Cartea lui Iov

CAPITOLUL 29
Iov aminteste fericirea sa.

1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
2. “O, daca as fi inca o data ca in lunile de mai inainte, ca in zilele cand Dumnezeu ma ocrotea,
3. Ca atunci cand El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin intuneric!
4. De ce nu sunt inca o data ca in zilele toamnei mele, cand Dumnezeu tinea parte cortului meu,
5. Cand Cel Atotputernic era inca cu mine si imprejurul meu stateau feciorii mei,
6. Iar picioarele mele se scaldau in lapte si stanca aspra izvora pentru mine paraie de untdelemn?
7. Atunci cand ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam in piata scaunul meu,
8. Tineretul, vazandu-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrani se ridicau in picioare si ramaneau asa.
9. Fruntasii poporului isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura.
10. Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii.
11. Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea imi dadea mare marturie.
12. Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin.
13. Binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei.
14. Ma imbracam intru dreptate, ca intr-un vesmant si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu.
15. Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
16. Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sarguinta pricinile care imi erau necunoscute.
17. Sfaramam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui.
18. Si imi ziceam: Voi adormi in cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi inmulti zilele mele.
19. Radacina mea se va rasfira pe langa apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele.
20. Slava mea va intineri neincetat si arcul meu se va innoi in mana mea.
21. Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu.
22. Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvantul meu cadea asupra lor picatura cu picatura.
23. Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara.
24. Daca le suradeam, nu-si credeau ochilor si surasul meu nu-l lasau sa se piarda.
25. Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu in fruntea lor, stateam ca un imparat, intre ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine.

CAPITOLUL 30
Iov plange nenorocirea lui.

l. Iar acum am ajuns de batjocura pentru cei mai tineri decat mine si pe ai caror parinti ii pretuiam prea putin, ca sa-i pun alaturi cu cainii turmelor mele.
2. Ce as fi facut cu puterea bratelor lor, odata ce vlaga lor se dusese toata?
3. Din pricina saraciei si a foametei inspaimantatoare, ei mantcau radacini din locuri uscate si mama lor era campia pustie si jalnica.
4. Ei culegeau ierburi de prin maracini si painea lor era radacina de ienupar.
5. Erau goniti din mijlocul oamenilor si dupa ei lumea urla ca dupa niste hoti.
6. Drept aceea, au ajuns sa se aciueze pe marginea suvoaielor, prin gaurile pamantului si prin vagaunile stancilor.
7. Zbiara prin hatisuri, stau gramada pe sub scaieti.
8. Neam de oameni ticalosi, neam de oameni fara nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din tara!
9. si astazi, iata ca sunt cantecul lor, am ajuns basmul lor.
10. Le e groaza de mine, s-au departat de mine si pentru obrazul meu n-au facut economie cu scuipatul lor!
11. Cel ce si-a deznodat streangul robiei ma asupreste si tot asa cel ce si-a scos zabalele din gura.
12. In dreapta mea se ridica martori potrivnici mie, in cursa lor au prins picioarele mele si si-au croit drumuri impotriva-mi.
13. Au daramat poteca mea, cu gand ca sa ma piarda, ei se suie incoace si nimeni nu le este stavila.
14. Ca printr-o spartura larga, ei dau iures si in daramaturi se tavalesc.
15. Multimea spaimelor s-a intors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vantul si izbavirea mea a trecut ca un nor.
16. Si acum sufletul meu se topeste in mine, zile de amaraciune ma cuprind.
17. Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite si nervii mei nu stiu de odihna.
18. Cu o putere napraznica, Dumnezeu ma tine de haina si ma strange de gat ca gulerul camasii.
19. Mi-a dat branci in noroi si am ajuns sa fiu la fel cu praful si cu cenusa.
20. Strig catre Tine si nu-mi raspunzi, stau in picioare si Tu nu ma vezi.
21. Tu Te-ai facut asupritorul meu si cu toata puterea bratului Tau ma prigonesti.
22. Tu ma ridici deasupra vantului si ma pui pe el calare si apoi ma nimicesti cu iuresul furtunii.
23. Stiu foarte bine ca Tu ma duci spre moarte si la locul de intalnire al tuturor muritorilor.
24. Totusi impotriva sarmanului nu ridicam mana mea, cand striga catre mine, in nenorocirea lui.
25. N-am plans oare si eu impreuna cu cel care-si ducea viata greu? Sufletul meu n-avea mila de cel sarman?
26. Ma asteptam la fericire si iata ca a venit nenorocirea; asteptam lumina si a venit intunericul.
27. Maruntaiele mele au fiert in clocote fara incetare; zile de jale grea mi-au sosit inainte.
28. Am umblat innegrit la fata, dar nu de soare; m-am ridicat in adunare si am strigat.
29. Am ajuns frate cu sacalii, am ajuns tovaras cu strutii.
30. Pielea s-a facut pe mine neagra si oasele mele sunt arse de friguri.
31. Astfel harfa mea a ajuns instrument tanguirii si flautul meu glasul bocitoarelor.

CAPITOLUL 31
Viata curata a lui Iov.

l. Facusem legamant cu ochii mei si asupra unei fecioare nu-i ridicam.
2. Si care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri si ce castig harazeste, din inaltime, Cel Atotputernic?
3. Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept si nenorocirea pentru faptuitorii faradelegii?
4. Nu vede, oare, Dumnezeu caile mele si nu numara El toti pasii mei?
5. Umblat-am oare intru minciuna si picioarele mele au zorit spre inselaciune?
6. Sa ma cantareasca in cumpana dreptatii si Dumnezeu sa cunoasca neprihanirea mea.
7. Daca pasii mei s-au abatut de la calea cea dreapta si inima mea a fost tarata de ochii mei, iar de mainile mele s-a lipit vreo murdarie,
8. Atunci altul sa manance ceea ce eu seman si vlastarii mei sa fie scosi din radacina!
9. Daca inima mea a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu,
10. Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea.
11. Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor,
12. Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea;
13. Daca as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, in socotelile lor cu mine,
14. Ce ma voi face eu; cand Dumnezeu se va ridica si ce raspuns ti voi da, cand va lua procesul in cercetare?
15. Cel ce m-a facut pe mine in pantecele mamei mele nu l-a facut si pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcatuit in pantece?
16. Datu-m-am, oare, in laturi, cand saracul dorea ceva si lasat-am sa se stinga de plansete ochii vaduvelor?
17. Mancam, oare, singur bucata mea de paine si orfanului nu-i dadeam din ea?
18. Dimpotriva, din tineretile mele, am crescut pe orfan ca un tata si de la nastere, am calauzit pe vaduva.
19. Daca vedeam un nenorocit fara haina si vreun sarac care n-avea camasa pe el,
20. Nu ma binecuvantau coapsele lui si nu-l incalzea lana mieilor mei?
21. Daca am repezit mana mea impotriva vreunui orfan, fiindca vedeam ca am sprijinitori la masa judecatii,
22. Atunci sa cada umarul meu din incheietura si bratul meu sa se dezlege de osul celalalt!
23. Dar eu ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu si inaintea maretiei Lui nu puteam sa stau.
24. Mi-am pus eu increderea in aur sau am zis aurului lamurit: Tu esti nadejdea mea?
25. Ori eram fericit peste masura, ca aveam atata avere si ca mana mea agonisise mult?
26. Ori cand vedeam soarele in stralucirea lui si luna inaintand cu maretie,
27. A fost inima mea amagita in taina si am dus eu mana la gura, ca s-o sarut?
28. Si aceasta ar fi fost o mare faradelege, fiindca as fi tagaduit pe Dumnezeul cel Preainalt.
29. M-am bucurat eu de nenorocirea dusmanului meu si am tresaltat cand vreo rautate daduse peste el?
30. Eu n-am ingaduit limbii mele sa greseasca si sa ceara moartea dusmanului, blestemandu-l.
31. Oamenii care tineau de casa mea ziceau: “Unde s-ar gasi vreunul care sa nu se fi saturat la masa lui?”
32. Strainul nu petrecea noaptea niciodata afara; portile mele le deschideam calatorului.
33. Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzand, in sanul meu, greseala faptuita,
34. Pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma inspaimanta dispretul cetatenilor si atunci ramaneam fara glas si nu mai ma aratam in poarta?
35. O, cine, imi va da pe cineva care sa ma asculte? Iata aici iscalitura mea! Cel Atotputernic sa-mi raspunda! Iar invinuirea scrisa de potrivnicii mei,
36. Voi purta-o pe umarul meu, voi innoda-o in jurul capului meu, ca o cununa.
37. Ii voi da socoteala de toti pasii mei, ca un principe ma voi infatisa inaintea Lui.
38. Nu cumva ogoarele mele cer razbunare impotriva mea si brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
39. Nu cumva m-am infruptat din roadele lor si n-am platit si am facut pe vechii lor stapani sa se planga de mine?
40. Daca ar fi asa, atunci sa creasca pe ele palamida in loc de grau si neghina in loc de orz!” Aici cuvintele lui Iov se termina.

CAPITOLUL 32
Elihu se manie de tacerea prietenilor lui Iov.

1. Astfel, acesti trei barbati nu mai raspunsera nimic lui Iov, pentru ca el se socotea fara vina.
2. Atunci se aprinse de manie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Si mania lui se aprinse impotriva lui Iov, fiindca el pretindea ca este drept inaintea lui Dumnezeu,
3. Si iarasi se aprinse mania lui impotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindca ei nu gaseau nici un raspuns si totusi osandeau pe Iov.
4. Elihu insa asteptase pe cand ei vorbeau cu Iov, fiindca ei erau mai in varsta decat Elihu.
5. Dar cand a vazut el ca nu mai este nici un raspuns in gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mania lui.
6. Si asa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a inceput a vorbi si a zis: “Eu sunt tanar si voi sunteti batrani, de aceea m-am sfiit si m-am temut sa va dau pe fata gandul meu.
7. Mi-am zis: varsta trebuie sa vorbeasca si multimea anilor sa ne invete intelepciunea.
8. Dar duhul din om si suflarea Celui Atotputernic dau priceperea.
9. Nu cei batrani sunt intelepti si nici mosnegii nu sunt cei ce inteleg totdeauna dreptatea.
10. Drept aceea am zis: Luati aminte la mine, voi arata si eu ce stiu.
11. Iata ca am asteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea atintita la judecatile voastre, pe cand voi va cautati ce aveati de spus.
12. Am stat cu ochii atintiti asupra voastra si iata ca nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a rasturnat cuvintele lui;
13. De aceea sa nu ziceti: Noi am gasit intelepciunea si Dumnezeu ne da invatatura, iar nu un om.
14. Astfel, nu voi pune inainte niste cuvinte ca acestea si nu-i voi raspunde cu temeiurile voastre.
15. Ei au fost opariti, n-au mai raspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gura
16. Si eu am asteptat! Dar pentru ca ei nu mai vorbesc, fiindca au stat pe loc si nu mai raspund,
17. Voi zice si eu ceva din partea mea, voi arata si eu stiinta mea,
18. Caci sunt plin de cuvinte pana in gat si duhul meu launtric imi da zor.
19. Iata ca cugetul meu in mine este ca un vin care n-are pe unde sa rasufle, ca un vin care sparge niste burdufuri noi.
20. Voi vorbi deci ca sa ma usurez, voi deschide gura mea si nu-l voi lasa pe Iov fara raspuns.
21. Nu voi lua partea nimanui si nu voi maguli pe nimeni,
22. Caci nu ma pricep sa lingusesc, altfel intr-o clipeala m-ar smulge Ziditorul meu.

CAPITOLUL 33
Elihu apara dreptatea lui Dumnezeu.

l. Drept aceea, Iov, te rog, asculta cuvintele mele si ia aminte la toate cuvintele mele.
2. Iata ca am deschis gura mea si limba mea graieste.
3. Inima mea va scoate la iveala cuvinte de invatatura, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
4. Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a facut si suflarea Celui Atotputernic este datatoarea vietii mele.
5. Daca poti, raspunde-mi, apara-ti pricina inaintea mea, fii tare!
6. Inaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine si eu ca si tine am fost framantat din lut,
7. De aceea frica de mine sa nu te tulbure, nici mana mea sa nu atarne greu asupra ta.
8. Tu ai spus in auzul meu si eu am auzit rostul vorbelor tale spunand asa:
9. “Eu sunt curat si fara nici o vina, eu sunt fara prihana si n-am nici o greseala;
10. Dar iata ca Dumnezeu cauta pricina de ura impotriva mea si ma socoteste ca un vrajmas al Lui.
11. El pune picioarele mele in butuci si pandeste toti pasii mei!”
12. Dar aici iti voi raspunde ca tu n-ai dreptate, fiindca Dumnezeu este mai mare decat omul.
13. De ce graiesti impotriva Lui, fiindca El nu da nimanui socoteala de toate cate face?
14. Vezi ca Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-alt fel, dar omul nu ia aminte.
15. Si anume, El vorbeste in vis, in vedeniile noptii, atunci cand somnul se lasa peste oameni si cand ei dorm in asternutul lor.
16. Atunci El da instiintari oamenilor si-i cutremura cu aratarile Sale.
17. Ca sa intoarca pe om de la cele rele si sa-l fereasca de mandrie
18. Ca sa-i fereasca sufletul de prapastie si viata lui de calea mormantului;
19. De aceea, prin durere, omul este mustrat in patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur neintrerupt.
20. Pofta lui este dezgustata de mancare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate.
21. Carnea dupa el se prapadeste si piere si oasele lui, pana acum nevazute, ii ies prin piele.
22. Sufletul lui vine incet, incet spre prapastie si viata lui spre imparatia mortilor.
23. Daca atunci se afla un inger langa el, un mijlocitor intre vii, care sa-i arate omului calea datoriei,
24. Dumnezeu Se milostiveste de el si zice ingerului: “Izbaveste-l ca sa nu cada in prapastie; am gasit pentru sufletul lui pretul de rascumparare!”
25. Atunci trupul lui infloreste ca in tinerete si el vine inapoi la zilele de la inceputul vietii sale.
26. El se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata bunatatea Sa si-i ingaduie sa vada fata Sa cu mare bucurie si astfel ii da omului iertarea Sa.
27. Atunci omul priveste peste semenii sai si zice: “Pacatuisem si calcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dupa faptele mele.
28. Caci El a izbavit sufletul meu ca sa nu treaca prin stramtorile mortii si ochii mei vad inca lumina”.
29. Iata toate acestea le face Dumnezeu de doua ori, de trei ori cu omul,
30. Ca sa-i scoata sufletul din pieire si ca sa-l lumineze cu lumina celor vii.
31. Ia aminte Iov, asculta-ma pe mine, taci si eu voi vorbi!
32. Daca ai ceva de spus da-mi raspuns, vorbeste, caci dorinta mea este sa-ti dau dreptate.
33. Iar daca nu, asculta la mine: tine-ti gura si te voi invata care este intelepciunea”.