Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu a fost episcop în oraşul Sirmium (astăzi Sremska Mitroviţa, Serbia), din provincia romană Pannonia Inferioară. Tânărul episcop Irineu era căsătorit şi avea copii. A fost judecat şi condamnat la moarte de către Probus, guvernatorul provinciei romane Pannonia Inferioară, în anul 304. Toate chinurile la care a fost supus, Irineu le-a răbdat cu puterea rugăciunii. N-a fost influenţat nici de cei apropiaţi lui, părinţii, soţia şi copiii săi, care, văzând ce suferinţe îndura, îl sfătuiau să renunţe. La porunca guvernatorului, Irineu a primit pedeapsa de a fi aruncat în râu. Singura dorinţă a lui a fost să fie ucis cu sabia. După ce l-au tăiat cu sabia, ostaşii l-au aruncat în râul Sava, la 6 aprilie 304.

***

Sfântul Irineu a fost învrednicit de Dumnezeu a primi cununa muceniciei la câteva zile după pătimirea sfinţilor celor dintâi mucenici cunoscuţi la noi Montanus preotul şi soţia sa, Maxima (pomeniţi la 26 martie).

Acesta pentru buna petrecere a vieţii sale, se învrednici a primi încă din tinereţe slujirea arhiească, fiind aşezat episcop al Bisericii din Sirmium. Pe vremea aceea episcopii puteau fi căsătoriţi sau necăsătoriţi, iar sfântul Irineu se însoţea întru toată cinstea cu soţia sa, având şi copii.

Acelaşi guvernator care osândise la moarte la sfinţii Montanus şi Maxima, îl prinse şi pe sfântul episcop Irineu şi văzându-i stăruinţa în credinţa cea dreaptă, îl supuse la multe şi mari chinuri, încât soţia şi copiii îl îndemnau cu lacrimi să îşi cruţe viaţa. Sfântul Irineu le spuse:

– De cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el în faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri (Matei 10, 33).

Auzind acest răspuns, guvernatorul porunci să fie aruncat în închisoare şi supus acolo vreme de mai multe zile la chinuri. După o oarecare vreme, sfântul Irineu fu adus la miezul nopţii în faţa acestuia pentru a fi înduplecat din nou să primească închinarea la idoli, însă sfântul episcop răspunse cu tărie:

– Am pe Dumnezeu, Căruia am învăţat să mă închin din copilărie. Lui mă închin, Celui ce mă întăreşte şi Lui Îi aduc jertfă, iar zeilor făciţi de îngerii omeneşti nu pot să mă închin.

Văzând că nu îl poate îndupleca nicicum pe tânărul mărturisitor, porunci să fie aruncat în râul Sava, afluent al Dunării. Spre uimirea tuturor însă, sfântul Irineu ceru să fie ucis cu sabia pentru ca astfel să cunoască toţi „în ce fel s-au deprins creştinii să dispreţuiască moartea pentru credinţa lor în Dumnezeu”.

Înainte de primirea morţii, sfântul părinte se rugă astfel:

– Doamne, Iisuse Hritoase, Care ai binevoit să pătimeşti pentru mântuirea lumii, fă să se deschidă cerurile Tale, ca îngerii să primească sufletul robului Tău Irineu, cel ce moare pentru numele Tău şi pentru poporul Tău, care sporeşte în Biserica Ta din Sirmium. Îţi cer şi mă rog milostivirii Tale să mă primeşti şi pe mine şi să binevoieşti a-i întări şi pe aceştia în credinţa Ta.

Astfel, fu tăiat cu sabia şi aruncat în râul Sava, la 6 aprilie, anul 304, fiind proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă, însă pururea mijlocind pentru neamul său şi pentru cei ce i se roagă cu credinţă.

Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea ce strâmtă a mântuirii. Că unii şi mucenicie au răbdat, iar alţii l-au mărturisit pe Hristos cu tărie. Pentru aceasta şi noi, ca unor părinţi ai noştri, să le cântăm cu credinţă:

Bucură-te, Sfinte Irineu, episcop al Sirmiumului, că tu cu vitejie sângele ţi-ai vărsat pentru Hristos.

(din Acatistul Sfinţilor români)