Viața Cuviosului Pimen Postitorul

Minunatul Pimen Postitorul s-a nevoit la Lavra Peşterilor de la Kiev. Pentru marea sa cumpătare şi pentru străduinţele ascetice a fost răsplătit de Dumnezeu cu marile harisme ale vindecării bolilor, ale vederii înainte cu duhul şi ale citirii gândurilor oamenilor. I-a vindecat pe foarte mulţi bolnavi, chiar şi pe aceia care se găseau deja în pragul morţii, aşa cum mărturisesc scrierile părinţilor din acea vreme. De asemenea avu multe previziuni despre alţii şi despre sine însuşi. Le spusese părinţilor, de exemplu, cu doi ani înainte data morţii sale şi modul în care se va săvârşi.

Fericitul Pimen se afla în biserică la slujbă, împreună cu ceilalţi părinţi, în ceasul în care, undeva, departe cuviosul Kuksa şi ucenicul său erau martirizaţi. În clipa în care bravul Kuksa şi ucenicul său, la mii de kilometri distanţă, îşi predau sufletele în mâna Domnului, luminatul Pimen stătu în mijlocul bisericii şi le spuse cu voce tare: – Fratele nostru Kuksa şi ucenicul său au fost martirizaţi în acest ceas! Numai atâta apucă să spună şi îndată închise şi el ochii pentru totdeauna.

Îşi dădu sufletul în pace în aceeaşi zi, 27 August, acolo în mijlocul bisericii. Astfel toţi cei trei cuvioşi au intrat împreună în bucuria Domnului, unde acum se bucură de «cele ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, şi pe care Domnul le-a gătit celor ce-L iubesc pe El.(I Corinteni II, 9.)».