Un crestin de la tară a venit într-o zi la oras cu niste treburi. Duminica s-a dus la Liturghie. Primise dezlegare de la duhovnicul său să se împărtăsească. Dar, când a intrat în biserică, s-a smintit văzând că preotul ce slujea era unul care, nu cu multă vreme înainte, se dusese să facă o sfestanie la un sex-shop. Vuise toată mass-media din această cauză. Crestinul vru să plece din biserică, nevrând să fie împărtăsit de un preot nevrednic. I-a spus fratelui său că mai bine se plimbă prin parc decât să stea la slujba unui preot atât de păcătos. Fratele a iesit putin cu el afară din biserică si i-a zis:
- Tu crezi că, dacă un preot e păcătos, Liturghia slujită de el nu e valabilă? Că el nu poate săvârsi Sfintele Taine? Tu crezi că Hristos a întemeiat o Biserică în care, dacă un preot este păcătos, toată turma pe care o păstoreste să fie sortită pierzaniei? Nu. Oricât de păcătos ar fi preotul, poate săvârsi Sfintele Taine. Chiar dacă e păcătos, poate da dezlegare de păcate. E adevărat că un preot păcătos nu e o bună călăuză duhovnicească si că, dacă poti să te spovedesti la un preot cu viată sfântă, folosul va fi mult mai mare. Pentru că, desi amândoi dau dezlegare de păcate, sfaturile lor nu sunt la fel, ci sunt pe măsura jertfirii preotului. Dar acum tu trebuie să te împărtăsesti. Fă-o cu toată încrederea. Nu fi ca cei care refuză să cumpere unele produse de calitate numai pentru că ambalajul lor nu arată bine.
Un preot obisnuia să meargă la un sihastru oarecare pentru aducerea Sfintelor Taine, fiindcă el nu iesea afară. Deci a venit cineva la sihastru si l-a pârât pe preot, grăind nenumărate prihăniri asupra lui. Când preotul a venit, după obicei, pentru aducerea Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind scârbit. Atunci preotul s-a întors înapoi. Si iată glas către sihastru, grăind: "Au luat oamenii judecata Mea". Si o dată cu glasul a avut o vedenie: a văzut un put de aur si o ciutură de aur si funia de aur si apa foarte bună si limpede si a văzut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrând sihastrul să bea din apă, s-a sfiit si nu a băut, căci era bubos cel ce scotea apă. Si iată glas către dânsul iarăsi zicând: "Pentru ce nu bei din apă, ce pricină are bubosul ce scoate apă, că scoate si toarnă?". Venindu-si întru sine sihastrul si luând seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a făcut pe el să-i slujească în continuare. (2-362)