Sfântul Mucenic Epimah cel Nou din Egipt (+250) Sfinţii Apostoli din cei 70: Stahie, episcop de Bizanţ, Amplie, episcop de Odiosiopole, Urban, episcop de Macedonia, Aristobul, episcop de Britania, Narcis, episcop de Atena și Apelie, episcop în Ieraclia (I) Sfinții Părinți Spiridon și Nicodim, prescurarii de la Pecerska, în Peșterile din Apropiere (XII) Sfântul Ioan (Kociurov), Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluției Ruse (+1917)
Stil vechi
31 Octombrie

Miercuri

Stil nou
13 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfinţii Apostoli din cei 70: Stahie, episcop de Bizanţ, Amplie, episcop de Odiosiopole, Urban, episcop de Macedonia, Aristobul, episcop de Britania, Narcis, episcop de Atena și Apelie, episcop în Ieraclia (I). Sfinții Părinți Spiridon și Nicodim, prescurarii de la Pecerska, în Peșterile din Apropiere (XII). Sfântul Mucenic Epimah cel Nou din Egipt (+250). Sfântul Nou Mucenic Nicolae, care a mărturisit în insula Hios (+1754). Sfântul Cuvios Iacov, episcopul Migdoniei, unul din cei 318 Sfinți Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Sfânta Cuvioasă Maura (Mavra) din Constantinopol, diaconiță (+435). Sfântul Ioan (Kociurov), Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluției Ruse (+1917). Sfântul Cuvios Anatolie Zăvorâtul de la Pecerska (XII). Sfinții Mucenici: Ştefan, Cosma, Varnava, Damian, Trofim, Sava, Vas, Avramie și Dorimedont şi cei dimpreună cu dânşii. Sfântul Mucenic Pes, care s-a săvârșit fiind lovit cu o piatră în cap, și a Sfintelor 12 Muceniţe, care s-au săvârșit prin spânzurare. Sfinții Mucenici: Seleuct şi Stratonica, soţia sa, care s-au arătat mai apoi izvorâtori de mir, și Sfinții Mucenici: Epimah Romanul şi Gordian, însoţitorul său, care s-au săvârșit prin sabie (+363). Sfinții 3 Mucenici din Melitina, care s-au săvârșit zdrobindu-li-se picioarele. Sfântul Mucenic Alexandru, dimpreună cu Sfintele fecioare: Mercuria şi Dionisia din Alexandria, care au pătimit împreună cu Sfântul Epimah din Egipt (+250). Sfântul Sfințit Mucenic Nemesie diaconul şi Sfânta Lucila, fiica sa, care erau din Roma (+256). Sfânta Muceniță Marina, soţia Sfântului Mucenic Gordian, și Sfântul Mucenic Quentin din Roma (III, IV). Pomenirea unui copil din Antiohia, mărturisitor al dreptei credinţe și făcător de minuni, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Sfântul Ierarh Erc, episcop irlandez misionar în Anglia (V). Sfânta Cuvioasă Bega, stareţă în Scoţia (VI). Sfântul Cuvios Mucenic Foillan din Irlanda, misionar în Anglia şi Franţa (+655). Sfântul Ierarh Antonin, episcop de Milano în Italia (VII). Sfinții 1000 de Mucenici din Tbilisi în Georgia (+1227). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Vsevolod (Smirnov), Serghie (Rozanov), Alexie (Sibirski), Alexandru (Vozdvijenski), Vasile (Arhanghelski), Petru (Voskoboinikov) şi Vasile (Kolokolov), monahii: Anatolie (Botvinnikov) şi Efrosin (Antonov) și binecrediciosul creștin Iacov (Blatov)(+1937), și Sfântul Cuvios Mucenic Inochentie Mazurin (+1938)care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

Două colege de facultate, Ruxandra si Eugenia, vorbeau:
- Tu cu ce te-ai ales din modul tău de viată linistit, cu atâta rugăciune, fără discotecă, fără petreceri, fără distractii? întrebă Eugenia.
- O să întelegi singură, îi spuse cealaltă.
Si asa a fost. La o lună de la terminarea studiilor, Ruxandra s-a măritat. După un an, s-a măritat si Eugenia. Numai că a si divortat după scurt timp, în ultima lună de sarcină. Si-a crescut copilul singură, cu multe greutăti. La un moment dat i-a spus prietenei sale:
- Mai tii minte? Când eram în facultate te-am întrebat cu ce te-ai ales din cumintenia ta, si mi-ai spus că o să înteleg singură. Înteleg acum de ce trăiai asa, dar e prea târziu. Eu am trăit un mare esec.

Un frate oarecare sedea într-un munte singur, în liniste, fără gâlceavă, postind; la care mergând un părinte din lavra Calamoschiei, l-a întrebat, zicând: "Spune-mi, frate. De atâta vreme trăind în singurătate, în acest munte, cu tăcere si cu post, ce ai săvârsit?". Fratele i-a răspuns, zicând: "Mergi acum, avvo, si după cinci zile să vii la mine si atunci îti voi spune ce am săvârsit, sezând aici în singurătate". Si asa a mers acel părinte, iar după ce s-au plinit cinci zile, iarăsi a venit si l-a găsit răposat si în spatele lui o scrisoare scrisă asa: "Iartă-mă, frate, că, făcându-mi pravila, niciodată n-am lăsat gândul si mintea mea pe pământ". (15-245)

Pilda zilei


         Împărăţia acestei lumi

     Un bătrân pustinic fu invitat odată la curtea regelui.

    -Invidiez un om sfânt ca tine, care se multumeste cu atât de putin, spuse regele.

    -Eu invidiez pe majestatea voastră care se multumeste cu si mai putin decât mine, răspunse pustnicul.

    -Cum poti spune asta, când întreaga tară îmi apartine?  Zise împăratul ofensat.

    -Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am râurile si muntii întregii lumi, am luna si soarele, pentru că îl am pe Dumnezeu în inimă. Tot ce are majestatea voastră, pe de altă parte, este această împărătie.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Fapte 15,16

Capitolul 15
1.     Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi.
2.     Şi făcându-se pentru ei împotrivire şi discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare.
3.     Deci ei, trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor şi făceau tuturor fraţilor mare bucurie.
4.     Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.
5.     Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.
6.     Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt.
7.     Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8.     Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă.
9.     Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă.
10.     Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm?
11.     Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia.
12.     Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
13.     Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!
14.     Simon a istorisit cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.
15.     Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:
16.     "După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele distruse ale lui iarăşi le voi zidi şi-l voi îndrepta,
17.     Ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea".
18.     Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
19.     De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,
20.     Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge.
21.     Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.
22.     Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi.
23.     Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!
24.     Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,
25.     Noi am hotărât, adunaţi într-un gând, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26.     Oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27.     Drept aceea, am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvântul, aceleaşi lucruri.
28.     Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:
29.     Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!
30.     Deci cei trimişi au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, au predat scrisoarea.
31.     Şi citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.
32.     Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, au mângâiat prin multe cuvântări pe fraţi şi i-au întărit.
33.     Şi petrecând un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi la apostoli.
34.     Iar Sila s-a hotărât să rămână acolo, şi Iuda a plecat singur la Ierusalim.
35.     Iar Pavel şi Barnaba petreceau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului.
36.     Şi după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: Întorcându-ne, să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care am vestit cuvântul Domnului.
37.     Barnaba voia să ia împreună cu ei şi pe Ioan cel numit Marcu;
38.     Dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărţise de ei din Pamfilia şi nu venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimişi.
39.     Deci s-a iscat neînţelegere între ei, încât s-au despărţit unul de altul, şi Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru;
40.     Iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredinţat de către fraţi harului Domnului.
41.     Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.  

Capitolul 16
1.     Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, şi al unui tată elin,
2.     Care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu.
3.     Pavel a voit ca acesta să vină împreună cu el şi, luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era elin.
4.     Şi când treceau prin cetăţi, învăţau să păzească învăţăturile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim.
5.     Deci Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi.
6.     Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, opriţi fiind de Duhul Sfânt ca să propovăduiască cuvântul în Asia.
7.     Venind la hotarele Misiei, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.
8.     Şi trecând dincolo de Misia, au coborât la Troa.
9.     Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută.
10.     Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia.
11.     Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
12.     Şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile.
13.     Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde credeam că este loc de rugăciune şi, şezând, vorbeam femeilor care se adunaseră.
14.     Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel.
15.     Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem.
16.     Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind.
17.     Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.
18.     Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit.
19.     Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au în piaţă înaintea dregătorilor.
20.     Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră.
21.     Şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă suntem romani.
22.     Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.
23.     Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă.
24.     Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci;
25.     Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau.
26.     Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat.
27.     Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit.
28.     Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.
29.     Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
30.     Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?
31.     Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.
32.     Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.
33.     Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.
34.     Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.
35.     Şi făcându-se ziuă, judecătorii au trimis pe purtătorii de vergi, zicând: Dă drumul oamenilor acelora.
36.     Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel: Că au trimis judecătorii să fiţi lăsaţi liberi. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace.
37.     Dar Pavel a zis către ei: După ce, fără judecată, ne-au bătut în faţa lumii, pe noi care suntem cetăţeni romani şi ne-au băgat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa! Ci să vină ei înşişi să ne scoată afară.
38.     Şi purtătorii de vergi au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s-au temut.
39.     Şi venind, se rugau de ei şi, scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate.
40.     Iar ei, ieşind din închisoare, s-au dus în casa Lidiei; şi văzând pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.