Părintii unui copil au plecat pentru câteva zile în concediu si l-au lăsau pe copil la una din bunici.
Cealaltă bunică, din gelozie, vroia cu orice pret să ia copilul la ea, temându-se ca nu cumva să fie iubită mai putin de către nepot. Ba chiar fusese pornită de către o altă rudă, care îi spusese că acolo copilul nu va primi nici hrana si nici atentia cuvenită. I-a sunat pe soti si le-a spus:
- Nu voi permite ca nepotul meu să fie tratat cum nu trebuie. Sunati-o pe mamaie să aducă băiatul la mine.
În cele din urmă, dându-si seama că nu o ascultă nimeni, s-a hotărât să ia singură copilul.
- Spuneti-i că, dacă nu mi-l aduce, după-masă vin cu taxiul si îl iau eu.
Văzând că nu e de glumit, au sunat-o pe mamaie si i-au spus:
- O să vină bunica să îl scoată pe copil în parc. Poate iesi si tu cu ei.
Când a auzit, mamaie s-a repezit să pregătească o prăjitură a cărei retetă o primise de la bunica cu mult timp în urmă.
Când a sunat la sonerie, mamaia tocmai scotea prăjitura din cuptor. A deschis repede usa si a luat tava de prăjitură în mâini, ca pe un trofeu, să o întâmpine cu drag pe bunică.
- Vin si eu cu voi, mi-ar face mare plăcere să mai stăm de vorbă.
- Nu ti-au spus copiii la telefon?
- Ba da, mi-au spus că vrei să îl scoti la plimbare, dar plimbarea e mai plăcută în trei, nu?
Bunica a rămas fără glas. Copilul apăru în prag, îi sări în brate si întrebă:
- Mamaie, am terminat tot pilaful, pot să iau si eu o prăjitură?
- Dacă ai terminat, bineînteles că poti. Dar să mai stăm putin să se răcească, spuse bunica, bucurându-se că scandalul fusese evitat.
Era un sihastru cu mare socoteală si dorea să petreacă la chilii si nu afla chilie. Alt bătrân, înstiintându-se despre sihastrul si având acolo o chilie desartă, l-a rugat pe acela să sadă în acea chilie, până când se va afla alta. Acela, mergând, a sezut într-însa. Iar unii din cei ce vietuiau în locul acela veneau la dânsul ca la un străin, aducându-i ceea ce putea fiecare, si el, luându-le, îi primea pe dânsii.
Iar bătrânul cel ce îi dăduse chilia a început a-l zavistui, a-l grăi de rău si a zice: "Eu câti ani am aici de multă nevointă si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile are si câti vin la dânsul!". Si a zis ucenicului său: "Mergi si îi zi: du-te de aici, că îmi trebuie chilia!". Iar ucenicul venind la el, a zis: "Întreabă părintele meu cum te afli?". El a zis: "Să se roage pentru mine, că mi s-a îngreuiat stomacul". Si întorcându-se cel ce l-a trimis, a spus: "Bătrânul iată caută altă chilie si se duce". După două zile, a zis iarăsi ucenicului: "Du-te si îi zi lui că, de nu se va duce, vin eu si îl scot cu toiagul!". Iar fratele, mergând iar, a zis către sihastru: "A auzit părintele meu că esti bolnav si iarăsi se mâhneste si m-a trimis să te cercetez". Răspuns-a acela: "Spune-i că, cu rugăciunile lui, sunt sănătos!". Deci a venit la bătrânul său si i-a zis: "A spus că până duminică iese cu voia lui Dumnezeu".
Iar după ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul din chilie, luând bătrânul un toiag s-a dus să-l bată si să-l gonească. La plecare i-a zis ucenicul: "Merg eu mai înainte, nu cumva să fie acolo vreunii si se vor sminti". Iar bătrânul i-a dat voie. Si apucând fratele mai înainte, a zis către sihastru: "Părintele meu vine să te mângâie si să te ia la chilie". Acesta cum a auzit dragostea bătrânului, a iesit în întâmpinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicând: "Eu vin la sfintia ta, nu te supăra, părinte!".
Iar Dumnezeu, văzând lucrarea tânărului, l-a umilit pe bătrânul si aruncând toiagul a alergat spre închinarea lui si i s-a închinat aducându-l la chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis către ucenic: "Nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie?". Acesta a răspuns: "Nimic". Auzind bătrânul, foarte s-a bucurat si a cunoscut că era zavistia vrăjmasului. Apoi l-a odihnit pe bătrânul, după care i s-a închinat ucenicului, zicând: "Tu să-mi fii mie părinte si eu tie ucenic, căci prin lucrarea ta s-au mântuit sufletele amândurora".