Sfânta Muceniță Pelaghia fecioara, din Tars (+290) Sfinţii Mari Mucenici: Serghie şi Vah din Roma, care au pătimit în vremea împăratului Maximian (+303) Sfântul Cuvios Serghie, Egumen la Nurma-Vologda în Rusia, ucenicul Sfântului Serghie de Radonej (+1421) Sfântul Cuvios Martinian de la Lacul Alb, din Rusia (1513)
Stil vechi
7 Octombrie

Duminică

Stil nou
20 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Duminica a XVII-a după Cincizecime. Iubirea vrăjmașilor. Sfinţii Mari Mucenici: Serghie şi Vah din Roma, care au pătimit în vremea împăratului Maximian (+303). Sfântul Cuvios Serghie Ascultătorul, de la Pecerska (XIII). Sfinţii Sfințiți Mucenici: Iulian preotul şi Chesarie diaconul din Tarracina, care au pătimit în vremea împăratului Claudiu (+268). Sfântul Mucenic Polihronie preotul din Constantinopol, tăiat de arieni în biserică în sfântul altar (IV). Sfântul Cuvios Serghie, Egumen la Nurma-Vologda în Rusia, ucenicul Sfântului Serghie de Radonej (+1421). Sfântul Cuvios Martinian de la Lacul Alb, din Rusia (1513). Sfânta Muceniță Pelaghia fecioara, din Tars (+290). Sfinții Sfințiți Mucenici: Eusebie preotul şi Felix, care au pătimit împreună cu Sfinții Iulian și Chesarie (+268). Sfântul Cuvios Leontie Consulul, care a crezut în Hristos prin Sfântul Chesarie diaconul. Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul, dimpreună cu alți 98 de cuvioși părinţi, care s-au nevoit în insula Creta. Sfânta Muceniță Iustina fecioara din Padova, care a pătimit în timpul împăraților Diocleţian şi Maximian (+304). Sfinții Mucenici: Cartie şi Marcelin din Capua-Campania în Italia. Sfântul Elen, preot din Reims în Franţa (VI). Sfânta Prințesă Muceniță Osita, întemeietoarea Mănăstirii de la Chich din Anglia (+700). Sfântul Ierarh Dubtach, episcop de Armagh în Scoţia (+700). Sfântul Cuvios Iosif cel Bătrân din Mokhevi, făcător de minuni din Georgia (+1763). Sfântul Ierarh Iona, episcop de Manciuria (+1925). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Valentin şi Nicolae și binecredinciosul creștin Nicolae, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1931 și +1942).
File pateric

Un crestin si-a întrebat duhovnicul:
- Părinte, când fac multă mâncare, în două-trei zile mă satur de ea. Si vreau să dau la săraci ce rămâne, si pentru mine să gătesc altceva. Cum vi se pare treaba asta?
- Dacă o dai la săraci numai ca să nu o arunci, nu e bine. Săracii nu sunt cosul tău de gunoi. Mâncarea, dacă nu s-a stricat, trebuie mâncată. Altfel, dacă gătim numai mâncăruri care ne stârnesc patima îmbuibării si dacă trăim ca să mâncăm, nu e bine. Te gândesti la săraci? Foarte bine: cum ai terminat de gătit, du-le si lor. Dar nu le duce abia când tu însuti te-ai plictisit de aceeasi mâncare. Pentru ei e bine si asa, că îsi astâmpără foamea. Dar tie nu îti este de folos, îti adapă patimile.

Au întrebat unii din părinti pe avva Meghetie, zicând: "De va prisosi fiertură pe a doua zi, voiesti să o mănânce fratii?". Zis-a lor bătrânul: "De s-a stricat, nu e bine să fie siliti fratii să o mănânce si să se îmbolnăvească, ci să se lepede. Iar de este bună si pentru desfrânare se va lepăda si alta se va fierbe, aceasta e rău". (3-151)

Pilda zilei

    Vederea cea roditoare

Aveau trei dintre părinţi obiceiul ca să vină în fiecare an la Avva Antonie. Şi doi îl întrebau despre gânduri şi despre mântuirea sufletului, unul tăcea mâlc fără să întrebe nimica. Şi într-un târziu îi spuse Avva Antonie:

- Iată că vii de atâta amar de vreme aici şi nu mă întrebi nimic.
-    Îmi ajunge că te văd, părinte.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Matei 26-28

Capitolul 26
1.     Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi:
2.     Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
3.     Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4.     Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.
5.     Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.
6.     Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7.     S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
8.     Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?
9.     Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
10.     Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
11.     Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
12.     Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
13.     Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
14.     Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
15.     A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.
16.     Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
17.     În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?
18.     Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei.
19.     Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.
20.     Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
21.     Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.
22.     Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23.     Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
24.     Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.
25.     Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
26.     Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
27.     Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,
28.     Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.
29.     Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.
30.     Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor.
31.     Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei".
32.     Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.
33.     Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.
34.     Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
35.     Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel.
36.     Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.
37.     Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.
38.     Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
39.     Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
40.     Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
41.     Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
42.     Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
43.     Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
44.     Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
45.     Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor.
46.     Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
47.     Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
48.     Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El.
49.     Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50.     Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.
51.     Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
52.     Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53.     Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54.     Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?
55.     În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56.     Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit.
57.     Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.
58.     Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul.
59.     Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
60.     Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus:
61.     Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.
62.     Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63.     Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64.     Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
65.     Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui.
66.     Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
67.     Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,
68.     Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
69.     Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul.
70.     Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici.
71.     Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72.     Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.
73.     Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte.
74.     Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul.
75.     Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.  

Capitolul 27
1.     Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
2.     Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.
3.     Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,
4.     Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.
5.     Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.
6.     Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge.
7.     Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.
8.     Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.
9.     Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,
10.     Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul".
11.     Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici.
12.     Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic.
13.     Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?
14.     Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.
15.     La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau.
16.     Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
17.     Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
18.     Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.
19.     Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.
20.     Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
21.     Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba.
22.     Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit!
23.     A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit!
24.     Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.
25.     Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!
26.     Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit.
27.     Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta,
28.     Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie.
29.     Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!
30.     Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.
31.     Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
32.     Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui.
33.     Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii,
34.     I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea.
35.     Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi".
36.     Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo.
37.     Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
38.     Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.
39.     Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele,
40.     Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!
41.     Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau:
42.     Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.
43.     S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44.     În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.
45.     Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.
46.     Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
47.     Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.
48.     Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea.
49.     Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.
50.     Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
51.     Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52.     Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53.     Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.
54.     Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55.     Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56.     Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu.
57.     Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.
58.     Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
59.     Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,
60.     Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.
61.     Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.
62.     Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
63.     Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula.
64.     Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.
65.     Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
66.     Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.  

Capitolul 28
1.     După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
2.     Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
3.     Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4.     Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.
5.     Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.
6.     Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.
7.     Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
8.     Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9.     Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.
10.     Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
11.     Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12.     Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
13.     Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14.     Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15.     Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
16.     Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17.     Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.
18.     Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19.     Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20.     Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.