Sfinţii Mucenici: Gurie, Samona (+299-306) şi Aviv (+322) din Edesa, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 289) Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, mare stareț și înnoitor al monahismului ortodox, care s-a săvârșit cu pace în Lavra Neamțului în anul 1794 Sfântul Mucenic Dimitrie din Tracia (+apr. 307)
Stil vechi
15 Noiembrie

Joi

Stil nou
28 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la ulei
Începutul Postului Nașterii Domnului. Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, mare stareț și înnoitor al monahismului ortodox, care s-a săvârșit cu pace în Lavra Neamțului în anul 1794. Sfinţii Mucenici: Gurie, Samona (+299-306) şi Aviv (+322) din Edesa, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 289). Sfântul Mucenic Dimitrie din Tracia (+apr. 307). Sfinţii Mucenici Elpidie, Marcel şi Eustohie şi cei dimpreună cu dânşii (+361). Sfântul Preacuviosul Ierarh Chintian, episcopul Seleuciei, unul din părinții de la Sinodul I Ecumenic (IV). Sfinții împăraţi: Iustin şi Teodora din Bizanţ. Sfântul Sfințit Mucenic Felix, episcop de Nola în Italia (+287). Sfântul Ierarh Malo, episcop de Aleth în Franţa (+460). Sfinții Mucenici: Carterie și Eupsihie. Sfânta Eufimia împărăteasa. Sfintele Mucenițe: Dahna, cele 2 fiice ale ei: Ummah și Hudayyah şi slujitoarea lor, Hudayyah. Sfântul Sfințit Mucenic Paul, martirizat la Zafar, ale cărui sfinte moaşte au fost aduse mai târziu la Najran în Persia. Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta diaconiţa, sora Sfântului Sfințit Mucenic Paul din Persia. Sfântul Mucenic Nearh. Sfântul Ierarh Luperie, episcop de Verona în Italia (VI). Sfântul Ierarh Toma al II-lea, patriarhul Constantinopolului (+668). Sfântul Cuvios Fintan din Irlanda, monah la Farfa în Italia (+879). Sfântul Cuvios Filip, egumen la Rabang-Vologda în Rusia (+1457). Sfântul Cuvios Gherman din Alaska, luminătorul Americii și făcătorul de minuni (+1836). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Petru (Conardov) şi Nicolae (Șerbacov), arhidiaconul Nichita (Almazov) şi diaconul Grigorie (Dolinin), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici).
File pateric

Niste elevi de liceu au primit ca temă de vacantă să citească câteva romane. Unul dintre ele, cel mai gros, bine scris de altfel, avea un subiect vulgar. În timp ce se afla în tren, în drum spre bunici, Ana îi spuse fratelui ei, Radu, care era student, că si-a luat romanul cu ea pentru a-l citi în tihnă.
- La bunici o să am timp să îl citesc. Altfel nu m-as fi apucat de el, e prea mare.
Mirându-se de greseala profesorului, Radu s-a gândit cum ar putea-o convinge pe sora sa să renunte să citească o carte atât de vătămătoare. De mai multe ori reusise să o convingă să nu meargă cu prietenele ei la filme sau la spectacole care i-ar fi putut murdări mintea. Dar, de această dată, cartea fiind recomandată chiar de profesorul preferat al Anei, îsi dădea seama că nu are sanse să o convingă. Asa că i-a cerut cartea pentru a citi din ea în tren. Când au coborât, în forfoteala din gară, Radu a avut grijă să o facă pierdută.
Abia după ce si-a aranjat lucrurile în casa bunicilor, Ana si-a dat seama că îi lipsea cartea. S-a supărat pe Radu, dar i-a trecut repede:
- Stii, poate că e mai bine că am rămas fără carte. Profu' ne-a atras atentia asupra faptului că e o carte destul de fierbinte... O să citesc altceva.

Paisie, fratele lui avva Pimen, a găsit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele său: "Stii că cuvântul lui avva Pimen este foarte aspru; vino să ne zidim mănăstire undeva si să sedem acolo fără de grijă!". I-a răspuns lui avva Anuv: "Dar cu ce să zidim?". Iar el i-a arătat lui banii. Deci văzându-i avva Anuv, s-a mâhnit foarte, socotind vătămarea sufletului fratelui. Însă i-a zis: "Bine, să mergem si să zidim chilie dincolo de râu". Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus în culionul său si, trecând amândoi râul, cum au ajuns pe la mijloc, s-a făcut avva Anuv că alunecă si a căzut culionul cu bani în râu si pentru aceasta avva Anuv s-a întristat. I-a zis lui Paisie: "Nu te mâhni, avvo, căci de vreme ce s-au dus banii, să mergem iarăsi la fratele nostru". Si, întorcându-se, au rămas cu pace.

Pilda zilei

    Cuvintele şi rolul lor

    Odată, într-un cimitir, un tânăr s-a oprit în faţa unei cruci de la un mormânt citind ce era scris pe cruce: „Călătorule, stai şi te gândeşte la viaţă. Ceea ce eu am fost ieri eşti tu azi, ceea ce sunt eu azi, tu vei fi mâine, deci lucrează-ţi mânturiea în fiecare clipă a vieţii pământeşti”.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    2 Corinteni 4-6

Capitolul 4
1.     De aceea, având această slujire, după cum am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea,
2.     Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu.
3.     Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi,
4.     În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5.     Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6.     Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" - El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
7.     Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi,
8.     În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
9.     Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10.     Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11.     Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12.     Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13.     Dar având acelaşi duh al credinţei, - după cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am şi grăit", - şi noi credem: pentru aceea şi grăim,
14.     Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
15.     Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16.     De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
17.     Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
18.     Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.  

Capitolul 5
1.     Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.
2.     Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer,
3.     Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.
4.     Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5.     Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6.     Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,
7.     Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere,
8.     Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.
9.     De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui.
10.     Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.
11.     Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuţi şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în cugetele voastre.
12.     Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu inima.
13.     Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi.
14.     Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit pentru toţi, au murit deci toţi.
15.     Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a înviat.
16.     De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem.
17.     Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.
18.     Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19.     Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
20.     În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21.     Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.  

Capitolul 6
1.     Fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu.
2.     Căci zice: "La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii,
3.     Nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea noastră defăimată,
4.     Ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5.     În bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi;
6.     În curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică;
7.     În cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga,
8.     Prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr,
9.     Ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi;
10.     Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc.
11.     O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către voi, inima noastră s-a lărgit.
12.     În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre.
13.     Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi şi voi inimile voastre!
14.     Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
15.     Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16.     Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
17.     De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
18.     Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.