Pomenirea Sfântului Cuvios Ştefan Lazarevici, cneazul Serbiei (+ 1427), şi mama sa, Sfânta Cuvioasă Milița (+1405) 

Sfantul Stefan Lazarevici, cunoscut si sub numele de Stefan cel Inalt, a fost fiul tarului Lazar al Serbiei si al printesei Milica. Intre anii 1389-1402, el a fost cneaz al Serbiei, iar intre anii 1402-1427, el a fost despot al Serbiei. Pentru viata lui curata si pentru faptele lui minunate, despotul Stefan a fost canonizat de Biserica Ortodoxa, el fiind praznuit anual, in ziua de 19 iulie / 1 august. Cinstitele sale Moaste se afla pastrate, cu mare evlavie, in Manastirea Koporin.

Sfantul Stefan Lazarevici, despotul Serbiei

Stefan Lazarevic s-a nascut in anul 1374, in cetatea Krusevac, ca fiu al tarului Lazar si al printesei Milița. Mama lui se tragea din dinastia Nemanja. Parintii sai au fost canonizati de Biserica Ortodoxa, printul Lazar murind muceniceste in lupta din Kozovo, petrecuta in anul 1389, impotriva paganilor turci, iar printesa Milița murind ca monahie, sub numele de Eufrosina. Sfantul Lazar, tarul Serbiei, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 15/28 iunie, iar Sfanta Milița, sotia lui, este praznuita in ziua de 19 iulie.

Olivera Despina, fiica tarului Lazar si sora despotului Stefan, a fost luata de sotie de catre sultanul Baiazid I, alaturi de care despotul a si purtat mai multe batalii, ca vasal. Despotul Stefan, pe langa abilitatile sale militare, a avut si darul poeziei, fiind un personaj modern al vremii sale. Atat domnia sa, cat si opera lui literara, sunt asociate uneori cu primele semne ale Renasterii, in tinutul Serbiei. El este cel care a introdus in Serbia competitiile militare, tacticile de lupta moderne si armele de foc.

In anul 1389, dupa moartea tarului Lazar, pana ce Stefan a crescut indeajuns, poporul a fost condus de evlavioasa Milica, sotia tarului. In vara anului 1390, nemaiavand forte militare, ea a acceptat suzeranitatea otomana. In acest rastimp, Milica a zidit Manastirea Ljubostinja, unde, dupa predarea domniei catre fiul ei, s-a retras in viata monahala.

Stefan, succesorul la tronul Serbiei, a luat parte la mai multe lupte, alaturi de otomani, ca vasal al acestora: in anul 1395, la Rovine, impotriva lui Mircea cel Batran; in anul 1396, la Nicopolis, impotriva cruciatilor; in anul 1402, la Ankara, impotriva mongolilor. Dupa lupta de la Ankara, Imperiul Otoman a fost puternic zdruncinat de invazia mongolilor, condusi de Timurlan, in Anatolia. In urma luptei de la Ankara, o mare parte din armata sarbeasca a supravietuit. In anul 1402, in drum spre casa, Stefan al Serbiei a trecut prin Constantinopol, unde, fiind bine primit de imparatul Ioan al VII-lea, a fost numit "despot al Serbiei".

Dupa pierderile suferite de otomani la Ankara, despotul Stefan a cautat sa obtina independenta statului sarb. Nu dupa mult timp, nepotul despotului, George Brankovic, se va alia cu Suleyman, unul dintre fiii lui Baiazid, impotriva despotului Stefan. Pentru aceasta, cand regele Sigismund al Ungariei i-a vorbit lui Stefan despre o alianta, acesta a primit oferta fara nici o rezerva. Sigismund ii oferea lui Stefan regiunea Macva, impreuna cu cetatea Belgrad, pe toata durata vietii sale, daca acesta accepta suzeranitatea ungara. 

In iarna anului 1402, despotul Stefan a infrant fortele lui Brankovic, in lupta de la Tripolje. In acest moment, despotul a primit de la Sigismund mareata fortareata Golubac, de pe Dunare. In anul 1403, despotul isi va aseza capitala in Belgrad. El a construit o fortareata cu citadela, care a fost distrusa insa, in anul 1690, in urma razboiului cu otomanii; din vechea fortareata nu se mai pastreaza astazi decat turnul numit "al despotului Stefan".

In anul 1404, regele Sigismund i-a dat despotului Lazarevic teritorii in actuala Voivodina, printre care si urmatoarele zone: Zemun, Slankamen, Kupinik, Mitrovica, Becej si Veliki Beckerek. In anul 1417, regiunea Apatin apare si ea in posesia despotului Stefan al Serbiei. In anul 1405, despotul Stefan s-a casatorit cu Elena Gatilusio, fiica lui Francesco al II-lea din Lesbos si a Valentinei Doria. Cei doi nu au avut copii.

In anul 1406, armata sarbilor a biruit ostile otomane, in apropierea localitatii Despotovat. La numai un an distanta, in anul 1407, domnul Stefan Lazarevici al Serbiei a inceput ridicarea unei marete si impunatoare manastiri ortodoxe, pe locul unde a obtinut victoria impotriva otomanilor. Deoarece, mai inainte ca statul sarb sa isi dobandeasca independenta, Stefan a fost nevoit sa lupte alaturi de turci, impotriva unor state crestine, dupa eliberarea Serbiei, el s-a pocait pentru ca si-a condus armata impotriva propriei credinte. Datorita acestui fapt, manastirea zidita va primi numele de "Manasija", nume luat de la regele evreu Manase, care facuse si el ceva asemanator lui.

In anul 1408, cand regele Sigismund a reinnoit Ordinul Dragonului, despotul Stefan Lazarevici aparea drept prim cavaler. Ordinul Dragonulu a fost un ordin militar prezent in zona centrala a Europei, pe la inceputul secolului al XV-lea; a fost intemeiat in anul 1403, de catre viitorul imparat al Ungariei, Sigismund de Luxemburg, avand drept principal scop ocrotirea statelor crestine in fata invaziei otomane.

In anul 1412, sub domnia lui, a fost editat si un Cod al Minelor, in localitatea Novo Brdo, centrul economic al Serbiei. Dupa zidirea Manastirii Manasija, despotul sarb a organizat Scoala Resava, un renumit centru de traducere, copiere si corectare a cartilor.

Sfantul Stefan Lazarevici a murit subit, in anul 1427, in cetatea Glava, lasand tronul domnesc nepotului sau, Durad Brankovic. In localitatea Crkvine, din regiunea Mladenovac, in curtea Bisericii Sfantul Ilie, se afla un monument inchinat despotului Stefan al Serbiei. In anul 1979, acest monument a fost declarat monument de cultura de o valoare exceptionala. Monumentul este un bloc de marmura, inalt de aproape doi metri si lat de peste jumatate de metru, avand o grosime de cativa zeci de centimetri. Acesta a fost asezat in acest loc de catre Durad Zubrovic, un apropiat al despotului, imediat dupa moartea acestuia, in anul 1427.

Pe lespedea de marmura stau scrise urmatoarele: "Eu, despotul Stefan, fiul Sfantului print Lazar, din mila lui Dumnezeu, am fost domn al tuturor sarbilor din Podunavlje si Posavlje, in regiunile din Ungaria si din Bosnia, pana pe coasta Zeta. In zilele domniei mele, daruite de Dumnezeu, asa cum El insusi a randuit, am petrecut vreme de aproape 38 de ani. Si asa, precum a dorit Imparatul a toate, un inger a fost trimis la mine, zicand: "Mergi!" Si asa, sufletul s-a despartit de trupul meu cel pacatos, in locul numit Glava, in vremea anului 6000 si 900 si 30 si 5, indicatorul 5, soarele 19 si luna 19, in luna iulie, ziua 19. Eu, Durad Zubrovic, fiul pacatos al lui Dumnezeu, am asezat aceasta piatra. Doamne, iarta-ne!"

Despotul Stefan Lazarevici a fost inmormantat in Manastirea Koporin, una dintre ctitoriile sale, iar nu in Manastirea Manasija, precum i-a fost dorinta. Datorita vietii lui drepte si faptelor sale minunate, Biserica Ortodoxa l-a canonizat pe despotul Stefan, trecandu-l in randul sfintilor, cu data de praznuire pe 19 iulie / 1 august.

Teodor Danalache