Sfântul Mucenic Epimah cel Nou din Egipt (+250)

s.v. 31 octombrie / s.n. 13 noiembrie

Pomenirea Sfântului Mucenic Epimah cel Nou din Egipt (+250)


Sfântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt şi din părinţi creştini. El încă din tinereţe L-a iubit pe Dumnezeu şi, Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, şi a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului.

     Neavând pe cineva din sfinţii părinţi povăţuitor la viaţa cea pustnicească, se povăţuia cu duhul lui Dumnezeu, şi dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învăţându-l spre toată viaţa cea îmbunătăţită. Pentru că cine poate învăţa pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învăţat pe sfinţii apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învăţat pe cuvioşii părinţi să umble în cojoace şi în piei de capră, lipsiţi, scârbiţi şi de rău supăraţi, aceea a învăţat pe sfinţii mucenici şi muceniţe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: ”Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutând, mă chinuiesc". Acea dragoste l-a învăţat şi pe Sfântul Epimah a suferi nevoinţele şi ostenelile cele pustniceşti, a răbda toate supărările de la vrăjmaşii cei nevăzuţi, a vieţui cu sfinţenie după Dumnezeu şi pentru Dânsul a fi gata la moarte.

     Vieţuind Sfântul Epimah în pustnicească singurătate ani îndelungaţi, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, mulţi temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii cad din credinţă. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia şi s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli şi că diavoleasca păgânătate s-a înmulţit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuţinat şi sfinţenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiştea idolească cu îndrăzneală înaintea tuturor, şi în vremea praznicului eelui diavolesc a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon şezând la judecată şi pe creştini chinuindu-i, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-1 ucidă. Şi l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Aşa a râvnit după Domnul Dumnezeul său. Iar ighemonul s-a mirat de o îndrăzneală ca aceea a unui om prost, şi a poruncit să fie aruncat în temniţă până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-1 piardă. în temniţă erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Sfântul Epimah îi întărea spre nevoinţă, cu gura cea plină de Sfântul Duh.

     Atât de mult s-au întărit credincioşii spre pătimire prin cuvintele lui, încât nici unul dintre ei nu s-a mai înfricoşat, nici n-a căzut din credinţă, ci toţi cu sârguinţă şi-au vărsat sângele pentru adevăratul Dumnezeu şi şi-au dat sufletele după multe chinuri. La sfârşit l-au scos la chinurile cele cumplite şi pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că credea în Hristos, ci şi pentru că a făcut din praznicul lor tulburare şi mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat şi l-au strujit cu gheare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. Iar el, în chinuri, zicea: ”Dacă Domnul meu Iisus Hristos a fost răstignit pentru mine, împuns cu suliţa şi adăpat cu oţet, oare să nu mă fac şi eu părtaş patimilor Lui? Doresc mai mari chinuri decât acestea pe care mi le daţi. Daţi-mi palme, scuipaţi asupra mea, puneţi cunună de spini pe capul meu, daţi-mi trestii în mâini şi cu fiere să mă adăpaţi; tot trupul meu o rană să-l faceţi, pe cruce să mă pironiţi şi cu suliţe să mă împungeţi. Acestea toate le-a răbdat Domnul meu, pe acestea şi eu voiesc ca să le rabd. în timp ce sfântul era chinuit, mult popor stătea adunat împrejurul lui şi privea la chinurile lui. în acel popor era o femeie care stătea aproape de el şi avea un ochi bolnav de albeaţă. Aceasta, văzând pătimirea Sfântului Epimah, plângea şi neclintită privea la dânsul. In acele chinuri cumplite, vărsându-se sângele sfântului, a sărit o picătură în ochiul cel bolnav al femeii şi îndată i s-a tămăduit ochiul şi s-a făcut luminos, căpătându-şi vederea ca şi celălalt. Iar femeia, câştigând tămăduire din picătura sângelui celui căzut în ochi, a strigat: ”Mare este Dumnezeul pe Care pătimitorul acesta îl mărturiseşte". După aceea i-au tăiat capul sfântului şi astfel şi-a dat sufletul său în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit.

Troparul Sfântului Mucenic Epimah, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Epimah cel Nou

Troparul Sfântului Mucenic Epimah glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.



Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ţie, Doamne, Dumnezeul meu...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă-te, Preafericite Epimah, să se lumineze cu Dumnezeieştile Lumini, purtătorule de chinuri, cei ce săvârşesc cu credinţă praznicul tău cel purtător de lumină şi preacinstit.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mers-ai către chinuri bucurându-te, neînspăimântându-te de semeţiile tiranilor, prea­fericite; ci, pentru dragostea Ziditorului tău, te veseleai când te ucideau.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintea judecăţii ai stat, purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată Arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu cuget vitejesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că fără să­mânţă Te-ai născut din pânte­cele Fecioarei, prin care ai mântuit pe toţi, ca Unul Ce Sin­gur eşti Mult Milostiv.



Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Semeţia păgânilor a întu­necat-o, îmbrăcându-se cu toată într-armarea Crucii, purtătorul de biruinţă şi încu­nunatul mucenic al lui Hristos, Sfântul Epimah.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neluând în seamă mărirea cea vremelnică şi dezbrăcându-te pentru lupte, te bucurai ca un ostaş cu gând viteaz, Mu­cenice al lui Hristos, Sfinte Epimah.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trupul ţi l-ai dat chinurilor, mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuţi jertfa preacinstită Stă­pânului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Ceea ce ai cuprins în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul şi L-ai născut Întru­pat, ca pe un Dumnezeu şi Om.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima mea.



Cântarea a 4-a. Irmos: Arătatu-Te-ai pe pământ..

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîngrijindu-se de cruzi­mea celor fără de Dum­nezeu, s-a într-armat spre nevoinţă Prealăudatul Mucenic Epimah, grăind cu îndrăzneală: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu nădejdea bu­nurilor ce vor să fie, bărbăteşte a nesocotit durerile, grăind Sfântul Mucenic Epimah: Slavă Puterii Tale, Doammne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dispreţuind cele pământeşti, prin moarte ai moştenit Împăraţia cea Veşnică, Minunate Epimah, cu credinţă grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce întreci cetele Heru­vimilor şi ai ţinut în braţe pe Dumnezeu cu Trup; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Nenuntită.



Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Ta, Doamne trimite-ne...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împlătoşându-se cu harul şi cu Arma Crucii, grăia mu­cenicul către păgâni: nici sa­bia, nici focul, nu mă vor des­părţi de dragostea lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Epimah cel mărit, stând de faţă la judecată înaintea celor fărădelege, a grăit cu îndrăzneală: zeii, care n-au făcut cerul şi pământul să piară!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicul Epimah cel răbdător de chi­nuri, însuflându-se de Dum­nezeu, a propovăduit Treimea celor ce nu cunoşteau pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh într-O Fiinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt, al naşterii tale, Curată? Că ai născut pe Cel din fire Dumnezeu Întrupat mai presus de cuvânt.



Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înlăturat-a rătăcirea ido­lilor Sfântul Mucenic Epimah, cu Puterea lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui Ce S-a răstignit cu Trupul şi a primit de la El cununile măririi cu adevărat.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsit-a cele din lume şi lu­mea Sfântul Epimah şi trupul şi l-a dat chinurilor cu bărbăţie, pentru Stăpânul; şi a devenit moşteni­tor al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Patimile lui Hristos împărtăşindu-se Sfântul Epimah, cu Pu­terea Dumnezeului nostru, Cel Ce S-a răstignit cu Trupul, a luat de la El cununile măririi, ca un următor al Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pentru robii tăi, Fecioară Născătoare de Dum­nezeu, pe Cel Ce S-a Întrupat din tine, Dumnezeul nostru; că numai pe tine te ştim Ocroti­toare noi, credincioşii.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.



Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călcând bărbăteşte rătăci­rea împreună cu focul, pururea pomenitul Mucenic Epimah, cânta Celui Răstignit: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine eşti cu­vântat!

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu s-a înspăimântat Sfântul Mucenic Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de chinuri, ci a cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine­ eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdarea încercărilor, mucenicul nici acum n-a dat cinste zeilor celor fără de suflet. Ci, cu credinţă cânta: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine­ eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În rugul cel nears şi în cupto­rul cel dătător de rouă, tu ai fost însemnată mai înainte, Maică Fecioară, care ai născut în chip de negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine.



Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuind Cinstita Patimă pe mădularele tale, înţe­lepte, ai suferit bărbăteşte ispi­ta multor chinuri, propovă­duind pe Hristos Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sudorile tale, mucenice, pi­cură dulceaţă de Dumnezeiască credinţă, care ridică amără­ciunea rătăcirii idoleşti, Mucenice Epimah; pentru aceea măreşti pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Sfinte Epimah Preafericite, cântând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă, Curată, care ai născut pe Mântuitorul Hristos, Cel asemenea nouă; ca să te fe­ricim cu laude, pururea Binecu­vântată.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci!



Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu Puterea lui Hristos, Sfinte Mucenice Epimah, purtătorule de chinuri, ai smerit stăpâ­nirea cea neputincioasă a demo­nilor şi ai ridicat luminat semn de biruinţă, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru aceasta, cu credinţă te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-s-a ca un izvor ade­vărat sicriul tău, Mucenice Epimah, izvorând dar de minuni preaminu­nate şi alungând norul patimi­lor de la cei ce vin către tine tot­deauna, mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmaşului, prealăudate şi ai nimicit numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înain­tea tiranilor şi a împăraţilor, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta, pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor ce te laudă cu credinţă, fericite purtătorule de chinuri, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Luminii te-ai făcut, Preacu­rată; pentru aceasta, te rog, luminează-mi, rogu-mă, Stăpână, ochii inimii celei smerite de negurile cele cumplite ale patimi­lor, ca să te fericesc pe tine cu credinţă.

Irmosul:

Eva, prin boala neascul­tării, blestemul înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pe care ai purtat-o în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit; pentru care toţi te mărim.



SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Împodobindu-te cu Dumnezeieştile Luminări, ai împu­ţinat întunericul necredinţei, înţelepte, chinuindu-te prin sânge; pentru aceea, săvârşind cu credinţă preasfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta, toţi ne rugăm ca să luăm milă, Sfinte Mucenice Epimah.



SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Curată cu totul fără prihană şi Neispitită de nuntă, Ceea ce Singură ai născut în timp pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus de timp, pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii patriarhi, cu mucenicii, cuvioşii şi cu proo­rocii, să ne dăruiască nouă ier­tare şi mare milă.



SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Fecioară cu totul fără de pri­hană, Maica lui Hristos Dum­nezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască nouă iertare greşelilor.

Cântare de laudă la Sfântul Preacuvios Mucenic Epimah

Epimah, al Domnului sfînt,

Inimă vitează în pieptul lui avut-a.

Lui frică nu-i era nici de draci nici de oameni,

Şi cu-atît mai puţin de idolii morţi.

Chinuit fiind Epimah jubila,

El cu zîmbet biciuit-a pe torţionarul jude.

Trupul lui schingiuit mintea la Domnul avea,

Pe al lui Epimah trup rănile stau ca podoabe.

El pentru Hristos a voit să moară

Să moară cu o moarte de mucenic viteaz.

Ce a dorit, Domnul îmbelşugat i-a dăruit lui,

Dar dăruitu-i-a şi minunată putere:

Putere să vindece bolnavul norod,

Ale lor suflete bucurînd cu harul.

Cavaler al Domnului a fost Epimah,

Purtînd în mîini al Sfinei Cruci sceptru:

Comoară scumpă fostu-i-a al biruinţei Semn,

Mai scumpă decît mărgăritarele scumpe.

În duhovniceasca tărie Epimah este luminoasă stea,

Un suflet cum numai Hristos să înalţe poate.

O, Sfinte Părinte Epimahe, Mucenice viteaz,

Slăvite întemniţate pentru-adevărata credinţă!

Noi înaintea ta ne cucerim şi rugăm:

De rele apără-ne cu rugăciunile tale!

Şi Sfînta Biserica lui Dumnezeu

O păzeşte pînă la sfirşit!