Sfântul Mucenic Marchian (Marcian) din Iconia (Iconium) (258) Soborul Arhanghelului Gavriil de la Vriel în Constantinopol Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, nepotul Sfântului Ioan Damaschin (+794) Sfântul Mucenic Serapion, care a pătimit în timpul împăratului Sever (+205) Sfântul Ierarh Iulian, Episcopul Chenomaniei din Galia (I)
Stil vechi
13 Iulie

Vineri

Stil nou
26 Iulie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Soborul Arhanghelului Gavriil de la Vriel în Constantinopol. Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, nepotul Sfântului Ioan Damaschin (+794). Sfântul Mucenic Serapion, care a pătimit în timpul împăratului Sever (+205). Sfântul Mucenic Marchian (Marcian) din Iconia (Iconium) (258). Sfântul Ierarh Iulian, Episcopul Chenomaniei din Galia (I). Sfânta Muceniţă Golinduhia din Persia, care mai pe urmă s-a numit Maria (+591). Sfânta Muceniţă Sira, mama Sfintei Muceniţe Golinduhia (+559). Sfânta Cuvioasă Sara din Egipt, care s-a săvârşit cu pace (V). Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Axion Estin” din Sfântul Munte Athos. Sfântul Ierarh Iulian, episcop de Chenomanis în Franţa (I). Sfinţii Mucenici: Iustina şi Zenon, care au pătimit la Trieste în Italia (III). Sfânta Cuvioasă Mildred, stareţă la Thanet în Anglia (+725). Sfântul Sfințit Mucenic Anaclet, episcopul Romei. Sfântul Mucenic Dogfan din Anglia (V). Sfântul Cuvios Just, monah la Cornwall în Anglia (V). Sfinții Sfințiți Mucenici: Eugen, episcop de Cartagina, Salutarie, Murita şi cei dimpreună cu dânșii (+505). Sfinţii Cuvioși: Iliofotos, Epafrodit, Ammon, Huleleu și Eustenie, sihaştrii din insula Cipru. Soborul Tuturor Sfinţilor de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos.
File pateric

 În Săptămâna Mare un ziarist a venit la un părinte să îi ia un interviu. I-a arătat lista cu întrebările pe care vroia să i le pună. Părintele i-a zis:
- Eu la întrebări de genul ăsta nu răspund.
- De ce, părinte? Doar avem nevoie de un interviu pe teme religioase.
- Am înteles asta. Problema este că, dacă as răspunde la întrebările tale, nu as putea ajuta pe nimeni să fie mai aproape de Dumnezeu. Vezi tu, presa, televiziunile încearcă să sugrume ceea ce e mai de pret în om - legătura lui cu Dumnezeu. Pentru că omul rupt de Dumnezeu e mai usor de manipulat, digeră tot ce i se dă. Si, pentru că omul se gândeste uneori la Dumnezeu, voi îi dati articole sau emisiuni care nu au aproape nici o legătură cu viata sa duhovnicească. Se apropie Pastele, dar pe voi nu vă interesează decât ce obiceiuri păgâne se mai păstrează în unele sate sau alte ciudătenii. E problema voastră. Dar eu nu pot vorbi despre Pasti ca si cum ar fi o sărbătoare lumească, când de fapt aceasta este cea mai importantă sărbătoare a tuturor crestinilor. Si chiar privitor la Pasti, pe voi nu vă interesează ca omul să stie că bucuria praznicului acesta nu o pot simti decât cei care se spovedesc si se împărtăsesc, vă interesează dacă la masă crestinii trebuie să mănânce neapărat carne de miel.
- Părinte, dar eu fac ce mi se cere.
- Stiu, nu am nimic cu tine, asta e mass-media. Dar, fără să îsi dea seama, preotii care răspund la astfel de întrebări numai ca să apară la televizor sau în ziare îi sprijină pe cei care vor să dărâme credinta crestină. Si eu nu vreau să fiu părtas la asa ceva. Când vei sti să mă întrebi ceva cu adevărat de folos pentru cititori, te poti întoarce să îmi iei interviul. Până atunci, rămâi cu bine.

Doi filosofi au mers la un bătrân si l-au rugat să le spună un cuvânt de folos. Dar bătrânul tăcea. Iarăsi i-au zis filosofii: "Nu ne spui, părinte, nimic?". Atunci le-a răspuns bătrânul: "Că sunteti iubitori de vorbă iar nu filosofi adevărati stiu si vă spun până când vă veti învăta a vorbi, nestiind ce grăiti. Aceasta să vă fie filosofia: să vă deprindeti pentru cele de moarte si pentru liniste si să vă păziti pe voi cu tăcere". (15-421)

Pilda zilei

 Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe 

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi.
Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:
- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde. Ceilalţi doi au fost imediat de acord.
Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă, în sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea.
Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors, în timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând “Amin!”, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:
- Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: “Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe”.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Cântarea Cântărilor 

Capitolul 1
1.  Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2.  Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3.  Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4.  Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5.  Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6.  Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7.  Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8.  Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9.  Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10.  Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11.  Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12.  Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13.  Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14.  Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15.  Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16.  Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii. 

Capitolul 2
1.  Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2.  Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3.  Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4.  El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5.  Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6.  Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7.  Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8.  Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9.  Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10.  Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11.  Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12.  Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13.  Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14.  Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15.  Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16.  Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17.  Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart. 

Capitolul 3
1.  Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
2.  Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
3.  Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?"
4.  Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
5.  Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
6.  Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
7.  Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
8.  Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
9.  Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban.
10.  Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
11.  Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui! 

Capitolul 4
1.  Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
2.  Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
3.  Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4.  Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
5.  Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6.  Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7.  Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.
8.  Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!
9.  Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
10.  Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11.  Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12.  Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
13.  Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
14.  Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
15.  În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
16.  Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.