PSAMUL 76:
Un psalm al lui Asaf; mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.
1. Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Dumnezeu, si a cautat spre mine.
2. In ziua necazului meu pe Dumnezeu am cautat; chiar si noaptea mainile mele stau intinse inaintea Lui si n-am slabit; sufletul n-a vrut sa se mangaie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am cutremurat; gandit-am si a slabit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o inainte, treji ; tulburatu-m-am si n-am grait.
5. Gandit-am la zilele cele de demult si de anii cei vesnici mi-am adus aminte si cugetam;
6. Noaptea in inima mea gandeam si se framanta duhul meu zicand :
7. Oare, in veci ma va lepada Domnul si nu va mai binevoi in mine ?
8. Oare, pana in sfarsit ma va lipsi de mila Lui, din neam in neam ?
9. Oare, va uita sa Se milostiveasca Dumnezeu ? Sau va inchide in mainile Lui indurarile Sale ?
10. Si am zis : Acum am inceput sa inteleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului si-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru inceput.
12. Si voi cugeta la toate lucrurile Tale si la faptele Tale ma voi gandi.
13. Dumnezeule, in sfintenie este calea ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru ? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni !
14. Cunoscuta ai facut intre popoare puterea Ta. Izbavit-ai cu bratul Tau poporul Tau, pe fiii lui Iacob si ai lui Iosif.
15. Vazutu-Te-au apele, Dumnezeule, vazutu-Te-au apele si s-au spaimantat si s-au tulburat adancurile.
16. Glas au dat norii ca sagetile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tau in vartej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clatinatu-s-a si s-a cutremurat pamantul.
18. In mare este calea Ta si cararile Tale in ape multe si urmele Tale nu se vor cunoaste.
19. Povatuit-ai ca pe niste oi pe poporul Tau, cu mana lui Moise si a lui Aaron.
PSAMUL 77:
Un psalm al lui Asaf. Al intelegerii.
1. Luati aminte, poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele.
2. Deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput,
3. Cate am auzit si am cunoscut si cate parintii nostri ne-au invatat.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam in neam,
5. Vestind laudele Domnului si puterile Lui si minunile pe, care le-a facut.
6. Si a ridicat marturie in Iacob si lege a pus in Israel.
7. Cate a poruncit parintilor nostri ca sa le arate pe ele fiilor lor, ca sa le cunoasca neamul ce va sa vina,
8. Fiii ce se vor naste si se vor ridica si le vor vesti fiilor lor,
9. Ca sa-si puna in Dumnezeu nadejdea lor si sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu si poruncile Lui sa le tina,
10. Ca sa nu fie ca parintii lor neam indaratnic si razvratit,
11. Neam care nu si-a indreptat inima sa si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul sau.
12. Fiii lui Efraim, arcasi inarmati, intors-au spatele, in zi de razboi.
13. N-au pazit legamantul lui Dumnezeu si in legea Lui n-au vrut sa umble.
14. Si au uitat facerile Lui de bine, si minunile Lui, pe care le-a aratat lor,
15. Minunile pe care le-a facut inaintea parintilor lor, in pamantul Egiptului, in campia Taneos.
16. Despicat-a marea si i-a trecut pe ei; statut-au apele ca un zid;
17. Povatuitu-i-a pe ei cu nor ziua, si toata noaptea cu lumini de foc;
18. Despicat-a piatra in pustie si i-a adapat pe ei cu bogatie de apa.
19. Scos-a apa din piatra si au curs apele ca niste rauri.
20. Dar ei inca au gresit inaintea Lui, amarat-au pe Cel Preainalt, in loc fara de apa.
21. Si au ispitit pe Dumnezeu in inimile lor, cerand mancare sufletelor lor.
22. Si au grait impotriva lui Dumnezeu, si au zis : ” Va putea, oare, Dumnezeu sa gateasca masa in pustie ?”
23. – Pentru ca a lovit piatra si au curs ape si piraiele s-au umplut de apa -.
24. -”Oare, va putea da si paine, sau va putea intinde masa poporului sau ?
25. Pentru aceasta a auzit Domnul si S-a maniat, si foc s-a aprins peste Iacob si manie s-a suit peste Israel.
26. Caci n-au crezut in Dumnezeu, nici n-au nadajduit in izbavirea Lui.
27. Si a poruncit norilor de deasupra si usile cerului le-a deschis
28. Si a plouat peste ei mana de mancare si paine cereasca le-a dat lor.
29. Paine ingereasca a mancat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vant dinspre rasarit si a adus cu puterea Lui vint dinspre miazazi.
31. Si a plouat peste ei, ca pulberea, carnuri si ca nisipul marii, pasari zburatoare.
32. Si au cazut in mijlocul taberii lor, imprejurul corturilor lor.
33. Si au mancat si s-au saturat foarte si pofta lor si-au implinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau si mancarea le era inca in gura lor,
35. Cand mania lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei si a ucis pe cei satui ai lor si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborat.
36. Cu toate acestea inca au mai pacatuit si n-au crezut in minunile Lui.
37. Si s-au stins intru desertaciune zilele lor si anii lor degrab.
38. Cand ii ucidea pe ei, il cautau si se intorceau si reveneau la Dumnezeu.
39. Si si-au adus aminte ca Dumnezeu este ajutorul lor si Dumnezeul cel Preainalt este izbavitorul lor.
40. Dar L-au inselat pe El, cu gura lor, si cu limba lor L-au mintit.
41. In inima lor n-au fost drepti cu El, nici n-au crezut in legamantul Lui.
42. Iar El este indurator, va curati pacatele si nu-i va nimici;
43. Isi va intoarce de multe ori mania Lui si nu va aprinde toata urgia Lui.
44. Si-a adus aminte ca trup sunt ei, suflare ce trece si nu se mai intoarce.
45. De cate ori L-au amarat in pustie, L-au maniat in pamant fara de apa ?
46. Si s-au intors si au ispitit pe Dumnezeu si pe Sfantul lui Israel L-au intaratat.
47. Nu si-au adus aminte de bratul Lui, de ziua in care i-a izbavit pe ei din mana asupritorului.
48. Ca a facut in Egipt semnele Lui si minunile Lui in campia Taneos :
49. El a prefacut in sange raurile lor si apele lor, ca sa nu bea.
50. El a trimis asupra lor tauni si i-a mancat pe el; si broaste, si i-a prapadit pe ei.
51. Dat-a stricaciunii rodul lor si ostenelile lor, lalcustelor.
52. Batut-a cu grindina via lor si duzii lor cu piatra.
53. Dat-a grindinii dobitoacele lor si averea lor, focului.
54. Trimis-a asupra lor urgia maiei Lui; manie, urgie si necaz trimis-a prin ingeri nimicitori.
55. Facut-a cale maniei Lui; n-a crutat de moarte sufletele lor si dobitoacele lor mortii le-a dat.
56. Lovit-a pe toti cei intai-nascuti din Egipt, parga ostenelilor lor, in locasurile lui Ham.
57. Ridicat-a ca pe niste oi pe poporul Sau si l-a dus pe el, ca pe o turma, in pustie.
58. Povatuitu-i-a pe ei cu nadejde si nu s-au infricosat si pe vrajmasii lor i-a acoperit marea.
59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinteniei Lul, muntele pe care l-a dobandit dreapta Lui.
60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri si le-a dat lor prin sorti pamantul de mostenire.
61. Si a asezat in corturile lor semintiile lui Israel.
62. Dar ei au ispitit si au amarat pe Dumnezeul cel Preainalt si poruncile Lui nu le-a pazit.
63. Si s-au intors si au calcat legamantul ca si parintii lor, intorsu-s-au ca un arc stramb.
64. Si L-au maniat pe El cu inaltimile lor, si cu idolii lor L-au intaratat pe El.
65. Auzit-a Dumnezeu si s-a maniat si a urgisit foarte pe Israel.
66. A lepadat cortul Sau din Silo, locasul Lui, in care a locuit printre oameni.
67. Si a robit taria lor si frumusetea lor a dat-o in mainile vrajmasului.
68. Si a dat sabiei pe poporul Sau si de mostenirea Lui n-a tinut seama.
69. Pe tinerii lor i-a mistult focul si fecioarele lor n-au fost inconjurate cu cinste.
70. Preotii lor de sabie au cazut si vaduvele lor nu vor plange.
71. Si S-a desteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ametit de vin,
72. Si a lovit din spate pe vrajmasii Sai; ocaraa vesnica le-a dat lor.
73. Si a lepadat cortul lui Iosif si semintia lui Efraim n-a ales-o;
74. Ci a ales semintia lui luda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
75. Si a zidit locasul Sau cel sfant, ca inaltimea cerului; pe pamamt l-a intemeiat pe el in veac.
76. Si a ales pe David, robul Sau, si l-a luat pe el de la turmele oilor.
77. De langa oile ce pasc l-a luat pe el, ca sa pasca pe Iacob, poporul Sau, si pe Israel, mostenirea Sa.
78. Si i-a pascut pe ei intru nerautatea inimii lui si intru priceperea mainii lui i-a povatuit pe ei.