Osea

Capitolul 12
1.  Efraim M-a înconjurat cu minciună şi casa lui Israel cu viclenie, şi Iuda este fără frâu în fala Celui Atotputernic şi înaintea Dumnezeului celui Sfânt şi credincios.
2.  Lui Efraim îi place vântul şi după vântul de răsărit aleargă; grămădeşte minciună şi deşertăciune, încheie legământ cu Asiria şi duce untdelemn în Egipt.
3.  Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov pentru purtările lui şi-i voi răsplăti după faptele lui!"
4.  În pântecele maicii sale, Iacov a ţinut de călcâi pe fratele său, şi ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu.
5.  Cu îngerul s-a luptat şi l-a biruit; a plâns şi l-a rugat să se milostivească spre el; apoi l-a aflat la Betel şi acolo Dumnezeu a grăit cu el.
6.  Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele Lui.
7.  Întoarce-te în cortul tău! Păzeşte dragostea şi dreptatea Lui şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău!
8.  Canaan tine în mână un cântar strâmb şi la cântărire îi place să înşele!
9.  Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat şi averi mi-am strâns!" Dar câştigul lui nu-i este de ajuns pentru fărădelegea pe care a făptuit-o.
10.  Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din pământul Egiptului şi până acum. Te voi face să mai locuieşti în corturi ca în zilele de sărbătoare.
11.  Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot prin prooroci am grăit în pilde.
12.  În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să fie dărâmate - grămezi de pietre pe brazdele ogorului!
13.  Când Iacov a fugit în Mesopotamia, atunci Israel pentru o femeie a fost slugă, iar pentru alta a păzit turmele.
14.  Şi printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt şi printr-un prooroc l-a păzit.
15.  Efraim însă a întărâtat urgia Lui. Vărsările de sânge le va aduce Domnul asupra lui şi va prăvăli peste el batjocura lui. 

Capitolul 13
1.  Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în Israel, dar el s-a făcut vinovat cu Baal şi a murit.
2.  Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor după felul idolilor - lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: "Aceştia sunt dumnezeu!" Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând viţeii cei de aur.
3.  Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineaţă, ca roua care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o mătură vântul de pe arie şi ca fumul care iese printre gratii.
4.  Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace şi să nu cunoşti un alt dumnezeu, decât pe Mine, şi în afară de Mine nu este izbăvitor.
6.  Dar cu cât ei aveau păşune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce se săturau, inima lor se semeţea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
7.  De aceea voi fi pentru ei ca un leu şi îi voi pândi pe cale ca o panteră.
8.  Şi Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei şi le voi sfâşia învelişul cel tare al inimii lor. Şi leii cei din pădure să-i mănânce şi animalele sălbatice să-i sfârtece!
9.  Eu te voi pierde pe tine, Israele, şi cine ar putea veni în ajutorul tău?
10.  Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetăţile tale? Şi unde mai sunt judecătorii tăi despre care tu ai zis: "Dă-mi un rege şi o căpetenie!"
11.  Îţi voi da un rege întru mânia Mea şi ţi-l voi lua întru urgia Mea.
12.  Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată şi păcatul lui este pus la o parte.
13.  Durerile naşterii îl cuprind; dar el este un copil fără de minte, că în clipa naşterii el nu iese din sânul maicii lui.
14.  Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!...
15.  Efraim să tot crească printre trestii; vântul de la răsărit va veni, suflarea Domnului se va ridica din pustiu, îi va seca izvoarele şi îi va usca fântânile, va pustii ţara şi toate lucrurile ei de preţ. 

Capitolul 14
1.  Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei! Să cadă în ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie spintecate!
2.  Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale!
3.  Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre:
4.  Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom mai zice către lucrurile mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul nostru", căci numai la Tine găseşte orfanul milă".
5.  Tămădui-voi urmele căderii lor de la credinţă, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia Mea s-a depărtat ţie la ei.
6.  Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească şi rădăcinile lui să se afunde în pământ ca cele din pădurile Libanului.
7.  Lăstarii lui să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului, iar mireasma lui ca cea din Liban.
8.  Să se întoarcă la Mine şi să se adăpostească la umbra Mea, să-şi agonisească hrană, şi ca viţa să înflorească şi să li se ducă numele ca vinul cel din Liban.
9.  Ce va mai face Efraim de aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor răspunde şi voi avea ochii aţintiţi asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine ies roadele lui!
10.  O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca să poată pătrunde cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei nelegiuiţi se poticnesc şi cad.