Sfânta Cuvioasă Haritina, care a fost prinţesă de Lituania, iar apoi pustnică la Novgorod în Rusia (+1281). Sfântul Cuvios Damian prezbiterul, Tămăduitorul Pecerscăi (+1071). Sfântul Cuvios Părinte Ieremia, înainte văzătorul de la Pecerska (+1070). Sfânta Muceniță Mamelhta din Persia, care mai întâi a fost slujitoare în capiştea zeiței Artemida și care s-a săvârșit fiind ucisă cu pietre (+344). Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie, arhiepiscopul Alexandriei, dimpreună cu alți 8 Mucenici, care au pătimit cu dânsul (+265). Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Evdochim Vatopedinul, care s-a nevoit în Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în anul 1840.. Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen din Atalia, episcop de Samos în insula Cipru și a Sfântului Cuvios Murdachie, pustnic din Anglia. Sfântul Cuvios Grigorie Hangeli de Kanţa în Georgia (+861). Sfântul Ierarh Apolinarie, episcop de Valence în Franţa (+250). Sfinții Mucenici: Placid, Firmat, Faustin, Donat, Gordian din Messina, dimpreună cu alți 28 de monahi. Sfântul Ierarh Marcelin, episcop de Ravena în Italia (+346). Sfinții Mucenici: Firmat diaconul şi sora sa, Flaviana de la Auxerre în Franţa (V). Sfinții Mucenici: Eutihie şi Victorin, fraţii Sfântului Placid, şi Sfânta Muceniță Flavia din Sicilia în Italia (+541). Sfântul Ierarh Gal, episcop și mărturisitor din Aosta în Italia, şi a Sfintei Cuvioase Gala, zăvorâtă din Roma (+546 și +550). Sfânta Cuvioasă Odrada, monahie din Olanda (VII). Sfinții Cuvioşi Părinţi şi Maici din regiunea Tao-Klaryeti din Georgia, împreună nevoitori sau ucenici ai Sfântului Grigorie de Kanţa (VIII-X). Sfântul Cuvios Cosma, egumen în Bitinia (X). Sfântul Ierarh Ioan Mavrop, mitropolit de Evhaita (+1100). Sfinții Cuvioși: Varlaam, pustnic la Chiroysk, și Metodie, pustnic în insula Chimol (+1846 și +1908). Sfântul Cuvios Gabriel Mărturisitorul, arhimandrit la Meleress-Saratov în Rusia (+1959). Soborul Sfinților Mitropoliţi ai Moscovei: Petru, Macarie, Filaret, Macarie, Alexie, Filip, Inochentie, Petru, Iona, Ermoghen și Tihon (+1326, +1563, +1867, +1926, +1378, +1569, +1879, +1937, +1461, +1612 și +1925).
File pateric

În Săptămâna Patimilor, doi soti erau biruiti de ispita de a fi împreună. După ce se înfrânaseră tot postul, în cele din urmă pofta trupească îi biruise pe amândoi. Vroiau chiar să renunte să meargă la denie pentru a-si satisface dorinta. Dar sotul s-a gândit că, dacă ar face asa, ar pierde toată plata postului. Si i-a propus sotiei sale să meargă la biserică mai devreme si să îi spună duhovnicului lor prin ce ispită trec.
Sotia s-a învoit cu greu, pentru că era hotărâtă să calce postul, indiferent de consecinte. Dar, la insistentele bărbatului ei, a acceptat să meargă la preot. Când au ajuns la biserică, până să le vină rândul să vorbească cu părintele, căci mai erau si altii veniti să se spovedească, s-au apucat să citească ceva. Bărbatul citea un ziar, iar femeia s-a apucat să citească viata unui sfânt. Citind, inima ei a fost înmuiată de râvna sfântului de a tine poruncile lui Hristos. Si, când i-a venit rândul să se spovedească, l-a rugat pe părinte cu lacrimi în ochi să se roage pentru ei, ca Dumnezeu să le dea puterea de a se înfrâna până la sfârsitul postului.
Părintele i-a spus:
- Diavolul vrea să vă fure această săptămână a Patimilor. Vrea să vă fure cununa postului, ca mai apoi să vă împiedice să simtiti bucuria praznicului Învierii. Trebuie să faceti mai multe metanii si să vă rugati ori de câte ori vă vine ispita. Dumnezeu o să vă dea putere să răbdati.
După ce s-au întors de la denie, cum au intrat în casă, bărbatul a întrebat-o pe femeie:
- Cum te simti, vrei să ne iubim?
- Nu, nu vreau. După ce m-am spovedit, parcă brusc ispita m-a părăsit.
- Nu înteleg! Cum de tie îti e bine acum, iar eu nu simt nici o usurare?
- Nu te-ai spovedit?
- Eu nu am avut stare să mă spovedesc. Mă captivase un articol interesant din revistă si, când mi-a venit rândul să vorbesc cu părintele, uitasem de ce am venit la biserică. I-am zis într-o doară că nu mai pot să îmi stăpânesc trupul, dar parcă aveam o ceată pe minte. La tine cum a fost?
- După ce m-am spovedit, i-am cerut părintelui să se roage pentru noi. Am avut credintă că Dumnezeu ne poate întări să depăsim această ispită. Si Dumnezeu m-a ajutat. Sunt convinsă că dacă I-ai fi cerut ajutorul, te-ar fi ajutat si pe tine.

Doi frati locuind deosebi mergeau unul către altul. Si a zis unul dintr-însii celuilalt: "Voiesc să mă duc la avva Zinon si să-i spun lui un gând". A zis si celălalt: "Si eu aceasta voiesc". Deci s-au dus amândoi împreună. Si luându-i pe fiecare deosebi, si-au spus gândurile lor si unul, spunându-le, a căzut înaintea bătrânului, rugându-l cu multe lacrimi ca să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul. Si bătrânul i-a zis: "Mergi, nu te slăbi pe tine si nu grăi de rău pe cineva si nu te lenevi de rugăciunea ta!". Si ducându-se fratele, s-a vindecat. Iar celălalt, spunând gândul său către bătrân, a adaus moale si cu nebăgare de seamă: "Roagă-te pentru mine!". Dar n-a cerut cu dinadinsul.
Iar după o vreme s-a întâmplat de s-au întâlnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-însii: "Când am mers către bătrânul, i-ai spus lui gândul pe care ziceai că voiesti să i-l spui?". Iar acela i-a zis: "Da, i-am spus!". A întrebat acela: "Oare te-ai folosit după ce i-ai spus?". Răspuns-a fratele: "Da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumnezeu!". Iar celălalt a zis: "Eu măcar de i-am mărturisit gândurile mele, nu am simtit vreo usurare". Zis-a lui cel ce s-a folosit: "Si cum te-ai rugat bătrânului?". Răspuns-a acela: "I-am zis lui: roagă-te pentru mine, că am acest gând!". Iar el a zis: "Eu, mărturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugându-l ca să se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugăciunea lui m-a vindecat Dumnezeu". Iar aceasta ne-a povestit nouă bătrânul, învătându-ne că se cade celui ce roagă pe vreunul din părinti pentru gânduri cu osteneală si din toată inima să se roage, ca lui Dumnezeu, si atunci va dobândi. Iar cel ce se mărturiseste cu nebăgare de seamă, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osândeste.( 9-74)

Pilda zilei


    Casa sufletului

Zis-a un bătrân către un frate: Diavolul este vrăjmaşul, iar tu eşti casa. Deci vrăjmaşul nu încetează sa arunce în casa ta orice află, toată răutatea turnând-o. Insă tu să nu te leneveşti, ci să mături afară tot. Dar, de te vei lenevi, se va umple casa ta de toată necurăţia şi, după aceea, nu vei mai putea intra în ea. Ci, îndată ce aruncă el, tu mătură şi va fi casa ta curată, cu darul lui Hristos.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Matei 20-22

Capitolul 20
1.     Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.
2.     Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
3.     Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4.     Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.
5.     Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
6.     Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru?
7.     Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
8.     Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
9.     Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
10.     Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.
11.     Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
12.     Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
13.     Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
14.     Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.
15.     Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
16.     Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
17.     Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:
18.     Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;
19.     Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.
20.     Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.
21.     Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta.
22.     Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem.
23.     Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.
24.     Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25.     Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
26.     Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27.     Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
28.     După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.
29.     Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui.
30.     Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!
31.     Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
32.     Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
33.     Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri.
34.     Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui.  

Capitolul 21
1.     Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2.     Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
3.     Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
4.     Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5.     "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6.     Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
7.     Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
8.     Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9.     Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10.     Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
11.     Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12.     Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
13.     Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"
14.     Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.
15.     Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
16.     Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
17.     Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
18.     Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
19.     Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
20.     Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
21.     Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22.     Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.
23.     Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
24.     Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
25.     Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
26.     Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27.     Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28.     Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29.     Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30.     Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31.     Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32.     Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33.     Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34.     Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35.     Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36.     Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37.     La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38.     Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39.     Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40.     Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41.     I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42.     Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?
43.     De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44.     Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
45.     Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
46.     Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.  

Capitolul 22
1.     Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le:
2.     Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
3.     Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
4.     Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.
5.     Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;
6.     Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis.
7.     Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc.
8.     Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici.
9.     Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10.     Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11.     Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12.     Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13.     Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14.     Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
15.     Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16.     Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17.     Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
18.     Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19.     Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20.     Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
21.     Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22.     Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.
23.     În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24.     Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
25.     Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
26.     Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27.     În urma tuturor a murit şi femeia.
28.     La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
29.     Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30.     Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31.     Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32.     "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
33.     Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
34.     Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.
35.     Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
36.     Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
37.     El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
38.     Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39.     Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40.     În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.
41.     Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,
42.     Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43.     Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând:
44.     "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
45.     Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui?
46.     Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.