Cartea a doua Paralipomena
(a doua a Cronicilor)
cap. 4-6
Capitolul 4
1. După aceea a făcut jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coli, lat de douăzeci de coţi, înalt de zece coţi.
2. A făcut aşa-numita mare de aramă turnată rotund, care avea de la o margine până la cealaltă zece coţi, iar înălţimea ei era de cinci coţi; o sfoară de treizeci de coţi putea să o cuprindă împrejur.
3. Sub ea de jur-împrejur se aflau chipuri de boi turnate. Boii aceştia, turnaţi împreună cu marea, erau aşezaţi sub ea de jur-împrejur pe două rânduri, la zece coţi depărtare unul de altul.
4. Marea stătea pe doisprezece boi: trei îndreptaţi spre miazănoapte, trei îndreptaţi spre apus, trei îndreptaţi spre miazăzi şi trei îndreptaţi spre răsărit, iar marea deasupra, pe ei; spatele boilor însă erau înăuntru, sub mare.
5. Ea era groasă în pereţi de un lat de palmă; marginile ei erau ca marginile unei cupe, semănând cu o floare deschisă de crin; în ea încăpeau până la trei mii de baturi.
6. A mai făcut zece ligheane şi le-a aşezat cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă, ca să se spele în ele cele pregătite pentru arderile de tot; marea însă era pentru preoţi, ca să se spele în ea.
7. De asemenea a făcut zece sfeşnice de aur, cum trebuia să fie, şi le-a pus în templul Domnului, cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă.
8. A făcut încă zece mese şi le-a pus în templul Domnului, cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă; şi a făcut o sută de vase de aur.
9. A făcut apoi curtea preoţilor şi curtea cea mare; la curţi a făcut porţi şi porţile le-a ferecat cu aramă.
10. Marea a pus-o în partea dreaptă, spre miazăzi-răsărit.
11. După aceea Hiram a făcut ligheane şi lopeţi, castroane, cădelniţe şi toate vasele pentru jertfe. Şi a sfârşit Hiram lucrările pe care le-a făcut lui Solomon pentru templul lui Dumnezeu:
12. Cei doi stâlpi cu cele două coroane de pe vârfurile stâlpilor, şi două reţele pentru acoperit cele două coroane, care erau pe capetele stâlpilor;
13. Patru sute de rodii a pus pe reţele, câte două rânduri de rodii pentru fiecare reţea, care acoperea cele două coroane de pe vârful stâlpilor.
14. A făcut postamente şi pe postamente ligheane de spălat;
15. O mare şi sub ea doisprezece boi; 16. Ligheane, lopeţi, furculiţe şi toate celelalte lucruri le-a făcut meşterul Hiram regelui Solomon, pentru templul Domnului, din aramă lustruită.
17. Acestea le-a turnat regele în preajma Iordanului, într-un pământ cleios, între Sucot şi Ţereda (Ţartan).
18. Toate lucrurile acestea le-a făcut Solomon în aşa de mare număr, încât nu se mai ştia greutatea aramei.
19. De asemenea a făcut Solomon toate lucrurile pentru templul Domnului, jertfelnicul cel de aur şi mesele pentru pâinile punerii înainte;
20. Sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, ca să fie aprinse după rânduială înaintea Sfintei Sfintelor.
21. Mucările, candelele şi tăviţele de aur, din cel mai curat aur.
22. Cuţitele, potirele, căţuiele şi ceştile tot din cel mai bun aur: uşile templului Domnului, uşile dinăuntru de la Sfânta Sfintelor şi uşa de la Sfânta, tot de aur.
Capitolul 5
1. Astfel s-a sfârşit tot lucrul pe care l-a făcut Solomon pentru templul Domnului. Şi a adus Solomon cele hărăzite de David, tatăl lui: argint şi aur şi toate lucrurile şi le-a dat în vistieria templului Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii seminţiilor şi căpeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim, ca să strămute chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.
3. Şi s-au adunat la rege toţi Israeliţii la sărbătoare, în luna a şaptea.
4. După ce au venit toate căpeteniile lui Israel, leviţii au luat chivotul.
5. Şi au dus chivotul şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care erau în cort, le-au dus preoţii şi leviţii.
6. Iar regele Solomon şi toată obştea lui Israel, care se adunase la el înaintea chivotului, au adus jertfe de oi şi boi atâtea, cât nu se puteau număra din pricina mulţimii.
7. Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul templului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8. Heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi acopereau ei chivotul şi pârghiile lui de sus.
9. Apoi pârghiile au fost împinse aşa, încât capetele pârghiilor chivotului se vedeau din Sfânta, în faţa Sfintei Sfintelor, iar pârghiile nu se puteau vedea, şi acolo sunt ele până astăzi.
10. În chivot nu era nimic, fără numai cele două table pe care le pusese Moise în Horeb, când încheiase Domnul legământul cu fiii lui Israel, după ieşirea din Egipt.
11. După ce au ieşit preoţii din Sfânta, căci toţi preoţii care se aflau acolo se sfinţiseră, fără să se ţină seamă de rând,
12. şi când toţi leviţii care erau cântăreţi, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor şi fraţii lor - îmbrăcaţi în vison, şi cu chimbale, chitare şi harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului şi împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi care trâmbiţau din trâmbiţe
13. Şi îndată ce aceia care sunau din trâmbiţe şi cei care cântau, uniţi într-un singur glas ca să slăvească şi să laude pe Domnul, au făcut să răsune trâmbiţele, chitarele şi celelalte instrumente muzicale, şi au slăvit pe Domnul, zicând: "Căci El este bun, că în veac este mila Lui!", atunci templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui,
14. Încât preoţii nu puteau sta la slujbă din pricina norului, pentru că slava Domnului umpluse templul Domnului.
Capitolul 6
1. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că El binevoieşte să locuiască în negură,
2. Iar eu am zidit templul, ca să locuieşti Tu, Cel Sfânt, şi locaş unde să petreci Tu în veci".
3. Apoi şi-a întors regele faţa sa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, căci toată adunarea Israeliţilor sta înainte.
4. Şi a zis regele: "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici într-una din seminţiile lui Israel, ca să-Mi zidesc templu în care să petreacă numele Meu, nici nu Mi-am ales om care să fie cârmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu acolo, şi am ales pe David, ca să păstorească peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să înalţe templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis lui David, tatăl meu: ţi-a intrat la inimă să zideşti templu numelui Meu; bine e că ţi-a intrat acest lucru la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, care l-a grăit; căci eu am urmat în locul lui David, tatăl meu, şi am şezut pe tronul lui Israel, cum zisese Domnul, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
11. Şi am pus acolo chivotul în care se află legământul Domnului, cel încheiat cu fiii lui Israel".
12. Apoi stând Solomon la jertfelnicul Domnului, înaintea adunării Israeliţilor şi-a ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon îşi făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi, şi-l pusese în mijlocul curţii. Pe acest amvon a stat el şi şi-a plecat genunchii înaintea întregii adunări a Israeliţilor. El a ridicat mâinile sale la cer
14. Şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici în cer şi nici pe pământ. Tu păzeşti legământul şi mila cu robii Tăi, care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu mâna Ta!
16. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlineşte cele ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va lipsi bărbat din tine care să şadă înaintea feţei Mele pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi calea lor purtându-se după legea Mea, aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău, către robul Tău David.
18. Adevărat să fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Dacă cerul şi cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai puţin Te va încăpea templul acesta pe care Ţi l-am zidit eu?
19. Dar caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi ruga cu care robul Tău se roagă înaintea Ta:
20. Să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre templul acesta şi spre locul unde ai făgăduit să-ţi pui numele Tău, ca să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.
21. Să iei aminte la cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cu care se vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul şederii Tale, din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
22. Când va greşi cineva împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca să jure, jurământul se va face înaintea jertfelnicului Tău în templul acesta.
23. Atunci să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi: să osândeşti pe cel vinovat, făcând să i se întoarcă asupra capului lui fapta sa şi să izbăveşti pe cel drept, dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către Tine, va preaslăvi numele Tău şi va cere şi se va ruga înaintea Ta, în templul acesta,
25. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat lor şi părinţilor lor.
26. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit ei înaintea Ta, şi-ţi vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai smerit,
27. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire.
28. De va fi foamete pe pământ, de va fi boală molipsitoare, de va fi vânt dogorâtor sau pălitură, lăcustă sau omidă, duşmanii de-i vor strâmtora în ţara lor, stau în cetăţile lor, de va fi orice necaz, orice boală,
29. Atunci orice rugăciune şi orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tău Israel, când ei îşi vor simţi fiecare necazul său şi durerea şi îşi vor întinde mâinile lor spre templul acesta,
30. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să ierţi; să dai fiecăruia după căile lui, căci Tu cunoşti inima lui şi singur ştii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale în toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri.
32. Chiar şi străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când va purcede din pământ depărtat pentru numele Tău cel mare, pentru mâna Ta cea puternică şi pentru braţul Tău cel înalt şi va veni şi se va ruga în templul acesta,
33. Tu să asculţi din cer, din locul sălăşluirii Tale, şi să-i împlineşti tot lucrul pentru care străinul va striga către Tine, ca să ştie toate popoarele pământului, de numele Tău şi să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că în numele Tău este închinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău va pleca cu război împotriva duşmanilor săi, pe drumul pe care-l vei trimite Tu şi se va ruga Ţie, întorcându-se spre cetatea aceasta, care Ţi-ai ales-o, şi spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să asculţi din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi să le faci dreptate.
36. Când vor păcătui ei înaintea Ta - căci nu este om care să nu păcătuiască - şi Tu Te vei supăra pe ei şi-i vei da duşmanilor lor şi cei ce i-au luat robi îi vor duce în pământ depărtat sau apropiat,
37. Şi când ei, în pământul în care vor fi robiţi, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul robiei lor, zicând: am păcătuit, am făcut fărădelege, vinovaţi suntem;
38. Dacă se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duşi robi şi se vor ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai dat părinţilor lor şi spre "etatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi să le faci dreptate şi să ierţi pe poporul Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu luare aminte la rugăciunea care Ţi se va face în locul acesta.
41. Şi acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te şi vino la locul de odihnă al Tău, Tu şi chivotul puterii Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, se vor îmbrăca întru mântuire şi cuvioşii Tăi se vor desfăta de bunătăţi.
42. Doamne Dumnezeule, să nu-Ţi întorci faţa Ta nici de la unsul Tău, ci adu-Ţi aminte de îndurările cele către David, robul Tău".