Sfântul Cuvios Trifon, egumen la Viatka în Rusia (+1612) Sfântul Nou Mucenic Ignatie (1814) Sfânta Cuvioasă Pelaghia din Antiohia, care mai înainte a fost desfrânată şi care s-a nevoit apoi pe Muntele Măslinilor din Țara Sfântă (+457) Sfânta Cuvioase Taisia din Egipt, care mai înainte a fost desfrânată și a fost adusă la pocăinţă de Sfântul Cuvios Pafnutie (IV) Sfânta Muceniță Pelaghia fecioara, din Antiohia (303) Sfântul Cuvios Dositei, egumen la Verkneostrov-Pskov în Rusia (+1482)
Stil vechi
8 Octombrie

Luni

Stil nou
21 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfânta Cuvioasă Pelaghia din Antiohia, care mai înainte a fost desfrânată şi care s-a nevoit apoi pe Muntele Măslinilor din Țara Sfântă (+457). Sfânta Cuvioase Taisia din Egipt, care mai înainte a fost desfrânată și a fost adusă la pocăinţă de Sfântul Cuvios Pafnutie (IV). Sfântul Cuvios Dositei, egumen la Verkneostrov-Pskov în Rusia (+1482). Sfânta Muceniță Pelaghia fecioara, din Antiohia (303). Sfântul Nou Mucenic Ignatie (1814). Sfântul Cuvios Trifon, egumen la Viatka în Rusia (+1612). Sfânta Muceniță Pelaghia fecioara din Antiohia Siriei, care a pătimit în vremea împăratului Numerian (III). Sfintele Muceniţe: Lavrentia şi Palatia din Ancona în Italia, care au pătimit în timpul împăratului Diocletian (+302). Sfânta Cuvioasă Triduna, pustnică în Anglia (IV). Sfânta Muceniță Benedicta fecioara din Laon (V). Sfânta Cuvioasă Kenia, pustnică în Anglia (+490). Sfântul Cuvios Ivie din Anglia, care s-a nevoit în Franţa (VII). Sfântul Ierarh Nicolae, patriarhul Antiohiei (+1030). Sfântul Ierarh Antonie, episcop de Novgorod în Rusia (+1232). Sfântul Mucenic Ignatie cel Nou din Târnovo în Bulgaria (+1814). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Varlaam din Rusia (+1930). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: arhiepiscopul Dimitrie de Mojaisk, diaconul Ioan (Hrenov), Cuvioșii Mucenici Ambrosie (Astrahov) și Pahomie (Turchevici), Tatiana (Besfamilno), Nicolae (Rein), Maria (Volnuhina) și Nadejda (Ajgherevici) (+1937), Episcopul Iona de Velij, Cuviosul Mucenic Serafim (Șcelokov), Sfinții Sfințiți Mucenici, preoții: Petru (Nikotin), Vasile (Ozerețkovski), Pavel (Preobrajenski), Petru (Ozerețkovski), Vladimir (Speranski), și binecredincioșii creștini Victor (Frolov), Ioan (Rîbin), Nikolae (Kuzmin) și Elisabeta (Kuranova) (+1937), Cuviosul Mucenic Varlaam (Efimov) (+1930) care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

Doi crestini stăteau la rând ca să se spovedească la părintele Ioan. Au început să discute despre post si despre faptul că în vremurile noastre una dintre cele mai mari biruinte ale diavolului este de a-i convinge pe crestini să nu postească.
Cel mai tânăr, care venise pentru prima dată la părintele Ioan, a început să se laude, spunând:
- Eu de doi ani de zile tin post negru în fiecare vineri. Nu mănânc nimic, nici măcar nu iau anafură.
Celălalt, care se spovedea din tineretea sa la părintele Ioan, a spus:
- Frătioare, si eu tin post negru, dar iau si anafură, si aghiasmă. În primul rând pentru a mă sfinti, pentru că ele au fost sfintite de către Duhul Sfânt. Si în al doilea rând pentru a nu mă umfla în pene că sunt mare postitor. Că ce folos as avea din post, dacă roada postului ar fi mândria?
Tânărul si-a dat seama de greseala sa. Si, dacă până atunci se astepta să fie lăudat de părintele Ioan pentru nevointa lui, si-a dat seama că trebuie să spovedească faptul că, postind, se considera deasupra celorlalti, mândrindu-se.

Un frate sedea afară din satul său si multi ani nu s-a suit în sat si zicea fratilor: "Iată câti ani am si nu m-am suit în sat, iar voi totdeauna vă suiti!". Si i-a spus lui avva Pimen despre dânsul si a răspuns bătrânului: "Eu mă suiam noaptea si înconjuram satul ca să nu se laude gândul meu că nu mă sui". (110-181)

Pilda zilei


    Moartea ne arată valoarea lucrurilor

Doi oameni, unul credincios şi altul necredincios, au mers în pădure, spre a tăia lemne.

Doborând un copac, omul cel necredincios a zis:

- Vezi, frate, aşa este şi cu viaţa noastră. Când vine moartea ne doboară jos şi s-a terminat cu noi.

Auzind acest gând, omul cel credincios a zis:

- O, fratele meu, nu-i adevărat că viaţa noastră se termină când vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborat, dar abia acum, după ce l-am tăiat, se va vedea de ce este bun. Abia acum vom vedea dacă este sănătos şi bun, ori dacă este doar bun de foc.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Marcu 1-3

Capitolul 1
1.     Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2.     Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.
3.     Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".
4.     Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
5.     Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6.     Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.
7.     Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
8.     Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
9.     Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.
10.     Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
11.     Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
12.     Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.
13.     Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.
14.     După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.
15.     Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
16.     Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.
17.     Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
18.     Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.
19.     Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele.
20.     Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El.
21.     Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.
22.     Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.
23.     Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24.     Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
25.     Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el.
26.     Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
27.     Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.
28.     Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.
29.     Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.
30.     Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea.
31.     Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea.
32.     Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii.
33.     Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34.     Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos.
35.     Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.
36.     Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.
37.     Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine.
38.     Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.
39.     Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni.
40.     Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.
41.     Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te.
42.     Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.
43.     Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat,
44.     Şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.
45.     Iar el, ieşind, a început să propovăduiască multe şi să răspândească cuvântul, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni.  

Capitolul 2
1.     Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2.     Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3.     Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4.     Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5.     Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6.     Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7.     Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8.     Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9.     Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10.     Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11.     Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12.     Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.
13.     Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El şi îi învăţa.
14.     Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat.
15.     Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau.
16.     Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?
17.     Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.
18.     Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19.     Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.
20.     Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile.
21.     Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea.
22.     Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se vară şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.
23.     Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
24.     Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25.     Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26.     Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?
27.     Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
28.     Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei.  

Capitolul 3
1.     Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2.     Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3.     Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4.     Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5.     Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6.     Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
7.     Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.
8.     Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
9.     Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
10.     Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.
11.     Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12.     Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
13.     Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.
14.     Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită  să propovăduiască,
15.     Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.
16.     Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17.     Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.
18.     Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
19.     Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.
20.     Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
21.     Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
22.     Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
23.     Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
24.     Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
25.     Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
26.     Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
27.     Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
28.     Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29.     Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
30.     Pentru că ziceau: Are duh necurat.
31.     Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme.
32.     Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33.     Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34.     Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35.     Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.