La biserică la părintele Ilarion au venit doi studenti de la Facultatea de Teologie. Intrând în biserică, l-au văzut pe părinte îmbrăcat într-o reverendă veche si nu si-au dat seama că pe el îl căutau. L-au întrebat:
- Părintele Ilarion e aici?
- Ce treabă aveti cu el?
- Am venit să îi cerem niste sfaturi duhovnicesti.
- Vreti să vă spovediti? Ce fel de sfaturi?
- Nu, vrem numai să vorbim cu el, să îl întrebăm cum întelege el unele citate din Sfânta Scriptură.
Celălalt deschise si el gura:
- Zice lumea că ar fi foarte întelept, si vrem să ne convingem dacă e asa sau nu. Cât despre spovedanie, avem timp să ne spovedim când terminăm facultatea, nu?
Părintele se întristă auzindu-i:
- Părintele Ilarion nu are decât seminarul, nu e la măsura la care vă asteptati voi. Nu e aici. Dar nu are rost să îl asteptati, că veti fi dezamăgiti auzindu-l.
Studentii plecară.
Femeia de la pangar l-a întrebat:
- De ce nu ati vorbit cu ei, părinte? Trebuia să le arătati cât de bine cunoasteti învătătura Sfintilor Părinti.
- Nu, nu trebuia. Nu au venit pentru cuvânt de folos. Au venit ori ca să aibă pricină să mă clevetească, ori ca să se mândrească că au stat de vorbă cu mine. Dacă ar fi venit pentru sfaturi duhovnicesti, le-as fi vorbit.
Spunea avva Daniil că oarecari frati, vrând să meargă la Tebaida pentru torturi de in, au zis: "Cu această pricină, adică din întâmplare, să-l vedem si pe avva Arsenie". Si a intrat avva Alexandru si a zis bătrânului: "Niste frati, venind de la Alexandria, voiesc să te vadă". Zis-a bătrânul: "Înstiintează-te de la dânsii pentru care pricină au venit". Si, înstiintându-se că merg la Tebaida pentru torturi de in, a vestit bătrânului. Si el a zis: "Cu adevărat, nu vor vedea fata lui Arsenie, căci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicându-le că bătrânul nu poate să-i întâmpine". (26-17)