Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici)

Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) a fost descoperită în anul 1180, în apropierea satului Kupiatici, în ținutul Minskului. În timp ce se afla în pădure și păștea turma de vite, Ana - o tânără din sat - a descoperit pe un copac o Cruce, ce avea în mijloc icoana Maicii Domnului care strălucea cu o lumină nemaivăzută.


Bucuroasă, Ana a dus icoana acasă, dar când a revenit cu turma a aflat crucea în locul în care o găsise inițial. Luând din nou crucea acasă, a constatat că aceasta a dispărut iarăși, afând-o în același copac.

Povestindu-i minunea tatălui ei și sătenilor, au mers cu toții să se închine crucii.

Pe locul arătării minunate a Sfintei Cruci, localnicii au construit o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, așezând în ea Crucea cu icoana Maicii Domnului.

După câțiva ani, biserica în care se afla crucea a fost arsă de către tătari. Atunci, Sfânta Cruce a dispărut, presupânându-se că a ars în incendiu. Icoana de pe Cruce a fost descoperită pentru a doua oară de un călător ce se numea Ioachim.

Localnicii au așezat Sfânta Cruce cu icoana Maicii Domnului în biserica satului Kupiatici. Ioachim s-a stabilit în sat, îngrijind biserica prin voia lui Dumnezeu.

La începutul secolului al XVII-lea, lângă biserica satului a fost construită Mănăstirea Kupiatici, care a fost confiscată ulterior de catolici, apoi de uniați.

Când au părăsit mănăstirea, călugării ortodocși au luat cu ei Sfânta Cruce pe care se afla icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și au dus-o în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, unde se află și în prezent.

Sfânta Cruce descoperită la Kupiatici are reprezentată pe o față icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, iar pe cealaltă răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Toți cei ce se roagă înaintea icoanei Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) primesc vindecare.

Cântare de laudă la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfînta de Dumnezeu Născătoare, a Domnului Mireasă,

Tu Scaun eşti al Domnului Hristos Dumnezeu.

Tu pre Domnul Slavei îl ai purtat întru tine,

Tu ai născut pe Acela Ce omenirea moartă o a înviat.

El lumea răscumpărat-a prin al Lui Trup şi Sînge,

Pre Sine şi pre tine, Fecioară, pururea proslăvind!

Dar a ta mai mare slavă negrăită e în ceruri,

Unde tu şezi de-a dreapta lui Hristos Dumnezeu.

A slavei tale raze pe pămînt pogoară,

Şi luminează noaptea celor credincioşi.

O, slavă ţie, a Domnului nostru Maică,

Slavă ţie pururi, Casă a lui Dumnezeu!