Sfântul Prooroc Sofonie, care era de neam împărătesc (+605 î.d.Hr.) Sfântul Sfințit Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei (+609) Sfântul Cuvios Sava din Zvenigorod (Zvenigrad), ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej (+1407) Sfântul Ierarh Ioan Tăcutul (Sihastrul), episcopul Coloniei, care s-a nevoit în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina (+559) Sfântul Gheorghe de la Cernica (1806)
Stil vechi
3 Decembrie

Marți

Stil nou
16 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la ulei
Sfântul Prooroc Sofonie, care era de neam împărătesc (+605 î.d.Hr.). Sfântul Cuvios Teodul Stâlpnicul, care a fost eparh în Constantinopol în vremea împăratului Teodosie cel Mare (+440). Sfântul Sfințit Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei (+609). Sfântul Cuvios Sava din Zvenigorod (Zvenigrad), ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej (+1407). Sfântul Ierarh Ioan Tăcutul (Sihastrul), episcopul Coloniei, care s-a nevoit în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina (+559). Sfântul Gheorghe de la Cernica (1806). Sfinții Mucenici: Indis și Domna. Sfinții Mucenici: Agapie, Seleuc şi Mamant, care s-au săvârşit prin sabie. Sfântul Cuvios Teodul, nebun pentru Hristos din insula Cipru, care a trăit în vremea împăratului Maximian (IV). Sfântul Sfințit Mucenic Gavriil, episcopul Ganului în Prusa, care s-a săvârşit prin spânzurare (+1659). Sfântul Mucenic Anghel medicul, care s-a săvârşit prin sabie în Hios (+1713). Sfântul Cornilie comediantul, care a vieţuit la Damasc. Sfântul Ierarh Birinus, episcop de Dorchester şi luminătorul Ţării Galilor (+650). Sfântul Sola, preot misionar de neam anglo-saxon (+794). Sfântul Cuvios Sava din Zvenigorod, ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej (+1407). Sfântul Cuvios Mucenic Cosma, care s-a nevoit la Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte Athos (+1760). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereul Andrei (Cosovschi)(+1920), preotul Nicolae(Erșov)(+1937) și binecredincioșii creștini: Ioan și Gheorghe (Sedov)(+1960), care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

Un bărbat era foarte întristat de faptul că sotia sa îl însela, si în fiecare seară se gândea: "De mâine voi introduce actele pentru divort". Iar dimineata spunea: "Să o mai rabd măcar o zi, poate îi dă Dumnezeu gândul cel bun si-si bagă mintile în cap."
A răbdat asa nouă ani, după care femeia, rusinându-se de viata pe care o ducea, s-a lepădat de păcatul ei.

Un frate a petrecut nouă ani luptându-se să iasă din viata de obste si în fiecare zi îsi pregătea cojocul să iasă. Si când se făcea seară, zicea întru sine: "Mâine mă voi duce de aici". Si dimineata îi zicea gândului: "Să ne silim să răbdăm si astăzi pentru Domnul!". După ce s-au împlinit nouă ani asa făcând, a usurat Dumnezeu toată ispita de la dânsul.

Pilda zilei

   Am văzut cu ochii mei

Eram odată la spital, în vizită la cineva. Acolo, în salon, era o femeie bolnavă, care se văita de-ţi era mai mare mila. Lângă dânsa era o fiică a sa, care nu ştia ce să-i mai facă spre a-i alina durerea. Medicamentele nu-şi mai făceau efectul. Medicul îi spusese celei care o îngrijea, că are cancer şi să se grăbească să aducă un preot să o spovedească, pentru că în orice clipă poate să-i iasă sufletul. S-a dus biata fată repede să aducă preotul spitalului, dar acesta era plecat cu anumite treburi la Episcopie. Întâmplător (aşa zicem noi), pe acolo au trecut nişte creştini misionari ortodocşi, care împărţeau gratuit cărţi de rugăciune şi alte materiale ortodoxe. Când au ajuns şi în acest salon şi au aflat situaţia celei ce se zbătea între viaţă şi moarte, au lăsat împărţitul cărţilor şi s-au dus de urgenţă, cu o maşină, în oraş ca să aducă un preot. Au găsit, după câteva încercări, unul liber şi l-au adus la spital. Cu blândeţe şi cu tact specific preoţesc, părintele a reuşit să o spovedească şi să o împărtăşească. Şi - o, minune ! – după primirea Sfintelor Taine, femeia s-a luminat la faţă şi părea că nu o mai doare nimic. Era liniştită. A primit "medicamentul" de care avea nevoie. A venit Hristos şi i-a ridicat chinul. Fapt adevărat, fraţilor; am văzut cu ochii mei. Dacă ar şti oamenii de ce mari daruri se lipsesc, ocolind biserica şi pe slujitorii ei! Iar noi, ca unii care cunoaştem credinţa, să nu mai amânăm de pe o zi pe alta spovedania şi celelalte daruri şi Taine ale Bisericii dreptmăritoare. Să nu aşteptăm să ne aducă altcineva, în grabă, preotul să ne spovedească şi împărtăşească, ci să apucăm noi mai înainte, cât suntem pe picioare, să mergem la duhovnic, căci pentru o spovedanie şi o împărtăşanie făcute în grabă, pe patul de moarte, nu garantează nimeni mântuirea sufletului.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei... ...nu mi-l da mie..."

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

   Evrei 8-10

Capitolul 8
1.     Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri,
2.     Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.
3.     Apoi, orice arhiereu este pus ca să aducă daruri şi jertfe; de aceea trebuincios era ca şi acest Arhiereu să fi avut ceva ce să aducă.
4.     Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar fi preot, fiindcă aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5.     Care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum a primit poruncă Moise, când era să facă cortul: "Ia seama, zice Domnul, să faci toate după chipul ce ţi-a fost arătat în munte".
6.     Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe.
7.     Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea;
8.     Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
9.     Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul.
10.     Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.
11.     Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său zicând: Cunoaşte pe Domnul! - căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor;
12.     Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
13.     Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire.  

Capitolul 9
1.     Deci şi cei dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc,
2.     Căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea aceasta se numeşte Sfânta.
3.     Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor,
4.     Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii.
5.     Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul.
6.     Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti;
7.     În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.
8.     Prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare,
9.     Care era o pildă pentru timpul de faţă şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau putere să desăvârşească cugetul închinătorului.
10.     Acestea erau numai legiuiri pământeşti - despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări - şi erau porunci până la vremea îndreptării.
11.     Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta;
12.     El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
13.     Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului,
14.     Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?
15.     Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice.
16.     Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul.
17.     Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
18.     De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinţit fără sânge.
19.     Într-adevăr Moise, după ce a rostit faţă cu tot poporul toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot poporul,
20.     Şi a zis: "Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu".
21.     Şi a stropit, de asemenea, cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujbă.
22.     După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare.
23.     Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să fie curăţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi cu jertfe mai bune decât acestea.
24.     Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate - ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
25.     Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori - ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an.
26.     Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa.
27.     Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,
28.     Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.  

Capitolul 10
1.     În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2.     Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor?
3.     Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
4.     Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
5.     Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
6.     Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut;
7.     Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
8.     Zicând mai sus că: "Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut", care se aduc după Lege,
9.     Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.
10.     Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11.     Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele.
12.     Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
13.     Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui.
14.     Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc;
15.     Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis:
16.     "Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor".
17.     Şi adaugă: "Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
18.     Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
19.     Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
20.     Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
21.     Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22.     Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă curată,
23.     Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
24.     Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
25.     Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
26.     Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
27.     Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
28.     Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
29.     Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului.
30.     Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca pe poporul Său".
31.     Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.
32.     Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă grea de suferinţe,
33.     Parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
34.     Căci aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.
35.     Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire.
36.     Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.
37.     "Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia;
38.     Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".
39.     Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului.