Calendox

Stil vechi

17 Ianuarie

Marți

Stil nou

30 Ianuarie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Zi fără post

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare din Egipt, întemeietorul și „patriarhul” monahismului creştin (+356). Sfântul Cuvios Antonie din Dâmsk, întemeietorul Mănăstirii Dâmsk-Novgorod în Rusia (+1244). Sfântul Cuvios Antonie, întemeietorul Mănăstirii Maicii Domnului din Cernozersk (Lacul Negru) în Rusia (XVI). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Victor (Evropeițev)(+ 1931) şi Pavel (Uspenskii)(+ 1938), care au pătimit în timpul regimului comunist. Sfântul Cuvios Antonie cel Nou, făcător de minuni de la Schitul Veria din Macedonia. Sfântul Teodosie cel Mare, împăratul Bizanțului (+395). Sfântul Cuvios Ahila, nevoitor în Pustia Sketis din Egipt (V). Sfinții Sfințiți Mucenici: Diodor preotul şi Marian diaconul din Roma (+257). Sfântul Ierarh Sabin, episcop de Piacenza și făcător de minuni din Italia (IV). Sfântul Ierarh Sulpiciu, episcop de Bourges în Franţa (+647). Sfinții Cuvioși: Antonie, Merulie şi Ioan, monahi la Mănăstirea Sfântul Andrei din Roma (VI). Sfânta Cuvioasă Mildghita, egumenă la Minster în Anglia (+676). Sfântul Cuvios Antonie Romanul, făcător de minuni din Novgorod în Rusia (+1147). Sfântul Cuvios Antonie de la Krasnâi-Kholm în Rusia (+1481). Sfântul Cuvios Antonie din Vologda în Rusia, ucenicul Sfântului Iosif de la Volokolamsk. Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras din Patmos, întemeietorul Şcolii Teologice din Patmos (+1737). Sfântul Mucenic Gheorghe din Ioanina în Epir (+1838).

File pateric

Pentru a scăpa de stres, un crestin s-a apucat de yoga. La început făcea asanele ca pe o gimnastică, gândindu-se că nu poate fi nimic rău în asta. Duhovnicului nu i-a spus nimic, gândindu-se că nu îi va da voie să facă nici un fel de yoga. În câteva luni, trupul său a devenit mult mai suplu si mai armonios. Asa că s-a gândit că nu ar fi rău să practice anumite meditatii care să îi linistească mintea. "Asa cum pentru trup mi-a prins bine yoga, o să îmi prindă si pentru minte. Nu are cum să îmi dăuneze."
După câteva luni de yoga, timp în care se spovedea si se împărtăsea ca un fur de cele sfinte, diavolul i-a dat puterea de a misca unele obiecte si de a se ridica în aer.
Omul si-a zis în sinea sa: "De acum cred că am ajuns la măsura Mariei Egipteanca. Mă voi duce să îl întreb pe duhovnicul meu dacă stie multi crestini care sunt la fel de sporiti ca mine".
Ajungând la părintele Mina, acesta l-a întrebat:
- Ce ti s-a întâmplat, fiule, de ai privirea atât de pierdută în ultima vreme? Ce e cu privirea asta fixă?
- Părinte, mă concentrez mult în fata icoanelor, ca să le iau energia.
- Cum spui asa o neghiobie? Tu crezi că energia icoanelor se poate lua, că o ia cine vrea? Crezi că e ca la magazin?
- Dar cum e, părinte?
- Când stăm în fata icoanelor, cerem ajutorul sfintilor sau al Maicii Domnului si ei ne ajută atât cât trebuie si asa cum trebuie. Nu e o autoservire, să îsi ia fiecare ce îi trebuie. Sfintii ne ajută pentru marea lor dragoste fată de noi, nu pentru că le furăm noi energia, stând cu ochii atintiti asupra icoanelor lor. Ce faci tu e tot o formă de vrăjitorie.
- Totusi, părinte, dacă felul acesta de rugăciune dă roade? Stiu pe cineva care a ajuns ca marii sfinti, care ridică obiectele prin forta mintii si chiar zboară de la pământ, ca Sfânta Maria Egipteanca sau ca Sfântul Serafim de Sarov.
Simtind mândria din vocea omului, care încerca să îsi ascundă virtutea sub vălul falsei smerenii, preotul l-a întrebat:
- De câtă vreme zbori, frate?
- De unde stiti, părinte, că zbor?
- Te văd înselat de drac, si nu-i mare lucru că te ridică de la pământ. Si pe demonizati îi ridică, numai că o face fără aprobarea lor. Cu tine se poartă mai elegant.
Omul s-a simtit lovit de cuvintele părintelui. Cei doi au început o discutie lungă despre yoga, în care fiecare căuta să îl convingă pe celălalt că are dreptate.
- Vedeti, părinte, amândoi venim cu argumente, si nici unul nu îl convinge pe celălalt. Nu putem să cădem la pace?
- Nu, frate, eu nu mă contrazic cu tine. Eu nu îmi apăr punctul de vedere. Eu stiu că adevărul este în Biserică, si numai în Biserică, si tot ceea ce îti spun nu are alt rost decât a te îndepărta pe tine de rătăcire. Dacă nu vrei să crezi ce învată Biserica, nu am cum să te conving. Nici o discutie nu prea are sanse de a-l convinge pe cel care se încăpătânează să creadă propriilor cugete si să nesocotească învătătura Bisericii.
- Nu numai eu gândesc asa.
- Da, nu numai tu, sunt mai multi, aveti chiar o traditie de asa-zisi întelepti si guru care s-au lăudat că L-au cunoscut pe Hristos. Dar, pentru crestini, celelalte traditii - fie ale yoghinilor, fie ale musulmanilor, fie ale africanilor sau ale budistilor - nu sunt altceva decât surogate.
Discutia a continuat până seara. Înainte de a se despărti, părintele i-a spus:
- Cu părere de rău îti spun că până ce nu vei părăsi practicile yoghine nu te mai pot nici spovedi, si nici împărtăsi.
- De ce, părinte?
- Pentru că nu vrei să fii al lui Hristos.
- Ba vreau, părinte.
- Dacă ai vrea, ai primi învătăturile Bisericii.
- Părinte, dar eu vreau să cunosc adevărul, nu vreau nimic rău. Nu cred în reîncarnare, nu fac nici un fel de prostii
- Multi au vrut să cunoască adevărul si au ajuns în iad. Contează nu numai să vrei să cunosti adevărul, contează si cum faci asta. Si câtă vreme nu părăsesti practicile yoghine, îi faci pe plac diavolului. O să mă rog pentru tine să îti revii. Dar câtă vreme faci tot ce vrei tu, esti ca păcătosul care nu vrea să părăsească păcatul.
Ajuns acasă, omul a început să se roage ca Dumnezeu să îi lumineze mintea unde este adevărul. Rugându-se, s-a gândit că ar fi mai bine să îl asculte pe părinte. Că, si dacă acesta ar fi avut o părere gresită despre yoga, tot era mai bine ca el să se lase de această practică ca să se poată spovedi si să se împărtăsească.
După ce s-a rugat, a văzut cum lucrurile din camera sa au început să se miste. Fără voia lui. Ba chiar la un moment dat a simtit cum o putere vrea să îl ridice de la pământ.
S-a speriat tare. A pus mâna pe telefon, a sunat la un prieten si a cerut grăbit numărul de telefon al părintelui.
- Părinte, sunt speriat, mi se miscă lucrurile prin casă, nu stiu ce să fac.
- Părintii tăi locuiesc departe de tine?
- Da, sunt la tară.
- Atunci du-te să dormi la un prieten, la un coleg de serviciu. Si mâine după-masă, după ce te spovedesc, vin să îti fac o sfestanie. Nu te tulbura, e semn bun, e semn că diavolul s-a supărat că te-a pierdut din gheare. Mâine să vii neapărat la spovedanie

Doi frati s-au dus în pustia cea mai dinăuntru si sase zile se despărteau unul de altul, iar în a saptea zi, întâlnindu-se, făceau rugăciunile si mâncau împreună, nimic mai mult vorbind între dânsii. Deci mergând dracii la unul dintr-însii, îl amăgeau în multe feluri si îi arătau mai înainte veniri de frati si cele ce se făceau în multe locuri. Acestea văzându-le si auzindu-le el că se fac întocmai, credea lor, socotind că sunt îngeri cei ce îi vestesc lui mai înainte acestea. L-au oprit să se mai ducă si la fratele său în ziua cea orânduită.
Deci, s-a dus odată să-l cerceteze pe un frate în mănăstire si a arătat unora din mănăstire, întrebând ca pentru altul de este cu putintă ca cineva să stie cele din lume. Iar ei, auzind si cunoscând că el este cel înselat, l-au cercetat, zicând: "Dacă te îndeletnicesti cu acestea, să nu mai vii la noi".
Si îndată s-a pocăit, lepădând toate. Întorcându-se la locul său, au venit iarăsi dracii după obicei să-l amăgească, dar el îi numea mincinosi si îi certa. Si îndată s-au prefăcut în dobitoace necuvântătoare si, îngrozindu-l, s-au dus.

Pilda zilei

Recunoaşterea păcatului din noi

Avva Moise a zis: "Dacă omul nu se convinge în inima lui că este un păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă". Fratele a întrebat: "Ce înseamnă: să fie convins în inima lui că este păcătos?". Bătrânul a zis: "Când cineva îşi duce păcatele sale, nu se uită la ale aproapelui".

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

Levitic 8-10

Capitolul 8
1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Ia pe Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, veşmintele, mirul de miruit, viţelul de jertfa cea pentru păcat, panerul cu azimile şi cei doi berbeci,
3. Şi adună toată obştea la uşa cortului adunării".
4. Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul şi a adunat obştea la uşa cortului adunării.
5. După aceea a zis Moise către obşte: "Iată ce porunceşte Domnul să se facă!"
6. Deci a adus Moise pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu apă:
7. Apoi a îmbrăcat pe Aaron cu hitonul, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu meilul, i-a pus efodul, l-a încins cu cingătoarea efodului şi i-a strâns cu ea efodul;
8. După aceea i-a pus hoşenul şi în hoşen i-a pus Urim şi Tumim,
9. Iar pe cap i-a pus chidarul şi la chidar, în partea lui de dinainte, i-a prins tăbliţa cea de aur, diadema sfinţeniei, cum poruncise Domnul lui Moise.
10. Apoi a luat Moise mirul de miruit şi a miruit cortul şi toate cele din el şi le-a sfinţit.
11. A stropit cu el de şapte ori asupra jertfelnicului şi a miruit jertfelnicul şi toate obiectele lui, baia şi căpătâiul ei şi le-a sfinţit.
12. După aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron şi l-a uns şi l-a sfinţit.
13. Şi a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu hitoane, i-a încins cu brâie şi le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui Moise.
14. Apoi a adus Moise viţelul cel de jertfă pentru păcat, iar Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului de jertfă pentru păcat;
15. Şi l-a junghiat Moise şi a luat din sânge şi cu degetul său a pus pe coarnele jertfelnicului de toate părţile şi a curăţit jertfelnicul, iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic şi a sfinţit jertfelnicul ca să fie curat.
16. A luat apoi Moise toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii şi grăsimea lor, şi le-a ars pe jertfelnic.
17. Iar viţelul, pielea lui, carnea lui şi necurăţenia lui, le-a ars cu foc afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.
18. Apoi Moise a adus berbecul cel pentru ardere de tot, iar Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Şi apoi a junghiat Moise berbecul şi a stropit cu sânge jertfelnicul de jur împrejur.
20. A tăiat apoi berbecul în bucăţi şi a adus Moise bucăţile, căpăţâna şi grăsimea, iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă.
21. Şi a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic; aceasta era ardere de tot spre mireasmă plăcută, aceasta era jertfă Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise.
22. După aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru sfinţire, şi şi-au pus Aaron şi fiii lui mâinile pe capul berbecului.
23. Şi junghiindu-l, Moise a luat din sângele lui şi a pus pe vârful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de la piciorul drept al lui.
24. Apoi a adus Moise pe fiii lui Aaron şi a pus sânge pe vârful urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare de la mâinile drepte ale lor şi pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor; şi a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jur împrejur.
25. După aceea a luat Moise grăsimea şi coada, toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii, grăsimea lor şi şoldul drept;
26. Iar din panerul cu pâinile punerii înaintea Domnului a luat o azimă, o pâine cu untdelemn şi turtă şi le-a aşezat peste grăsime şi peste şoldul drept;
27. Şi toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile fiilor săi şi le-au dus legănându-le înaintea feţei Domnului.
28. Apoi a luat Moise acestea din mâinile lor şi le-a ars pe jertfelnic ardere de tot; aceasta a fost jertfa de sfinţire, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
29. Luând apoi pieptul, Moise l-a adus, legănându-l înaintea feţei Domnului; aceasta era partea lui Moise din berbecul sfinţirii, cum poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi a stropit pe Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi aşa a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui.
31. Apoi a zis Moise către Aaron şi către fiii lui: "Fierbeţi carnea la intrarea cortului adunării şi acolo s-o mâncaţi cu pâinea cea din panerul sfinţirii, după cum mi s-a poruncit mie şi mi s-a zis: "Aaron şi fiii lui s-o mănânce!"
32. Iar rămăşiţele de carne şi de pâine să le ardeţi cu foc.
33. Şapte zile să nu vă depărtaţi de la uşa cortului adunării, până se vor împlini zilele sfinţirii voastre, că sfinţirea voastră trebuie să se săvârşească în şapte zile.
34. Cum s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă pentru curăţirea voastră şi în celelalte zile.
35. La uşa cortului adunării veţi şedea ziua şi noaptea timp de şapte zile şi veţi fi de strajă la Domnul, ca să nu muriţi, că aşa mi s-a poruncit mie de la Domnul Dumnezeu".
36. Şi au împlinit Aaron şi fiii lui toate rânduielile, câte le poruncise Domnul prin Moise.

Capitolul 9
1. Iar în ziua a opta a chemat Moise pe Aaron, pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel,
2. Şi a zis către Aaron: "Ia-ţi din turmă un viţel de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără meteahnă, şi-i adu înaintea feţei Domnului.
3. Iar bătrânilor lui Israel să le grăieşti şi să le spui: Luaţi din turma de capre un ţap, ca jertfă pentru păcat, un berbec, un viţel şi un miel, toţi de un an şi fără meteahnă, ca să fie aduşi ardere de tot,
4. Precum şi un bou şi un berbec pentru jertfă de mântuire, ca să se săvârşească jertfă înaintea feţei Domnului, şi prinos de pâine, frământat cu untdelemn, că astăzi are să vi se arate Domnul".
5. Deci au luat ei şi au adus înaintea cortului adunării cele ce poruncise Moise şi a venit toată obştea şi a stat înaintea feţei Domnului.
6. Atunci a zis Moise către obşte: "Iată ce a poruncit Domnul să faceţi, ca să vi se arate slava Domnului!"
7. Iar către Aaron Moise a zis: "Apropie-te de jertfelnic şi săvârşeşte jertfa ta cea pentru păcat şi arderea de tot a ta şi curăţeşte-te pe tine şi casa ta; apoi adu darurile poporului şi-l curăţeşte, cum a poruncit Domnul!"
8. Deci, s-a apropiat Aaron de jertfelnic şi a junghiat viţelul cel de jertfă pentru păcatul său.
9. Iar fiii lui Aaron, aducând sângele la el, şi-a muiat degetul în sânge şi a pus pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic.
10. Grăsimea, rărunchii şi seul de pe ficat, de la jertfa cea pentru păcat, le-a ars pe jertfelnic, cum poruncise Domnul lui Moise;
11. Iar carnea şi pielea le-a ars pe foc afară din tabără.
12. Apoi a junghiat jertfa cea pentru arderea de tot şi, aducându-i fiii lui Aaron sângele, a stropit jertfelnicul din toate părţile.
13. După aceea i-au adus arderea de tot în bucăţi şi el le-a pus împreună cu căpăţâna pe jertfelnic,
14. Iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă şi le-a pus peste arderea de tot şi le-a ars pe jertfelnic.
15. Apoi a adus prinosul poporului: luând ţapul cel pentru păcatul poporului l-a junghiat şi l-a adus jertfă pentru păcat, ca şi berbecul.
16. După aceea a adus arderea de tot, săvârşind-o după rânduială.
17. A adus de asemenea prinos de pâine şi, luând din el o mână plină, a ars pe jertfelnic, pe lângă arderea de tot cea de dimineaţă.
18. Apoi a junghiat boul şi berbecul pentru jertfa de mântuire a poporului şi fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el a stropit cu el jertfelnicul de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului, coada şi grăsimea cea de pe măruntaie, rărunchii cu grăsimea lor şi grăsimea de pe ficat;
20. şi a pus grăsimea pe pieptul jertfei de izbăvire, apoi a ars grăsimea pe jertfelnic;
21. Iar pieptul şi spata dreaptă le-a adus Aaron legănându-le înaintea feţei Domnului, cum poruncise Moise.
22. Şi şi-a ridicat Aaron mâinile sale asupra poporului şi l-a binecuvântat, iar după ce a săvârşit jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de mântuire, s-a coborât.
23. Apoi au intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi când au ieşit au binecuvântat tot poporul; atunci s-a arătat slava Domnului la tot poporul. 24. Şi ieşind foc de la Domnul, a mistuit pe jertfelnic arderea de tot şi grăsimea. Şi văzând tot poporul a scos strigăte de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ.

Capitolul 10
1. În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abiud, luându-şi fiecare cădelniţa sa, au pus în ea foc, au turnat deasupra tămâie şi au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul.
2. Atunci a ieşit foc de la Domnul şi i-a mistuit şi au murit amândoi înaintea Domnului.
3. Iar Moise a zis către Aaron: "Iată ce a voit să spună Domnul când a zis: Voi să fiu sfinţit prin cei ce se vor apropia de Mine şi înaintea adunării a tot poporul preaslăvit". Iar Aaron tăcea.
4. Atunci a chemat Moise pe Misail şi Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: "Duceţi-vă de scoateţi pe fraţii voştri din locaşul cel sfânt şi-i duceţi afară din tabără!"
5. Şi aceştia s-au dus şi i-au scos în hitoanele lor afară din tabără, cum zisese Moise.
6. Iar lui Aaron şi fiilor lui, Eleazar şi Itamar, le-a zis Moise; "Capetele voastre să nu vi le descoperiţi şi veşmintele voastre să nu vi le sfâşiaţi, ca să nu muriţi şi ca să nu atrageţi mânia asupra obştii întregi. Dar fraţii voştri, toată casa lui Israel, pot să plângă pe cei arşi, pe care i-a ars Domnul.
7. Din uşa cortului adunării să nu ieşiţi, ca să nu muriţi, căci aveţi pe voi mirul de ungere al Domnului!" Şi s-a făcut drept cuvântul lui Moise.
8. Apoi grăind Domnul cu Aaron, a zis:
9. "Vin şi sicheră să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţi în cortul adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic, ca să nu muriţi. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru.
10. Ca să puteţi deosebi cele sfinte de cele nesfinte şi cele necurate de cele curate,
11. Şi ca să învăţaţi pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise".
12. Iar Moise a zis către Aaron şi către fiii săi, Eleazar şi Itamar, care-i mai rămăseseră: "Luaţi prinosul de pâine, ce a rămas din jertfele Domnului, şi-l mâncaţi nedospit, lângă jertfelnic, că acesta este sfinţenie mare.
13. Să-l mâncaţi însă în locul cel sfânt, că aceasta este partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele Domnului; aşa mi s-a poruncit mie de la Domnul.
14. Iar pieptul legănat şi spata ridicată să le mâncaţi la loc curat, tu şi fiii tăi şi casa ta împreună cu tine, că acestea sunt date să fie partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele de izbăvire ale fiilor lui Israel.
15. Spata ridicată şi pieptul legănat să le aducă ei cu grăsime pentru ardere, legănându-le înaintea feţei Domnului, şi să fie acestea parte veşnică pentru tine şi împreună cu tine şi pentru fiii tăi şi pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui Moise".
16. Şi a căutat Moise ţapul de jertfă pentru păcat şi iată era ars. Şi s-a mâniat Moise pe Eleazar şi pe Itamar, fiii lui Aaron, care mai rămăseseră,
17. şi a zis: "Pentru ce n-an mâncat jertfa pentru păcat în locul cel sfânt? Că aceasta este sfinţenie mare şi vă e dată vouă, ca să ridicaţi păcatele obştii şi s-o curăţiţi înaintea Domnului.
18. Iată sângele ei nu s-a dus înăuntrul locaşului sfânt şi voi trebuia s-o mâncaţi în locul cel sfânt, cum mi s-a poruncit mie de la Domnul".
19. Aaron însă a zis către Moise: "Iată, astăzi şi-au adus ei jertfa lor pentru păcat şi arderea lor de tot înaintea Domnului şi, după cele ce mi s-au întâmplat, de aş fi mâncat astăzi jertfa pentru păcat, oare ar fi fost aceasta plăcut Domnului?"
20. Şi a auzit acestea Moise şi le-a socotit răspunsul îndreptăţit.