Pe vremea împaratului Antonin s-a ridicat în cetatea Romei mare prigoana împotriva crestinilor, încât nu era cu putinta cuiva a vinde sau a cumpara ceva, afara numai de cei care jertfeau zeilor. Pe atunci era în cetatea Romei un barbat cu numele Concordie, nascut din casa de neam bun, al carui tata se numea Gordian, cu dregatoria preot. Acela, având pe acest fiu Concordie, 1-a pus sa învete Sfanta Scriptura si 1-a rânduit între ipodiaconii Preasfintitului Pios, episcopul Romei, care a fost muncit pentru Hristos, pe vremea împaratiei lui Aurelian.

Deci, acest fericit Concordie, împreuna cu tatal sau, nu se îndeletniceau cu nimic altceva, decât numai cu posturi si rugaciuni ziua si noaptea, si cu milostenia la saraci. Si se rugau Domnului, ca sa poata sa scape de salbaticia prigonitorilor. Intr-o vreme, fericitul Concordie a zis tatalui sau: „Stapâne al meu, de voiesti, da-mi binecuvantare sa ma duc la Sfântul Eutihie si sa stau împreuna cu dânsul câteva zile, pâna ce va înceta salbaticia vrajmasului împarat Antonin". Zis-a lui tatal: „Fiule, mai bine sa petrecem aici, ca sa luam cununile de la Domnul".

Atunci, fericitul Concordie a zis: „Ma voi duce de vei porunci, ca acolo ma voi încununa, unde va binevoi Hristos". Deci tatal lui i-a dat voie si s-a dus la Sfântul Eutihie, care era atunci în satul sau, în calea Salariei, aproape de cetatea Trivula. Iar fericitul Eutihie, primindu-1 cu mare bucurie, a început a multumi lui Dumnezeu si petreceau împreuna, îndeletnicindu-se în rugaciuni si postiri. Si multi bolnavi de felurite boli veneau la dânsii, iar ei, rugându-se în numele lui Iisus Hristos, îi tamaduiau; si astfel strabatea slava lor în popor. Iar auzind de dânsii Torcvat, comitul Tuschiei, care atunci locuia în cetatea Spoletania, a trimis de a chemat la sine pe Sfântul Concordie si i-a zis: „Cum te numesti?" Iar el i-a raspuns: „Sunt crestin".

Zis-a comitul: „Te întreb de numele tau, iar nu de Hristos". Sfântul Concordie a raspuns: „Ti-am spus odata ca sunt crestin si marturisesc pe Hristos". Zis-a comitul: „Jertfeste zeilor celor fara de moarte si fii prietenul nostru, caci eu te voi avea ca pe un tata si voi spune stapânului meu, împaratului Antonin, sa te faca slujitor al zeilor". Sfântul Concordie a raspuns: „O, de te-ai fi facut tu partas zeilor tai". Zis-a lui comitul: „Asculta-ma pe mine si jertfeste zeilor celor fara de moarte". Sfântul Concordie a raspuns: „Asculta-ma tu si jertfeste Domnului meu Iisus Hristos, ca sa poti scapa de vesnicele munci; iar daca nu vei face aceasta, tu si zeii tai veti fi pedepsiti în focul cel vesnic".

Atunci comitul a poruncit sa-1 bata cu toiege si sa-1 arunce în temnita cea de obste. Iar noaptea au venit la dânsul fericitul Eutihie cu Sfântul Antim episcopul. Si de vreme ce Antim era prietenul comitului, a rugat pe Torcvat comitul sa elibereze câteva zile la el pe cel legat. Si 1-a slobozit pe el comitul la fericitul Antim si au locuit împreuna mai multe zile. Iar într-o vreme bine potrivita, 1-a hirotonisit pe el preot, si astfel se îndeletnicea în rugaciuni. însa dupa câtava vreme, comitul a trimis de a adus pe Concordie si i-a zis: „Ce te-ai sfatuit pentru sanatatea ta?" Sfântul Concordie i-a raspuns: „Sanatatea mea este Hristos, Caruia în toate zilele îi aduc jertfe de lauda, iar tu si zeii tai veti arde în gheena". Atunci a poruncit sa-1 spânzure pe el pe un lemn de muncire, iar mucenicul, cu un chip plin de bucurie, zicea: „Slava Tie, Doamne Iisuse Hristoase!" Zis-a comitul: „Jertfeste marelui zeu Die".

Iar fericitul Concordie i-a raspuns: „Eu nu voi jertfi pietrei celei surde si mute, caci am pe Domnul meu Iisus Hristos, Caruia îi slujeste sufletul meu!" Atunci comitul, mâniindu-se, a trimis sa-1 închida în temnita cea mai de primejdie si sa-i puna fiare la mâni si la grumaz, poruncind ca nimeni sa nu intre la dânsul, pentru ca voia sa-1 piarda cu foamea. Deci fericitul Concordie a început a multumi Atotputer-nicului Dumnezeu si a zis: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, întru oameni bunavoire". Si iata îngerul Domnului i s-a aratat la miezul noptii, zicând „Nu te teme, Concordie, ci îndrazneste cu barbatie; caci eu sunt cu tine".

Iar dupa trei zile, comitul a trimis la dânsul la miezul noptii pe doi purtatori de arme de-ai sai, zicând catre ei: „Duceti-va si spuneti celui legat: ŤOri jertfesti zeilor nostri, ori ti se va taia capul!ť". Si au mers la dânsul purtatorii de arme cu idolul Die si i-au zis: „Auzit-ai ce a poruncit comitul?" Sfântul Mucenic a raspuns: „Voi stiti". Iar ei au zis: „Ori jertfesti zeului Die, ori ti se taie capul". Atunci fericitul Concordie, multumind lui Dumnezeu, a zis: „Slava Tie, Doamne Iisuse Hristoase"; apoi a scuipat în fata zeului Die. Atunci unul din ostasi, scotându-si sabia, i-a taiat capul. Si asa si-a dat sufletul întru marturisirea Domnului.

Dupa aceea, venind doi clerici si oarecare barbati dreptcre-dinciosi, au luat trupul lui si l-au pus nu departe de cetatea Spoletana, unde izvorasc multe ape. Deci, în acel loc unde s-a îngropat fericitul mucenic, orbii îsi capata vederea, bolnavii se tamaduiesc, dracii se izgonesc cu rugaciunile Sfântului Mucenic Concordie, cel ce a stat înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, Care împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, petrece si împarateste în vecii vecilor. Amin.