Isaia
Capitolul 13
1. Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos.
2. Pe un munte pleşuv înălţaţi steag, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor.
3. "Eu am poruncit sfintei Mele oştiri, zice Domnul, chemat-am pe vitejii mâniei Mele, pe cei ce se veselesc de slava Mea".
4. Ascultaţi acest zgomot surd în munţi, vuiet al unui neam fără de număr; auziţi această zarvă de împărăţii, de neamuri adunate; Domnul Savaot cercetează oştirea gata de luptă.
5. Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul şi uneltele mâniei Lui, ca să nimicească tot pământul.
6. Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
7. Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.
8. Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra.
9. Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el.
10. Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci.
11. Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ.
12. Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump, mai căutaţi decât aurul de Ofir.
13. Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pământul se va clătina din locul lui, din pricina mâniei Domnului Savaot, în ziua iuţimii mâniei Lui.
14. Atunci, ca o gazelă sperioasă şi ca o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se va întoarce la poporul său şi fiecare va fugi în pământul său.
15. Oricine va fi aflat va fi străpuns şi oricare va fi prins va cădea de sabie.
16. Copiii lor vor fi zdrobiţi înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite şi femeile lor necinstite.
17. Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preţ pe argint şi care nu se lăcomesc pentru aur.
18. Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada pântecelui nu se vor milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor simţi nici o milă.
19. Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit.
20. Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi şi nici ciobanii nu-şi vor mai face târle în latura aceea.
21. Ci numai animale sălbatice se vor sălăşlui într-însul, şi bufniţele vor locui prin case, struţii îşi vor face cuiburi acolo şi oameni cu chip de ţap vor juca în acel loc.
22. Şacalii vor urla în palatele lor şi lupii în casele lor de petrecere. Vremea este aproape să sosească şi zilele ei nu vor zăbovi!
Capitolul 14
1. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
2. Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor.
3. Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în care ai fost,
4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
7. Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
8. Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.
10. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".
11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău.
12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
16. Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?"
18. Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.
19. Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.
20. Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
21. Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul.
22. "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.
23. Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul Savaot.
24. Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!
25. Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor".
26. Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
27. Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
28. În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie:
29. "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
30. Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
31. Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt strânse".
32. Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui".
Capitolul 15
1. Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
2. Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
3. Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în plâns.
4. Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază.
5. Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde,
6. Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a pierit.
7. De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
8. Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
9. Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei.