Sfântul Cuvios Vasilisc Isihastul din Turinsk-Siberia în Rusia (+1824) Sfântul Cuvios Teofil, egumen la Omuțk-Pskov în Rusia (+1412) Uciderea pruncilor Sfântul Cuvios Marcel, stareţul Mănăstirii Neadormiţilor din Apamia Siriei (+484) Cuviosul Lavrentie de Cernigov (1950) Sfinții Cuvioșii: Marcu de la peșteră, Teofil plângătorul și Ioan de la Pecerska, din Peșterile din Apropiere (XI-XII)
Stil vechi
29 Decembrie

Sâmbătă

Stil nou
11 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfinții 14000 de prunci din Betleemul Iudeii, care au fost omorâți cu sabia din porunca lui Irod cel Mare (I). Sfântul Cuvios Marcel, stareţul Mănăstirii Neadormiţilor din Apamia Siriei (+484). Sfântul Cuviosul Tadeu, mărturisitor pentru Sfintele Icoane din Mănăstirea Studion, ucenicul Sfântului Teodor Studitul (+820). Sfinții Cuvioșii: Marcu de la peșteră, Teofil plângătorul și Ioan de la Pecerska, din Peșterile din Apropiere (XI-XII). Sfântul Cuvios Vasilisc Isihastul din Turinsk-Siberia în Rusia (+1824). Sfântul Cuvios Teofil, egumen la Omuțk-Pskov în Rusia (+1412). Cuviosul Lavrentie de Cernigov (1950). Sfântul Cuvios Veniamin din Nitria în Egipt (IV). Sfântul Mucenic Secund din Italia, care s-a săvârşit prin sabie (+119). Sfântul Cuvios Atinodor, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare (IV). Sfântul Ierarh Gheorghe, episcopul Nicomidiei, care era imnograf (IX). Sfântul Ierarh Trofim, episcop de Arles în Galia (III). Sfinții Mucenici: Calist, Felix şi Bonifatie din Roma. Sfântul Cuvios Evroult, stareţ la Onche în Normandia (+596). Sfântul Cuvios Albert de la Gabron în Franţa (VII). Sfântul Mucenic Crescentie, episcop de Vienne în Franţa. Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: episcopul Arcadie (+1937), preotul Teodosie (Belenski)(+1938) și binecredincioasele creștine: Natalia (Vasileva), Natalia (Siluianova), Matroana (Navolokina), Ana (Popov), Agripina (Chiseleva), Natalia (Sunducov), Evdochia (Nazina), Matroana, Varvara (Dereveaghina), Natalia, Ana (Boroskova), Evdochia (Guseva) și Eufrosinia (Deniseva)(+1942), care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

 Într-un autobuz, un hot de buzunare a băgat mâna în geanta unei femei si i-a scos portofelul. Simtind ceva, femeia s-a uitat în geantă si si-a dat seama că fusese jefuită. Fără să îsi dea seama cine e hotul, s-a închinat si s-a rugat ca Dumnezeu să îl ierte pe hot. Dar acesta, văzând-o că se închină, s-a speriat, pentru că a crezut că femeia îl blestemase. Si, pentru că îi era frică de blesteme, a încercat să îi pună portofelul la loc. De data aceasta femeia l-a simtit. Fără să facă scandal, l-a întrebat:
- De ce furi?
- De foame.
Scotând o parte din banii pe care îi avea în portofel, femeia i-a dat tânărului, sfătuindu-l să caute ceva de muncă.

Un bătrân se ducea să-si vândă cosnitele. Dar diavolul, întâmpinându-l, i le-a răpit si le-a făcut nevăzute. Atunci bătrânul, întorcându-se la rugăciune, zicea: "Dumnezeule, multumescu-Ti Tie că m-ai izbăvit de osteneală!". Si nesuferind diavolul multumirea bătrânului, a strigat zicând: "Iată-ti cosnitele, bătrâne!". Iar bătrânul, luându-le, le-a vândut. (32-418)

Pilda zilei

    Ateul şi teologul

    Un oarecare om de stiinta care sustinea ca universul a aparut de la sine, ca e din vesnicie si ca din sine si-a luat forta de miscare si organizare, s-a dus in vizita la un teolog cu care era in disputa pe aceasta problema. A vazut pe un raft, un frumos glob pamantesc, lucrat artistic, cu orase, ape si relief, marcate prin lumini. L-a intrebat pe teolog:

    - Cine ti l-a lucrat? E foarte frumos!

    - Nimeni, i-a raspuns acesta. A aparut asa din senin, in biblioteca mea.

    - Cum nimeni? E o lucrare de artist!

    - Nu. A aparut asa, ca si universul despre care crezi dumneata ca a aparut de la sine.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

    Geneza 33-36

    Capitolul 33
    1.     Atunci, ridicându-şi ochii, Iacov a văzut pe Isav, fratele său, venind cu cei patru sute de oameni. Şi a împărţit Iacov copiii Liei şi ai Rahilei şi ai celor două roabe.
    2.     Şi a pus pe cele două roabe cu copiii lor înainte; apoi după ei a pus pe Lia cu copiii ei şi la urmă a pus pe Rahila şi pe Iosif;
    3.     Iar el mergea în fruntea lor şi, apropiindu-se de fratele său, i s-a închinat de şapte ori până la pământ.
    4.     Isav însă a alergat în întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat şi, cuprinzându-i grumazul, l-a sărutat şi au plâns amândoi.
    5.     Apoi, ridicându-şi ochii şi văzând femeile şi copiii, Isav a zis: "Cine sunt aceştia?" Zis-a Iacov: "Copiii cu care a miluit Dumnezeu pe robul tău!"
    6.     Deci, s-au apropiat întâi roabele cu copiii lor şi s-au închinat.
    7.     Apoi a venit Lia cu copiii ei şi s-au închinat, iar la urmă au venit şi s-au închinat şi Rahila cu Iosif.
    8.     Zis-a Isav: "Ce sunt acele turme, pe care le-am întâlnit?" Iar Iacov a răspuns: "Ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea domnului meu".
    9.     Atunci Isav a zis: "Am şi eu multe, frate; ţine-ţi ale tale pentru tine!"
    10.     Iacov însă a zis: "De am aflat bunăvoinţă înaintea ta, primeşte darurile din mâinile mele, căci, când am văzut faţa ta, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai fost.
    11.     Primeşte de la mine binecuvântările mele, pe care ţi le aduc, că m-a miluit Dumnezeu şi am de toate". Şi a stăruit şi le-a luat.
    12.     Apoi a zis Isav: "Să ne sculăm şi să mergem împreună; eu însă îmi voi potrivi pasul cu tine".
    13.     Iacov însă a răspuns: "Domnul meu ştie că îmi sunt gingaşi copiii şi că am oi şi vite de curând fătate; de le vom mâna tare numai o zi, ar pieri toată turma.
    14.     Să se ducă dar domnul meu, înaintea robului său, iar eu voi urma încet, în pas cu vitele cele dinaintea mea şi în pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir".
    15.     Atunci Isav a zis: "Să-ţi las măcar o parte din oamenii cei ce sunt cu mine". Iar Iacov i-a răspuns: "La ce aceasta? Mi-ajunge mie bunăvoinţa ce-am aflat înaintea domnului meu".
    16.     Şi s-a întors Isav în aceeaşi zi pe calea sa la Seir.
    17.     Iar Iacov s-a îndreptat spre Sucot şi şi-a făcut acolo locuinţă pentru sine, iar pentru vitele sale a făcut şuri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot.
    18.     Întorcându-se Iacov din Mesopotamia şi ajungând cu bine la Salem, o cetate în ţinutul Sichem, din pământul Canaan, s-a aşezat în faţa cetăţii.
    19.     Apoi şi-a cumpărat partea de câmp, pe care era cortul său, cu o sută de kesite, de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem.
    20.     A înălţat acolo un jertfelnic şi i-a pus numele El-Elohe-Israel.

    Capitolul 34
    1.     Într-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării aceleia.
    2.     Şi văzând-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânitorul pământului aceluia, a luat-o şi, culcându-se cu ea, a necinstit-o.
    3.     Apoi s-a lipit sufletul lui de Dina, fata lui Iacov, şi i-a căzut dragă fata şi a vorbit pe placul fetei.
    4.     Şi a zis Sichem către tatăl său Hemor: "Ia-mi pe fata aceasta de femeie!"
    5.     Deşi Iacov a auzit că fiul lui Hemor a necinstit pe Dina, fata sa, dar, fiindcă feciorii lui erau cu vitele la câmp, a tăcut până s-au întors ei.
    6.     Iar Hemor, tatăl lui Sichem, a ieşit la Iacov, ca să vorbească cu el.
    7.     Feciorii lui Iacov însă, venind de la câmp şi aflând despre aceasta, se amărâră şi se mâniară foarte tare, pentru că Sichem săvârşise o faptă de ocară în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia să se întâmple.
    8.     Şi grăind cu ei, Hemor a zis: "Sichem, feciorul mea, s-a lipit cu sufletul de fata voastră; daţi-o dar lui de femeie şi vă încuscriţi cu noi:
    9.     Măritaţi-vă fetele voastre cu noi şi fetele noastre luaţi-le pentru feciorii voştri;
    10.     Şedeţi la un loc cu noi: acest pământ larg vă e la îndemână, ca să vă aşezaţi într-însul, să faceţi negoţ şi să vă agonisiţi din el moşie".
    11.     Iar Sichem a zis către tatăl fetei şi către fraţii ei: "Orice veţi zice, voi da, numai să aflu bunăvoinţă la voi.
    12.     Cereţi de la mine un mare preţ de cumpărare şi darurile cele mai mari şi vă voi da cât veţi zice, numai daţi-mi fata mie de femeie!"
    13.     Feciorii lui Iacov însă au răspuns cu vicleşug lui Sichem şi lui Hemor, tatăl lui; şi le-au răspuns aşa, pentru că acela necinstise pe Dina, sora lor.
    14.     Şi au zis către dânşii Simeon şi Levi, fraţii Dinei şi feciorii Liei: "Nu putem să facem aceasta: să dăm pe sora noastră după un om netăiat împrejur, că aceasta ar fi o ruşine pentru noi.
    15.     Numai aşa ne învoim cu voi şi ne aşezăm la voi, dacă veţi face şi voi ca noi, tăindu-vă împrejur toţi cei de parte bărbătească.
    16.     Atunci vom da după voi fetele noastre, iar noi vom lua fetele voastre şi vom locui la un loc cu voi şi vom alcătui un popor.
    17.     Iar de nu vreţi să ne ascultaţi, ca să vă tăiaţi împrejur, noi vom lua înapoi fata şi ne vom duce".
    18.     Vorbele acestea au plăcut lui Hemor şi lui Sichem, feciorul lui Hemor.
    19.     De aceea, n-a zăbovit tânărul să facă aceasta, căci era îndrăgostit de fata lui Iacov şi era şi cel mai cu trecere în casa tatălui său.
    20.     Şi au venit Hemor şi Sichem, feciorul lui, la poarta cetăţii lor, şi au început a grăi locuitorilor cetăţii, zicând:
    21.     "Oamenii aceştia sunt paşnici; să se aşeze dar în ţara noastră şi să facă negoţ în ea. Iată că loc este din destul şi într-o parte şi într-alta; fetele lor să ni le luăm de femei şi fetele noastre să le dăm după ei.
    22.     Dar oamenii aceştia numai aşa se învoiesc să trăiască cu noi şi să fie un popor cu noi, dacă şi la noi se vor tăia împrejur toţi cei de parte bărbătească, cum sunt ei tăiaţi împrejur.
    23.     Turmele lor, vitele lor şi toate averile lor nu sunt, oare, ale noastre? Să le plinim voia lor, iar ei să se aşeze printre noi!"
    24.     Şi au ascultat pe Hemor şi pe Sichem, feciorul lui, toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor şi au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească, câţi ieşeau pe poarta cetăţii lor.
    25.     Iar a treia zi, când erau ei încă în dureri, cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără teamă în cetate şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească.
    26.     Au trecut prin ascuţişul sabiei şi pe Hemor şi pe fiul său Sichem şi au luat pe Dina din casa lui Sichem şi au plecat.
    27.     Apoi fiii lui Iacov se năpustiră asupra celor morţi şi jefuiră cetatea în care fusese necinstită Dina, sora lor.
    28.     Au luat toate oile lor, toţi boii lor, toţi asinii lor, tot ce era în cetate şi tot ce era pe câmp;
    29.     Toate bogăţiile lor, toţi copiii şi femeile le-au dus în robie; şi au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce era prin case.
    30.     Atunci Iacov a zis către Simeon şi către Levi: "Mare tulburare mi-aţi adus, făcându-mă urât înaintea tuturor locuitorilor ţării acesteia, înaintea Canaaneilor şi a Ferezeilor. Eu am oameni puţini la număr; se vor ridica asupra mea şi mă vor ucide şi voi pieri şi eu şi casa mea".
    31.     Iar ei au zis: "Dar se putea, oare, ca ei să se poarte cu sora noastră ca şi cu o femeie pierdută?"

    Capitolul 35
    1.     Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: "Scoală şi du-te la Betel şi locuieşte acolo; fă acolo jertfelnic Dumnezeului Celui ce ţi S-a arătat, când fugeai tu de la faţa lui Isav, fratele tău!"
    2.     Iar Iacov a zis casei sale şi tuturor celor ce erau cu dânsul: "Lepădaţi dumnezeii cei străini, care se află la voi, curăţiţi-vă şi vă primeniţi hainele voastre.
    3.     Să ne sculăm şi să mergem la Betel, că acolo am să fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine şi m-a păzit în călătoria în care am umblat!"
    4.     Iar ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii cei străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii ce-i aveau în urechile lor; şi Iacov i-a îngropat sub stejarul de lângă Sichem şi i-a lăsat necunoscuţi până în ziua de astăzi.
    5.     Astfel au plecat ei de la Sichem; şi frica lui Dumnezeu era peste oraşele dimprejur şi n-au urmărit pe fiii lui Iacov.
    6.     Sosind Iacov cu toţi oamenii cei ce erau cu el la Luz, adică la Betel, în ţara Canaanului,
    7.     A zidit acolo un jertfelnic şi a numit locul acela El-Bet-El, pentru că acolo i Se arătase Dumnezeu, când fugea el de Isav, fratele său.
    8.     Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit "Stejarul Plângerii".
    9.     Aici, în Luz, Se mai arătă Dumnezeu lui Iacov, după întoarcerea lui din Mesopotamia, şi îl binecuvântă Dumnezeu,
    10.     Şi-i zise: "De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tău". Şi-i puse numele Israel.
    11.     Apoi Dumnezeu îi mai zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic! Sporeşte şi te înmulţeşte! Popoare şi mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi regi vor răsări din coapsele tale.
    12.     Ţara, pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, o voi da ţie; iar după tine, voi da pământul acesta urmaşilor tăi".
    13.     Apoi S-a înălţat Dumnezeu de la el, din locul în care îi grăise.
    14.     Şi a aşezat Iacov un stâlp pe locul unde-i grăise Dumnezeu, un stâlp de piatră, şi a săvârşit turnare peste el şi a turnat peste el untdelemn.
    15.     Şi a pus Iacov locului unde-i grăise Dumnezeu, numele Betel.
    16.     După aceea au plecat din Betel. Şi şi-a întins cortul său dincolo de turnul Gader. Dar când se apropiase de Havrata, înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut şi naşterea aceasta a fost iar tare grea.
    17.     Şi pe când se chinuia Rahila în durerile naşterii, moaşa i-a zis: "Nu te teme, că şi acesta va fi băiat!"
    18.     Iar când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin.
    19.     Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem;
    20.     Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei şi acest stâlp, de pe mormântul Rahilei, este până în ziua de astăzi.
    21.     Apoi plecând Iacov de aici şi-a întins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea când locuia Israel în ţara aceasta, a intrat Ruben şi a dormit cu Bilha, ţiitoarea tatălui său Iacov, şi a auzit Israel şi i s-a părut aceasta un rău.
    22.     Fiii lui Iacov au fost doisprezece şi anume:
    23.     Fiii Liei: Ruben, întâi-născutul lui Iacov; după el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.
    24.     Fiii Rahilei: Iosif şi Veniamin.
    25.     Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan şi Neftali.
    26.     Şi fiii Zilpei, roaba Liei: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Mesopotamia.
    27.     Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam şi Isaac.
    28.     Iar zilele, pe care le-a trăit Isaac, au fost o sută optzeci de ani.
    29.     Slăbind apoi, Isaac a murit şi a trecut la părinţii săi, fiind bătrân şi încărcat de zile, şi l-au îngropat feciorii lui, Isav şi Iacov.

    Capitolul 36
    1.     Iar spiţa neamului lui Isav, care se mai numeşte şi Edom, este aceasta:
    2.     Isav şi-a luat femei din fetele Canaaneilor: pe Ada, fata lui Elon Heteul, şi pe Olibama, fata lui Ana, fiul lui Ţibon Heveul,
    3.     Şi pe Basemata, fata lui Ismael şi sora lui Nebaiot.
    4.     Ada a născut lui Isav pe Elifaz; Basemata i-a născut pe Raguel;
    5.     Iar Olibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Core. Aceştia sunt fiii lui Isav, care i s-au născut în ţara Canaanului.
    6.     După aceea şi-a luat Isav femeile sale, fiii săi, fetele sale, toţi oamenii casei sale, toate averile sale, toate vitele sale şi toate câte avea şi toate câte agonisise în ţara Canaanului, şi a plecat Isav din Canaan din pricina lui Iacov, fratele său,
    7.     Pentru că averile lor erau multe şi nu mai puteau să locuiască la un loc, şi pământul unde erau nu-i mai putea încăpea din pricina mulţimii turmelor lor.
    8.     Astfel Isav, care se mai numeşte şi Edom, s-a mutat în muntele Seir.
    9.     Iată acum şi urmaşii ce i s-au născut lui Isav, părintele Edomiţilor, după mutarea sa în muntele Seir.
    10.     Numele fiilor lui Isav sunt acestea: Elifaz, fiul Adei, solia lui Isav şi Raguel, fiul Basematei, soţia lui Isav.
    11.     Elifaz, a avut cinci feciori: Teman, Omar, Ţefo, Gatam şi Chenaz;
    12.     Iar Timna, o ţiitoare a lui Elifaz, fiul lui Isav, i-a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sunt urmaşii din Ada, femeia lui Isav.
    13.     Iar feciorii lui Raguel sunt aceştia: Nahat şi Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt urmaşii din Basemata, femeia lui Isav.
    14.     Iar feciorii Olibamei, femeia lui Isav şi fiica lui Ana a lui Ţibon, sunt aceştia: ea a născut lui Isav pe Ieuş, pe Ialam şi pe Core.
    15.     Iată şi căpeteniile fiilor lui Isav: feciorii lui Elifaz, întâi-născutul lui Isav, sunt: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,
    16.     Căpetenia Core, căpetenia Gatam şi căpetenia Amalec. Acestea sunt căpeteniile din Elifaz în ţara Edomului; aceştia sunt urmaşii din Ada.
    17.     Iar fiii lui Raguel, fiul lui Isav, sunt: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama şi căpetenia Miza. Acestea sunt căpeteniile din Raguel în ţara Edomului; aceştia sunt urmaşii din Basemata, femeia lui Isav.
    18.     Iată şi fiii Olibamei, femeia lui Isav: căpetenia Ieuş, căpetenia Ialam şi căpetenia Core. Acestea sunt căpeteniile din Olibama, fata lui Ana şi femeia lui Isav.
    19.     Aceştia sunt fiii lui Isav şi acestea sunt căpeteniile lor. Acesta este Edom.
    20.     Iar feciorii lui Seir Horeeanul, care locuiau înainte pământul acela, sunt: Lotan, Şobal, Ţibon şi Ana;
    21.     Dişon, Eţer şi Dişan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor, feciorii lui Seir, în pământul Edomului.
    22.     Fiii lui Lotan sunt: Hori şi Heman, iar sora lui Lotan a fost Timna.
    23.     Fiii lui Şobal sunt: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam.
    24.     Fiii lui Ţibon sunt: Aia şi Ana. Acesta este acel Ana, care a găsit izvoarele de apă caldă în pustie, când păştea asinii tatălui său Ţibon.
    25.     Copiii lui Ana sunt: Dişon şi Olibama, fata lui Ana.
    26.     Copiii lui Dişon sunt: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.
    27.     Fiii lui Eţer sunt: Bilhan, Zaavan şi Acan.
    28.     Fiii lui Dişan sunt: Uţ şi Aran.
    29.     Deci căpeteniile Horeilor sunt acestea: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibon, căpetenia Ana,
    30.     Căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Acestea sunt căpeteniile Horeilor din ţara lui Seir, după familiile lor.
    31.     Iată şi regii, care au domnit în pământul Edomului înainte de a domni vreun rege peste fiii lui Israel:
    32.     În Edom a domnit mai întâi Bela, fiul lui Beor şi cetatea lui se numea Dinhaba.
    33.     După ce a murit Bela, s-a făcut rege Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.
    34.     După ce a murit Iobab, s-a făcut rege Huşam, din ţara Temaniţilor.
    35.     După ce a murit Huşam, s-a făcut rege Hadad, feciorul lui Bedad; care a bătut pe Madianiţi în câmpul Moab; numele cetăţii lui era Avit.
    36.     Iar după ce a murit Hadad, s-a făcut rege Samla, din Masreca.
    37.     Iar după ce a murit Samla, s-a făcut rege, în locul lui, Şaul, din Rehobotul de pe râu.
    38.     Iar după ce a murit Şaul, s-a făcut rege Baal-Hanan, fiul lui Acbor.
    39.     Iar după ce a murit Baal-Hanan, feciorul lui Acbor, s-a făcut rege Hadar, fiul lui Varad, şi numele cetăţii lui era Pau şi al femeii lui Mehetabel, fiica lui Matred, feciorul lui Mezahab.
    40.     Iar numele căpeteniilor din Isav, după triburile lor, după ţările lor, după numirile şi naţiile lor sunt: căpetenia Timna, căpetenia Alvan, căpetenia Ietet,
    41.     Căpetenia Olibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,
    42.     Căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,
    43.     Căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după aşezările lor în ţara stăpânită de ei. Acesta-i Isav, părintele Edomiţilor.