Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, care s-a săvârşit cu pace (+374)
Stil vechi
5 August

Duminică

Stil nou
18 August
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Adormirii Maicii Domnului. Dezlegare la ulei
Duminica VIII după Cincizecime (a înmulțirii pâinilor). Înainte-prăznuirea Schimbării la Față a Domnului. Sfântul Mucenic Evsignie din Antiohia, care a pătimit în timpul împăratului Iulian Apostatul (+362). Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, care s-a săvârşit cu pace (+374). Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (Sfântul Ioan cel Nou de la Neamț), care s-a nevoit în pustiul Hozeva din Ţara Sfântă și care s-a săvârșit cu pace în anul 1960. Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: episcopul Simon de Ufa (+1921), diaconul Ioan (Smirnov)(+1939) și binecredincioasele creștine Evdochia (Șeikov), Daria (Ulîbin), Maria (Neizvesna) și Daria (Timaghina)(+1919) care au pătimit în timpul regimului comunist. Sfinţii Mucenici: Catidie şi Catidian, care au fost ucişi cu pietre (IV). Sfântul Mucenic Solev Egipteanul, care s-a săvârşit fiind împroşcat cu săgeţi (IV). Sfântul Sfințit Mucenic Favie, episcopul Romei, care s-a săvârşit prin sabie în timpul împăratului Deciu (+250). Sfântul Sfințit Mucenic Anter, episcopul Romei (+236). Sfântul Mucenic Pontie Romanul, care a pătimit la Cimella în Franţa în timpul împăratului Valerian (+257). Sfântul Ierarh Casian, episcop de Autun în Franţa (IV). Sfântul Ierarh Memmius, primul episcop de Châlons-surMarne în Franţa (+300). Sfântul Emidius din Ascoli în Italia (+303). Sfinţii 23 de Mucenici, cărora li s-au tăiat capetele pe via Salaria din Roma (+304). Sfintele Muceniţe: Afra, Euomia, Digna şi Eutropia din Augsburg în Grrmania (+304). Sfântul Ierarh Venantie, episcop de Viviers în Franţa (+544). Sfântul Mucenic Oswald, rege de Northumbria în Anglia (+642). Sfântul Ierarh Abel, arhiepiscop de Reims în Franța (+751). Sfântul Ierarh Eftimie, patriarhul Constantinopolului (+917). Sfântul Cuvios Iov de la Ucelsk în Rusia (+1628). Sfântul Mucenic Christos din Preveza în Epir (+1668). Sfântul Cuvios Evghenie din Etolia în Grecia (+1682).
File pateric

În urma unui accident, un bărbat a ajuns pe patul de spital. Ca să îi facă o bucurie, sotia i-a făcut prăjitura preferată si i-a adus-o în salon. Dar, deoarece a făcut-o mai mult plângând, că suferea mult din pricina durerilor bărbatului ei, a uitat să pună tocmai zahărul.
Sotul ei a gustat din prăjitură si si-a dat seama ce se întâmplase. Dar, pentru a nu o mâhni, nu i-a spus. Sotia îl tot îmbia:
- Hai, mănâncă, că pentru tine am făcut-o. Copiii au spus să îti aduc tie toată tava, nici nu au vrut să guste. Au zis să te gândesti la ei si să mănânci, că analizele au arătat că ai nevoie de dulce.
Dar sotul nu prea vroia să mănânce, dând vina pe lipsa poftei de mâncare. Înainte de a pleca acasă, sotia l-a mai rugat o dată:
- Hai, ia, uite că încep eu bucata de prăjitură, termin-o tu.
Gustând, sotia si-a dat seama de ce sotul ei nu părea prea dispus să mănânce:
- Iartă-mă, nu e bună deloc. O să o arunc la gunoi. Si te rog, nu fi supărat. Îti aduc mâine alta.
- Stai linistită, nu te mai obosi. Dacă Dumnezeu vroia, îti iesea asta. Să nu o arunci. Si mâine nu trebuie să îmi mai aduci nimic, a zis doctorul că pot veni acasă.

Un bătrân oarecare era bolnav de multă vreme si multe zile n-a mâncat, nici n-a băut, iar ucenicului lui, văzând că atâtea zile n-a mâncat nimic, i s-a făcut milă de dânsul si îl ruga, zicând: "Te rog, părinte, mănâncă ceva, cât de putin, si ti se va mai deschide gustul si te vei mai răcori din boală". Si îndată făcând foc, a pus de i-a gătit putină mâncare. Căci avea două vase: în unul avea putină miere, iar în altul putin ulei de cânepă, pe care îl tinea de multă vreme pentru candelă si care era rânced, amar si împutit. Deci, voind fratele să ia putină miere ca să îndulcească bucatele pe care le făcuse pentru bătrânul său, n-a luat seama bine din care vas să ia si, în loc să ia miere, a gresit si a luat ulei rânced si amar si a pus în bucatele bătrânului său si a dus la bătrânul, rugându-l să guste. Iar bătrânul luând o dată si gustând, îndată a cunoscut greseala fratelui si a tăcut, nezicând nimic.
Fratele îl ruga cu osârdie să mai guste măcar o dată sau de două ori. Însă bătrânul nu mai voia să guste, zicând: "Ajunge, fiule". Fratele, însă, îl silea să mai guste, zicând: "Te rog, mai gustă, părinte, că foarte bune bucate ti-am făcut. Iată că si eu am să mănânc cu tine". Si luând cu lingura si gustând, atunci a văzut ce a făcut si, căzând la picioarele bătrânului, i-a zis: "Amar mie, ce-am făcut! Iartă-mă, părinte, că ti-am gresit si n-am stiut si în loc de miere ti-am pus în bucate ulei rânced si amar si te-am prăpădit si nu mi-ai spus când ai luat o dată de ai gustat, socotind, poate, că eu înadins am făcut aceasta, punând asupra mea acel păcat".
Bătrânul i-a zis: "Nu te scârbi de aceasta, fiule, că de ar fi vrut Dumnezeu ca să-mi pui miere în bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus". Si aceasta zicând bătrânul, îndată s-a simtit desăvârsit sănătos si, sculându-se din patul lui, I-a multumit lui Dumnezeu, mângâindu-l si pe ucenicul său. (21-275)

Pilda zilei

Un preot misionar făcea cunoscut pe Domnul Hristos, copiilor de negri din Africa.

Într-una din zile, vorbindu-le despre luda, le-a zis: ,,Copiii mei, dacă Iuda, după ce L-a vândut pe Domnul, s-ar fi căit, Domnul l-ar fi iertat, şi el nu s-ar fi spânzurat. Aşa de mare este iubirea lui Hristos’’

Printre copii era unul care, mai osebit, înţelegea propovăduirea preotului – şi iubea din ce în ce mai tare pe Iisus.

A doua zi, după ce le-a povestit despre Iuda, preotul i-a întrebat:

,,Spuneţi-mi, voi aţi fi făcut ca Iuda sau aţi fi cerut iertare lui Iisus?’’

Toţi tăcură. Copilul cel ales, a zis cu îndrăzneală:

,,Eu, părinte, aş fi făcut ca Iuda…’’

,,Preotul rămase surprins şi mâhnit.

Zise:  ,,Cum? Te-ai fi spânzurat şi tu?’’

,,Da’’ răspunse, aproape lăcrimând, copilul.

Preotul nu mai înţelegea nimic.

Atunci copilul, lăsând să-i curgă lacrimile, zise:

,,Da, m-aş fi spânzurat, dar nu de copac… ci… de gâtul lui Iisus cu braţele mele… ca să mă ierte.’’

Preotul plânse şi el.

Sursa: Al. Lascarov – Moldovanu, Viaţa creştină în pilde

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Isaia

Capitolul 64
1.  Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
2.  Făcând minuni neaşteptate,
3.  Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.
4.  Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi fărădelegea, noastră!
5.  Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
6.  Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.
7.  Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!
8.  O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău!
9.  Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
10.  Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele scumpe nouă, dărâmături!
11.  Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne întristezi atât de mult?

Capitolul 65
1.  Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am zis: "Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu!
2.  Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,
3.  Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini şi pe lespezile acoperişului ardeau miresme;
4.  Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri spurcate
5.  Şi care ziceau: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt faţă de tine!" - Aceştia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit.
6.  Iată este scris înaintea Mea: "Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti
7.  Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă, - zice Domnul - ale celor care au adus jertfă de tămâie pe munţi şi pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după faptele lor şi cu măsură plină.
8.  Aşa zice Domnul: "Ca atunci când găseşti must într-un strugure şi zici: "Nu-l rupe, că în acesta se află o binecuvântare", tot astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric tot!
9.  Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii Mei; şi cei aleşi ai Mei li vor stăpâni şi slujitorii Mei vor locui acolo.
10.  Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru vite, pentru poporul Meu care M-a căutat pe Mine.
11.  Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni;
12.  Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea ce nu am binevoit aţi ales".
13.  Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată, slugile Mele vor mânca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi!
14.  Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de frânt ce vă va fi sufletul veţi urla!"
15.  Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: "Domnul Dumnezeu să te ucidă!... Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt nume.
16.  Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, şi cel ce se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate şi ei stau departe de ochii Mei.
17.  Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,
18.  Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare.
19.  Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi în acesta nici plâns, nici ţipăt.
20.  Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi blestemat.
21.  Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor mânca.
22.  Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Într-adevăr vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de osteneala mâinilor lor.
23.  Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul şi împreună cu ei şi odraslele lor.
24.  Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat.
25.  Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.

Capitolul 66
1.  Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?"
2.  "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!
3.  Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel ce aduce jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, - toţi aceştia şi-au ales căi nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor.
4.  Pentru aceasta şi Eu voi alege pentru ei soarta cea rea şi cele ce îi înfricoşează le voi aduce peste ei; că am strigat şi nu Mi-au răspuns, am grăit şi nu M-au auzit, au făcut fărădelegi înaintea ochilor Mei şi ceea ce Eu nu binevoiesc întru Mine, au ales.
5.  Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El! Iată ce grăiesc fraţii voştri care vă urăsc şi vă prigonesc pentru numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să o vedem din bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.
6.  Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor.
7.  Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.
8.  Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
9.  Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?
10.  Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi!
11.  Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale!
12.  Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
13.  După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.
14.  Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.
15.  Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc.
16.  Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului!
17.  Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea de porc, mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice Domnul.
18.  Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea,
19.  Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarsis, Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate care n-au auzit despre Mine şi nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava Mea.
20.  Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim, zice Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul Domnului.
21.  Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul.
22.  Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru.
23.  Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor închina înaintea Mea, zice Domnul.
24.  Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva Mea, că viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi.