Cartea lui Iov

CAPITOLUL 25
Inaintea lui Dumnezeu toti oamenii sunt pacatosi.

1. Atunci Bildad din Suah a inceput sa vorbeasca si a zis:
2. “A Lui este stapanirea, a Lui este puterea infricosatoare! Si El salasluieste pacea in locurile preainalte.
3. Cine poate sa numere ostile Sale? Si peste cine nu se ridica paza Lui?
4. Cum ar putea un om sa fie fara de prihana inaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea sa fie curat cel ce se naste din femeie?
5. Iata nici luna nu straluceste destul in ochii Lui si nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
6. Cu cat mai putin omul, care nu este decat putreziciune, cu atat mai putin nascutul din om, care nu este decat un vierme!”

CAPITOLUL 26
Iov lauda puterea lui Dumnezeu mai presus decat Bildad.

l. Atunci Iov a raspuns si a zis:
2. “In ce chip ajuti tu pe cel ce este fara de putere si sprijini bratul care a slabit?
3. Cum stii tu sa sfatuiesti pe cel lipsit de intelepciune si ce belsug de stiinta ai dat pe fata?
4. Catre cine ai indreptat tu cuvintele tale si al cui duh graia prin gura ta?
5. Inaintea lui Dumnezeu, umbrele raposatilor tremura sub pamant, iar apele si vietatile din ape se inspaimanta.
6. Imparatia mortilor este goala inaintea Lui si adancul este fara acoperis.
7. El intinde miazanoaptea peste genune; El spanzura pamantul pe nimic.
8. El inchide apele in norii Sai si norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acopera fata lunii pline, desfasurand asupra ei norii Sai.
10. El a tras un cerc pe suprafata apelor, pana la hotarul dintre lumina si intuneric.
11. Stalpii cerului se clatina si se inspaimanta la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea si cu intelepciunea Lui a sfaramat furia ei.
13. Suflarea Lui insenineaza cerurile si mana Lui strapunge sarpele fugar!
14. Si daca acestea sunt marginile din afara ale infaptuirilor Sale, cat de putin lucru este ceea ce strabate pana la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea sa-l inteleaga?”

CAPITOLUL 27
Iov, aparand nevinovatia sa, pune fata in fata pe cei cuviosi cu fatarnicii.

l. Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui si a zis:
2. “Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a impovarat sufletul meu!
3. Cata vreme duhul meu va fi intreg in mine si suflarea lui Dumnezeu in pieptul meu,
4. Buzele mele nu vor rosti nici un neadevar si limba mea nu va grai nici o minciuna!
5. Departe de mine gandul sa va dau dreptate! Pana cand o fi sa-mi dau duhul nu ma voi lepada de nevinovatia mea.
6. Tin cu tarie la dreptatea mea si nu voi lasa-o sa-mi scape; inima mea nu se rusineaza de zilele pe care le-am trait.
7. Dusmanul meu sa aiba partea nelegiuitului si cel ce este impotriva mea sa aiba partea celui ce lucreaza nedreptatea!
8. Care este nadejdea unui inrait, cand el se roaga si isi ridica sufletul catre Dumnezeu?
9. Aude oare Dumnezeu strigarea lui, cand da peste el vreo nenorocire?
10. Este oare Cel Atotputernic desfatarea lui? Cheama el in toata vremea numele lui Dumnezeu?
11. Voiesc sa va invat caile lui Dumnezeu si ceea ce este in gandul Celui Atotputernic nu vreau sa va ascund.
12. Si daca voi toti ati dovedit-o (ca si mine), atunci pentru ce vorbiti in zadar?
13. Iata partea pe care Dumnezeu o pastreaza celui rau si mostenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
14. Daca fiii sai sunt numerosi, sunt pentru taisul sabiei si odraslele lui nu au atata paine cat sa se sature:
15. Cati mai scapa dintre ai lui vor muri de ciuma si vaduvele lor nu-i vor jeli.
16. Daca aduna bani multi ca nisipul si gramadeste vesminte multe ca noroiul,
17. Poate sa le gramadeasca, dar cu ele se va imbraca un om fara prihana si de toti banii lui va avea parte unul cu inima curata.
18. Casa pe care si-a zidit-o este casa unei molii si ca o coliba pe care si-o face un pandar.
19. Se culca bogat, dar nu se mai culca a doua oara; deschide ochii si nu mai este.
20. Spaimele l-au ajuns ziua in amiaza mare; in puterea noptii, un vartej l-a smuls.
21. Vantul de la rasarit l-a spulberat si se duce; din locul de unde era il spulbera.
22. Dumnezeu il impovareaza fara mila si inaintea mainii care il pedepseste el cauta sa fuga.
23. Oamenii bat din maini la privelistea aceasta si cu fluieraturi il alunga de peste tot.

CAPITOLUL 28
Izvorul intelepciunii.

l. Argintul are zacamintele lui de obarsie si aurul are locul lui de unde-l scoti si-l lamuresti.
2. Din pamant scoatem fierul si din stanca topita scoatem arama.
3. Omul a pus hotare intunericului si cerceteaza pana in cele mai departate adancuri, sfredelind piatra ascunsa in umbra si in bezna.
4. Un popor strain a sapat carari pe sub pamant, uitate de piciorul celor de deasupra si departe de oameni; scormonitorii se spanzura pe funii si se clatina incoace si in colo.
5. Si deasupra este pamantul din care iese painea, dar pe dedesubt este ravasit ca de foc.
6. Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7. Carari pe care nu le-a cunoscut pasarea de prada si pe care ochiul vulturului nu si le-a insemnat.
8. Fiarele salbatice nu le-au calcat niciodata, niciodata leul nu s-a strecurat pe aici.
9. Dar omul a ajuns cu mana lui la aceste stanci de cremene si muntii i-a rasturnat din temelie.
10. El a sapat santuri in stanci si nimic de pret nu scapa privirii lui.
11. El a rascolit izvoarele apelor si tot ce era in adancime a scos afara la lumina.
12. Dar intelepciunea de unde izvoraste ea si care este locul de obarsie al priceperii?
13. Pamanteanul nu cunoaste calea catre ea, caci ea nu se gaseste pe meleagurile celor vii.
14. Adancul a grait: Ea nu se afla in sanul meu! Si marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
15. Mintea cea inalta nu poate fi schimbata cu bulgari de aur si argintul nu-l cantaresti ca s-o platesti.
16. Ea nu poate sa fie pretuita nici cu aurul Ofirului, nici cu pretioasa cornalina, nici cu pietre de safir!
17. Cu ea alaturi nu pot sa stea nici aurul, nici cristalul si cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
18. Despre margean si despre diamant, nici sa mai pomenim, iar agonisirea intelepciunii intrece cu mult pe aceea a margaritarelor.
19. Topazele Etiopiei nu stau in cumpana cu ea si cu aurul cel mai curat nu vei plati-o niciodata!
20. Si aceasta intelepciune de unde vine ea si care este salasul priceperii?
21. Ea a fost ascunsa de ochii oricarei fapturi vii; ea a fost tainuita si de pasarea cerului.
22. Adancul si moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23. Dumnezeu ii cunoaste drumul si numai El este Cel ce stie locuinta ei.
24. Cand El privea pana la marginile pamantului si imbratisa cu ochii tot ce se afla sub ceruri,
25. Ca sa dea vantului cumpana si sa chibzuiasca legea apelor,
26. Cand El statornicea ploilor un fagas si o cale bubuitului tunetului,
27. Atunci El a vazut intelepciunea s i a cantarit-o, atunci a pus-o in lumina si i-a masurat adancimea.
28. Dupa aceea Dumnezeu a zis omului: Iata, frica de Dumnezeu, aceasta este intelepciunea, iar in departarea de cel rau sta priceperea”.