Fiul unui preot s-a îndrăgostit de o tânără penticostală foarte frumoasă si foarte bogată. Fără voia tatălui său, el s-a căsătorit cu fata, după ce mai întâi s-a lepădat de credinta ortodoxă.
Pentru fapta sa, diavolul l-a răsplătit în multe feluri. Nu numai că l-a ajutat să facă rost de multi bani, ba încă i se mai si arăta si îi spunea anumite lucruri despre altii. Iar el, crezând că Îi vorbeste Însusi Domnul, era tare multumit de sporirea sa.
Tatăl său se ruga mult pentru întoarcerea acestuia în Biserică. Dar, văzând că fiul său nu vrea nici măcar să vină să îl vadă, într-o duminică după-masa s-a hotărât să meargă la el si să stea de vorbă.
Înainte ca tatăl să ajungă la casa fiului său, acestuia i s-a arătat iarăsi diavolul în chipul Domnului Iisus Hristos si i-a spus:
- Stii ce a făcut Avraam când Dumnezeu i-a poruncit să îsi înjunghie fiul?
- Da, Doamne, s-a dus să facă ceea ce Îi poruncise Domnul.
- S-a gândit să îsi crute fiul?
- Nu, Doamne, a vrut să îl omoare, dar până la urmă copilul a rămas în viată.
- Si tu esti în fata mea mai mare decât tatăl tău, închinătorul la icoanele care sunt idoli. Iată, a venit clipa să se arate credinta ta. Să iei toporul si să îl lovesti în cap. Dacă voi vrea eu, si tatăl tău va rămâne în viată.
- Da, Doamne, asa voi face.
Când a intrat în casa fiului său, după ce si-a salutat fiul, preotul s-a rugat în gând pentru întoarcerea tuturor ereticilor la adevărul luminii lui Hristos. Nici nu a apucat să termine rugăciunea, că a fost lovit în cap cu toporul.
- Să te ierte Dumnezeu, a apucat să îi spună preotul, în timp ce sângele îi curgea siroaie.
Imaginea tatălui său plin de sânge l-a făcut să îsi dea seama de greseala pe care o făcuse. Dragostea pe care o simtea în ochii tatălui său i-a atins inima. Dar era prea târziu. Preotul murise: primise moarte mucenicească.

Un frate oarecare, când a părăsit lumea si a venit în pustie să se călugărească, având un copilas, l-a luat cu sine si venind în pustie s-a călugărit si îsi tinea si copilasul cu dânsul. Acestui frate adeseori i se arăta diavolul în chilie, în chip de înger luminat, si îi spunea multe lucruri nestiute precum si despre cele viitoare. I le spunea lui si se izbândeau si erau asa, se împlineau toate cum i le spunea, până s-a încredintat bine cum că este îngerul lui Dumnezeu trimis la dânsul ca să-l învete si să-l povătuiască spre lucrurile si faptele cele folositoare si plăcute lui Dumnezeu.
Deci, odată a început a-i povesti lui si a-i spune despre patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu să-l junghie pe Isaac, fiul său cel iubit, jertfă bine primită lui Dumnezeu. Despre aceasta auzind Avraam, nimic n-a cârtit, ci îndată l-a luat pe Isaac, fiul său cel iubit, si l-a dus fără nici o milă să-l junghie după poruncă si pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam si l-a făcut mare si slăvit. "Deci si tu fă acum acest lucru bine primit si foarte iubit lui Dumnezeu, mai vârtos decât toate bunătătile lumii. Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare loc, si-l înjunghie acolo cu cutitul si asa vei fi blagoslovit de Dumnezeu si mai mult vei fi slăvit decât Avraam în zilele acestea!"
Însă el, nepricepând si necunoscând viclesugul vrăjmasului, a făcut asa cum acesta i-a zis lui. L-a luat pe copilul său si l-a dus la locul unde i-a zis lui vicleanul vrăjmas si scotând cutitul l-a ascutit si apucând copilul si vrând să-l pună la pământ cu fata în sus, să-l junghie. Copilul fiind priceput, a cunoscut ce vrea să-i facă tatăl său si, smucindu-se din mâinile lui, a fugit si asa a scăpat.