Calendox

Stil vechi

2 Iulie

Vineri

Stil nou

15 Iulie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la ulei

Așezarea în raclă a Cinstitului Veșmânt al Maicii Domnului în biserica din Vlaherne (+473). Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei, mare ctitor de biserici și apărător al creștinătății (+1504). Sfântul Ierarh Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (+458). Sfântul Ierarh Fotie, Mitropolitul Kievului și al întregii Rusii (+1431). Sfântul Sfinţit Mucenic Erasm, monah din Ohrida, care a pătimit pe vremea împăratului Diocleţian. Sfântul Mucenic Coint. Sfinţii Mucenici: Acestes, Procesie, Martinian și 3 mucenici soldaţi, care au pătimit la Roma (I). Sfinții Mucenici: Iachint, Crescent, Iustin și cei dimpreună cu dânșii din Campania Italiei (+189). Sfinţii Mucenici: Pavel, Vilon, Theon şi Heron din Tesalonic (IV). Sfântul Cuvios Eudochie, stareţ din Anglia (VII). Sfântul Ierarh Vasile, patriarhul Ierusalimului (IX). Sfântul Sfințit Mucenic Iuvenalie din Alaska (+1796). Sfântul Mucenic Lampros din Makri în Tracia (+1835).

File pateric

În timpul unei predici în care preotul făcea referire la purtarea baticului de către femei în biserică, o femeie vopsită strident a iesit afară, plictisită.
După slujbă, femeia de la pangar a întrebat-o:
- Iertati-mă că vă întreb, dar de ce la unele predici stati la locul dumneavoastră, iar alteori, asa cum s-a întâmplat azi, iesiti?
- Este mai bine pentru mine să ies, ca să am osânda mai mică. Oricum, nu voi purta niciodată batic. Si decât să ascult si să nu port, mai bine nici să nu ascult.
- Mai bine stăteati si ascultati, că poate cuvintele părintelui vă puneau pe gânduri.
- Ce să mă pună? Eu stiu precis cât vreau să trăiesc după cum învată Biserica si cât vreau să trăiesc după cum mi se pare mai bine. Îmi cunosc slăbiciunile si păcatele, si mă lupt cu ele atât cât pot, fără să fortez. Atâta pot, atâta fac.
Femeia de la pangar i-a răspuns:
- Eu cred că, dacă ati vrea să aflati mai mult, ati putea mai mult si ati face mai mult.
- Nu, nu cred.
- Ba da. Dacă vă gânditi numai la neputintele care vă apasă, fără să vă dati seama că Dumnezeu vă poate da puterea de a le birui, pierdeti tocmai unirea cu Dumnezeu.
- Si ce vreti acum, să port batic cum purtati dumneavoastră?
- Nu mă întelegeti gresit. Dacă ati fi stat la predică, ati fi înteles că nu acesta a fost rostul predicii, de a convinge unele femei să poarte si ele batic. Scopul predicii a fost de a ne convinge pe fiecare să trăim asa cum ne cere Dumnezeu. Femeia nu se mântuieste dacă poartă batic, nu baticul o mântuieste pe femeie, asa cum nici barba nu îl mântuieste pe bărbat. La femeie, baticul nu este o dovadă de virtute, este însă o dovadă a alegerii unui mod de viată. Când femeia este supusă bărbatului său si trăieste astfel încât să Îi placă lui Dumnezeu, ea nu simte purtarea baticului ca o povară, ca un canon. Îl simte ca o medalie: e un mod de a mărturisi o filosofie de viată. Dar când femeia poartă batic, însă trăieste cum nu trebuie, baticul nu este decât o dovadă de fariseism.
- Ei, dacă as fi stat la predică, poate m-ar fi convins si pe mine să port batic.
- Dar v-am spus că nu acesta este scopul predicii. Pe viitor ar fi bine încercati să stati si la predicile care nu vi se par potrivite pentru dumneavoastră, că poate o să vă schimbati punctul de vedere.
- Ce folos să stau, dacă nu vreau să renunt la ideile mele?
- Stati, stati, că poate auzind cuvintele mântuirii o să vi se mai înmoaie inima. Mai bine să stati si să le auziti, dacă tot ati venit la biserică, decât să vă plimbati în jurul bisericii. Că tot auzindu-le, o să trebuiască până la urmă să vă hotărâti: ori rămâneti cu ideile dumneavoastră, si atunci nu are rost să mai veniti la biserică, ori veniti la biserică, si atunci veti încerca să păstrati din ideile pe care le aveti numai ce merită păstrat, numai ce vă este de folos pentru mântuire. Că asa, au venit multi până la sfârsitul vietii lor la biserică, si cu trupul credeau, dar cu sufletul nu. Si formalismul nu mântuieste.
- Si dacă vin si ascult, nu se poate să rămân tot formalistă?
- Ba se poate, normal că se poate, dar mai mari sanse de îndreptare are cel care ascultă cuvintele mântuirii decât cel care stă departe de ele.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: "Părinte, umblu la bătrâni si ei îmi vorbesc de mântuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor! Ce să fac? Oare să nu merg să mai întreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totul în necurătie?". Si avea bătrânul două vase goale si i-a zis: "Mergi de adu un vas din acelea si toarnă untdelemn si, clătinându-l, varsă-l si pune-l la loc!". Dacă a făcut asa de două ori, i-a zis: "Adu-le pe amândouă acum si vezi care este mai curat!". I-a răspuns fratele: "Mai curat este cel în care am turnat untdelemn". I-a zis bătrânul: "Asa este si sufletul! Chiar dacă nu va tine minte nimic din cele ce întreabă, tot mai mult se curăteste decât cel ce nu întreabă nimic". (32-428)

Pilda zilei

Paşii lui Dumnezeu

Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfăţişat-o ca şi când ea s-a desfăşurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de paşi pe nisip, ale lui şi ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: " De ce în momentele grele m-ai lăsat singur? ". Acesta i-a răspuns: " În clipele de suferinţă erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe braţe ".

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Pildele lui Solomon

Capitolul 4
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială,
2. Căci eu vă dau învăţătură bună: Nu părăsiţi povaţa mea.
3. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea
4. Şi el mă învăţa şi-mi zicea: "Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu.
5. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!
6. Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe.
7. Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea.
8. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste.
10. Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii.
12. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
13. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.
14. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi.
15. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe;
16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă.
17. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.
18. Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare;
19. Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta!
21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc.
23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.
24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.
28. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.
29. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.

Capitolul 5
1. Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2. Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa.
3. Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4. Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.
5. Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.
6. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde.
8. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
9. Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
9. Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă;
10. Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11. Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă,
12. Şi să zici: "Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea?
13. De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea?
14. Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei".
15. Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.
16. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.
18. Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.
19. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.
20. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?
21. Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.
22. Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.
23. El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.

Capitolul 6
1. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
2. Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3. Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă;
4. Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
5. Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.
6. Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!
7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
8. Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
9. Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
10. Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!
11. Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
14. în inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
16. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
20. Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
23. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
25. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
29. Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea;
31. Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
32. Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel;
33. El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
35. El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

Capitolul 7
1. Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
2. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
3. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4. Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta,
5. Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6. Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7. Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
9. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
11. Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12. Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13. Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
14. "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
15. Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
16. Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
18. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19. Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!"
21. Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22. El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
23. Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
24. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
25. Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
26. Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.