Calendox

Stil vechi

10 Iulie

Marți

Stil nou

23 Iulie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Zi fără post

Aducerea cinstitului veșmânt al Domnului nostru Iisus Hristos din Persia la Moscova (1625). Sfinţii 45 de Mucenici: Leontie, Mavrichie, Danul, Antonie, Anicet, Sisinie, Meneu, Verelad, Timotei şi cei împreună cu dânşii, care au mărturisit în Nicopolea Armeniei în vremea împăratului Liciniu (+319). Cuviosul Antonie de la Lavra Pecerska, întemeietorul monahismului în Rusia (+1073). Cuviosul Siluan de la Pecerska (XIII-XIV). Sfinţii Mucenici: Vianor şi Siluan, care au pătimit în Isauria (IV). Sfântul Mucenic Apolonie din Sardia (III). Sfinţii Cuvioși 10000 de Mucenici, monahi din Nitria Egiptului dați la moarte silnică prin foc de către Teofil, arhiepiscopul Alexandriei (+398). Sfinții Mucenici: Alexandru, Rufina şi Secunda, care au pătimit la Roma (III). Sfinţii Mucenici: Ianuarie, Marin, Nabor şi Felix, care au pătimit în nordul Africii. Sfântul Ierarh Pascarie, episcop de Nantes în Franţa (+680). Sfânta Cuvioasă Amelberga, monahie la Munsterbilsen în Belgia (+772). Sfântul Mucenic Canute, regele Danemarei (+1086). Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Assos lângă Efes (+1150). Sfântul Sfințit Mucenic Iosif, protopop din Damasc în Siria (+1860). Sfinţii Cuvioși: Partenie şi Eumenie de la Mănăstirea Kudmo din insula Creta (+905 şi +920). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții Vasile (Pobedonosțev), Petru (Zefirov) și Ștefan (Lucanin), și diaconul Nestor (Guzdovskii) care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918). Soborul Tuturor Sfinţilor de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos.

File pateric

Mergând într-un pelerinaj cu autocarul, la un popas, trei femei stăteau de vorbă:
Prima spuse:
- Multi bani am aruncat la viata mea pe bijuterii
A doua, care venea de putină vreme la biserică, o întrerupse:
- Ei si? Nu e dreptul nostru? Ce, trebuie să fim sterse? Cum or să ne mai placă bărbatii, fără farduri, fără bijuterii? O să plece la altele.
A treia spuse si ea, oftând:
- Eu mi-am dorit un singur inel cu diamante, în primul an de căsătorie, si - cu mari eforturi - sotul mi l-a cumpărat. Si acum îmi pare rău că am fost mai cumpătată.

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, că zicea bătrânul: "Când eram copil, cu ceilalti copii păsteam boii. Si m-am dus să fur smochine si, când alergau ei, a căzut una de la dânsii si, luând-o, am mâncat-o. Când îmi aduc aminte de dânsa, sed plângând". (35-139)

Pilda zilei

Cele două grăunțe

Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.
Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi, din micul grăunte, ieşi din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi roada lui multă. Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul.
Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferinţa şi credinşa noastră şi ne va răsplăti negreşit, la momentul oportun. Cu speranţă şi rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii. Însă cei a căror inimă este plină de ei înşişi, în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării întunericului – în ghearele vrăjmaşului din iad.

"Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har".

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

Ecclesiastul

Capitolul 4
1. Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
2. Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
3. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4. Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!
5. Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând:
6. "Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt".
7. Şi iarăşi am văzut o nepotrivire sub soare:
8. Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: "Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?" Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire.
9. Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor;
10. Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
11. Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi?
12. Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă.
13. Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi;
14. Căci el poate să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a născut sărac în ţara celuilalt.
15. Văzut-am pe toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul care va sta în locul regelui ca moştenitor.
16. Şi nu se mai sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt.
17. Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Dacă te apropii să asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu decât să facă rău.

Capitolul 5
1. Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine.
2. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe.
3. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit.
4. Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit.
5. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o rătăcire!" Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale?
6. Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!
7. Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.
8. Totuşi este un folos pentru tară şi anume: un rege care să poarte grijă muncii pământului.
9. Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune!
10. Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos are stăpânul lor că numai le vede?
11. Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă.
12. Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire.
13. Şi dacă bogăţia se pierde dintr-o întâmplare nenorocită şi el are un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în mină.
14. Precum a ieşit din pântecele maicii sale, gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui.
15. Şi aceasta este o întâmplare nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit; şi ce folos că i-a fost munca în vânt?
16. Mai mult încă, toată viaţa lui este întuneric şi supărare, necaz peste fire şi boală şi durere!
17. Cu adevărat iată ceea ce am văzut că este bine şi frumos: să mănânce şi să bea şi să trăiască omul bine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu, căci aceasta este partea lui.
18. Şi ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogăţii şi bunuri şi ii îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu;
19. Căci el nu se gândeşte prea mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumnezeu îl sine prins cu bucuria inimii lui.

Capitolul 6
1. Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care apasă greu asupra omului;
2. Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare!
3. Dacă un om ar fi să aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s-a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc de îngropare zic: "Chiar şi fătul lepădat e mai fericit decât el!"
4. A venit în zadar şi se duce în întuneric şi în întuneric numele lui va fi învăluit;
5. Nici n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai multă odihnă decât omul acesta.
6. Şi dacă ar fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu s-a bucurat de fericire, oare nu toii se duc în acelaşi loc?
7. Toată munca omului este pentru gura lui şi cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată.
8. Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are săracul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
9. Mai bine să te uiţi cu ochii decât să pribegeşti cu dorinţa. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!
10. La tot ce îşi ia fiinţă i s-a hotărât numele de mai înainte; se ştie ce va fi omul; el nu poate să intre în pricină cu cel ce este mai tare decât el.
11. Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deşertăciune. Ce folos trage omul?
12. Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai dinainte omului ce va fi după el sub soare?