Sfânta Marciana, împărăteasa, cea socotită între Sfinții Apostoli, sora împăratului Traian (+112-114) Sfânta Muceniță Devota, fecioara din Corsica (+303) Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului (+407), de la Comane la Constantinopol în anul 437
Stil vechi
27 Ianuarie

Vineri

Stil nou
9 Februarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la pește
Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului (+407), de la Comane la Constantinopol în anul 437. Sfânta Marciana, împărăteasa, cea socotită între Sfinții Apostoli, sora împăratului Traian (+112-114). Sfânta Muceniță Devota, fecioara din Corsica (+303). Sfântul Cuvios Claudin. Sfântul Cuvios Petru Egipteanul, nevoitor la Kellia în Pustiul Egiptului, ucenicul Avei Lot (IV). Sfântul Mucenic Dimitrie din Constantinopol (+1784). Sfântul Mucenic Iulian din Sora în Italia (II). Sfântul Ierarh Iulian, episcop de Mans în Franța (+250). Sfântul Mucenic Laverie din Calabria în Italia (+269). Sfântul Ierarh Dimitrian, episcop de Tamaso în Cipru. Sfântul Ierarh Ilie al II-lea, patriarhul Ierusalimului. Sfântul Ierarh Vitalian, episcopul Romei (+672). Sfântul Cuvios Conie, monah din Calabria în Italia (X). Sfântul Cuvios Tit ostașul de la Pecerska. Sfântul Dimitrie, preot din Paris (+1944). Sfântul Leontie din Ivanowo (+1972). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Leontie din Tarnopol şi Jablechna în Polonia (+1972). Sfântul Nou Mucenic Petru din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1929).
File pateric

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

6) Era in Schit un frate oarecare foarte silitor si nevoitor spre mantuirea sa. Acestui frate i-a adus vrajmasul in gand aducerea aminte de o femeie foarte frumoasa pe care o vazuse in Egipt si il supara gandul cu acea femeie si avea pururea razboi mare si se muncea. Apoi, dupa iconomia lui Dumnezeu, a venit la Schit un frate din Egipt. Si intrebandu-l pe el fratii unele si altele si ce veste are din Egipt, intre alte vorbe, el a spus si aceasta : cutare femeie a cutarui om a murit si aceasta era chiar femeia pentru care avea razboi acel frate. Iar fratele auzind ca a murit femeia la care pururea ii era gandul, muncindu-l pofta curviei, s-a bucurat. si sculandu-se, a mers in Egipt la locul unde era ea si daca a ajuns acolo, a gasit un copil aproape de mormantul unde era ingropata. Chemandu-l pe acel copil, l-a intrebat zicand : fiule, stii unde este ingropata cutare femeie ? Zis-a copilul : stiu, parinte, ca am fost si eu acolo cand au ingropat-o. Zis-a lui fratele : daca stii, fiule, unde este ingropata, te poftesc dar sa mergi cu mine sa-mi arati mormantul ei pentru ca sa fac o rugaciune la mormant ca ea mi-a fost rudenie ! Si a mers copilui cu dansul si i-a aratat mormantul ei. Iar el a asteptat pana s-a facut seara. Si daca a inoptat, s-a apucat si a dezgropat pe acea femeie si luand stergarul a sters putrejunea trupului ei cel imputit si astupand iarasi mormantul cu tarana, s-a intors la chilia lui. Iar cand ii veneau ganduri de pofta spurcata, el scotea acel stergar cu spurcaciunea si il punea inaintea ochilor sai, zicand in sine : iata, ticaloase, pofta care doresti, indulceste-te dar ! Si asa se lupta cu spurcatele ganduri, pana cand s-a luat si s-a departat de la dansul acel razboi.

7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis : frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

Pilda zilei

Moartea nu priveşte spre intenţii

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând:

- Avvo, au fost doi oameni: unul călugar şi altul mirean. Călugărul a socotit seara ca dimineaţa să lepede cinul monahal şi să plece în lume, iar mireanul a socotit seara că dimineaţă să devina călugar, însă amândoi au murit în noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor?

Şi a zis bătrânul:

- Călugărul a murit călugăr şi mireanul mirean, căci în ce s-au aflat, în aceea s-au dus.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Numerii 15-17

    Capitolul 15
    1.     În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    2.     "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul vostru de locuit, pe care Eu îl voi da vouă,
    3.     Şi când veţi face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă sau de bună voie, sau când veţi face la sărbătorile voastre mireasmă plăcută Domnului,
    4.     Atunci cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte de efă de făină de grâu curată, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn,
    5.     Şi vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de făgăduinţă, la fiecare miel va face la fel întru miros bine-plăcut Domnului.
    6.     Iar când veţi aduce berbec, adu jertfă de pâine două zecimi de efă de făină de grâu curată, amestecată cu a treia parte de hin de untdelemn;
    7.     Şi vin de turnare să aduci a treia parte de hin, întru miros de bună mireasmă Domnului.
    8.     Dacă aduceţi junc, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă, sau jertfă de împăcare,
    9.     Atunci cu juncul să aduci prinos de pâine trei zecimi de efă de făină de grâu, amestecată cu jumătate de hin de untdelemn.
    10.     Şi vin pentru turnare, jumătate de hin la jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului.
    11.     Aşa să faci totdeauna, când aduci junc sau berbec, miel sau capră,
    12.     După numărul jertfelor pe care le faceţi; aşa să aduceţi la fiecare, după numărul lor.
    13.     Tot băştinaşul să facă aşa când aduce jertfe de acestea întru mireasmă plăcută Domnului.
    14.     De va trăi însă printre voi în pământul vostru un străin şi ar fi între voi din neam în neam, şi va voi să aducă jertfă pentru miros plăcut Domnului, să facă aşa cum faceţi voi.
    15.     Pentru voi obştea Domnului şi pentru străinul care locuieşte între voi, o singură lege să fie, lege veşnică din neam în neam. Cum sunteţi voi aşa să fie şi străinul înaintea Domnului.
    16.     O singură lege şi aceleaşi drepturi să fie pentru voi şi pentru străinul care locuieşte la voi".
    17.     Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    18.     "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul în care vă duc,
    19.     Şi veţi mânca pâinea ţării aceleia, să înălţaţi prinos Domnului.
    20.     Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului o azimă; dar s-o înălţaţi aşa ca prinosul din arie;
    21.     Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului din neam în neam.
    22.     Dacă însă veţi greşi din neştiinţă şi nu veţi împlini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,
    23.     Şi tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua în care a început Domnul a vă porunci, ?????
    24.     Dacă greşeala e din nebăgarea de seamă a obştii, atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere de tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială, şi din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat
    25.     Şi se va ruga preotul pentru toată obştea fiilor lui Israel şi li se va ierta, căci aceasta a fost greşeală şi ei au adus darul lor Domnului şi jertfă pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru greşeala lor.
    26.     Atunci se va ierta întregii obşti a fiilor lui Israel şi străinului care trăieşte între ei, pentru că tot poporul a făcut aceasta din neştiinţă.
    27.     Dacă vreun suflet a greşit din neştiinţă, să aducă o capră de un an jertfă pentru păcat
    28.     Şi se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din neştiinţă înaintea Domnului şi va afla milă şi i se va ierta.
    29.     Şi pentru băştinaşul din Israel şi pentru străinul care trăieşte între voi, o singură lege să fie când cineva va păcătui din neştiinţă.
    30.     Iar dacă cineva dintre băştinaşi sau dintre străini va face ceva din îndrăzneală, acela huleşte pe Domnul şi sufletul lui se va stârpi din poporul său,
    31.     Căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi a călcat poruncile Lui; să se stârpească sufletul acela şi păcatul lui va fi asupra lui".
    32.     Când se aflau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei;
    33.     Şi cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus la Moise şi Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel;
    34.     Şi l-au pus sub pază, pentru că nu era încă hotărât ce să facă cu el.
    35.     Atunci a zis Domnul către Moise: "Omul acesta să moară; să fie ucis cu pietre de către toată obştea fiilor lui Israel, afară din tabără!"
    36.     L-au scos deci toată obştea fiilor lui Israel afară din tabără şi l-au ucis cu pietre toată obştea, afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.
    37.     Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    38.     "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune să-şi facă ciucuri la poalele hainelor lor, din neam în neam, şi pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor să pună un şiret de mătase violetă.
    39.     Ciucurii aceştia să fie ca, uitându-vă la ei, să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului şi să le împliniţi şi să nu umblaţi după inima voastră şi după ochii voştri care vă îndeamnă la desfrânare;
    40.     Ca să vă aduceţi aminte şi să pliniţi toate poruncile Mele şi să fiţi sfinţi înaintea Dumnezeului vostru.
    41.     Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".

    Capitolul 16
    1.     Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moise,
    2.     Împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi, căpetenii ale obştii fiilor lui Israel, oameni însemnaţi, care erau chemaţi la adunare.
    3.     Adunându-se aceştia împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: "Destul! Toată obştea şi toţi cei ce o alcătuiesc sunt sfinţi şi Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiţi voi mai presus de adunarea Domnului!"
    4.     Auzind acestea, Moise a căzut cu faţa la pământ
    5.     Şi a grăit lui Core şi tuturor părtaşilor lui şi le-a zis: "Mâine va arăta Domnul cine este al Lui şi cine este sfânt, ca să şi-L apropie; şi pe cine va alege El, pe acela îl va şi apropia la Sine.
    6.     Iată ce să faceţi: Core şi toţi părtaşii tăi să vă luaţi cădelniţe
    7.     Şi mâine să puneţi în acestea foc şi să turnaţi în ele tămâie înaintea Domnului, şi pe cine va alege Domnul, acela va fi sfânt. Destul, fiii lui Levi!
    8.     Apoi a zis iarăşi Moise către Core: "Ascultaţi, fii ai lui Levi:
    9.     Oare e puţin lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obştea lui Israel şi v-a apropiat la Sine ca să faceţi slujbe la cortul Domnului şi să staţi înaintea obştii Domnului, slujind pentru ea?
    10.     El te-a apropiat pe tine şi cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi. Alergaţi acum şi după preoţie?
    11.     Aşadar tu şi toată obştea ta, v-aţi adunat împotriva Domnului. Ce este Aaron, de cârtiţi împotriva lui?"
    12.     Atunci a trimis Moise să cheme pe Datan şi pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei însă au zis: "Nu mergem!
    13.     Oare puţin lucru e că ne-ai scos din ţara unde curge miere şi lapte şi ne-ai adus să ne pierzi în pustie? Vrei să şi domneşti peste noi?
    14.     Dusu-ne-ai tu oare în ţara unde curge lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare în stăpânire ţarinile şi viile ei? Vrei să scoţi ochii oamenilor acestora? Nu mergem!"
    15.     Şi s-a mâhnit Moise foarte tare şi a zis către Domnul: "Să nu-ţi întorci ochii Tăi la prinosul lor. Eu nici unuia dintre ei nu i-am luat asinul şi rău n-am făcut nici unuia dintre ei".
    16.     Apoi a zis Moise către Core: "Sfinţeşte-ţi ceata ta şi mâine să fiţi gata înaintea Domnului: tu, ei şi Aaron.
    17.     Luaţi-vă fiecare cădelniţe, puneţi în ele tămâie şi vă apropiaţi fiecare cu cădelniţa înaintea Domnului, cu două sute cincizeci de cădelniţe: şi tu şi Aaron să aduceţi fiecare cădelniţa voastră".
    18.     Şi şi-a luat fiecare cădelniţa sa, au pus în ele foc, au turnat tămâie în ele; şi au stat înaintea intrării cortului adunării Moise şi Aaron.
    19.     Core însă a adunat împotriva lor toată obştea înaintea uşii cortului adunării. Şi s-a arătat slava Domnului la toată obştea.
    20.     Şi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron şi a zis:
    21.     "Osebiţi-vă de obştea aceasta şi-i voi pierde într-o clipă".
    22.     Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: "Doamne, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, un om a greşit şi Tu Te mânii pe toată obştea? "
    23.     Domnul însă i-a zis lui Moise:
    24.     "Spune obştii: Feriţi-vă în toate părţile de locuinţa lui Core, a lui Datan şi a lui Abiron".
    25.     Atunci, sculându-se, Moise s-a dus la Datan şi Abiron şi s-au dus după el şi toţi bătrânii lui Israel.
    26.     Şi a zis obştii: "Feriţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici şi să nu vă atingeţi de tot ce e al lor, ca să nu pieriţi cu toate păcatele lor".
    27.     Şi ei au ocolit sălaşurile lui Core, Datan şi Abiron; iar Datan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile corturilor lor, cu femeile lor şi cu fiii lor şi cu pruncii lor.
    28.     Zis-a Moise: "Că Domnul m-a trimis să fac toate lucrurile acestea şi că nu le fac eu de la mine, veţi cunoaşte din aceea:
    29.     De vor muri aceştia, cum moc toţi oamenii, şi de-i va ajunge aceeaşi pedeapsă, care ajunge pe toţi oamenii, - atunci nu m-a trimis Domnul.
    30.     Iar dacă Domnul va face lucru neobişnuit, de-şi va deschide pământul gura sa şi-i va înghiţi pe ei şi casele lor şi corturile lor şi tot ce au ei, şi dacă ei vor fi duşi de vii în locuinţa morţilor, atunci să ştiţi că oamenii aceştia au dispreţuit pe Domnul".
    31.     Cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pământul sub aceia
    32.     Şi şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toată averea;
    33.     Şi s-au pogorât ei cu toate câte aveau de vii în locuinţa morţilor, i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul obştii.
    34.     Şi tot Israelul, care era împrejurul lor, a fugit la strigătele lor, că ziceau: "Să nu ne înghită şi pe noi pământul!"
    35.     A ieşit apoi foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie.
    36.     După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
    37.     "Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să adune cădelniţele cele de aramă ale celor arşi şi focul străin să-l arunce afară, căci s-au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora prin moartea lor.
    38.     Să le sfărâme deci şi să le facă foi pentru acoperit jertfelnicul. Pentru că le-au adus aceia înaintea Domnului, s-au sfinţit şi vor fi semn pentru fiii lui Israel".
    39.     A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cădelniţele cele de aramă, pe care le aduseseră cei arşi, şi le-a prefăcut în foi pentru acoperit jertfelnicul,
    40.     Ca să-şi aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam, care nu e din seminţia lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâiere înaintea Domnului, şi să nu fie ca şi Core şi părtaşii lui, precum îi grăise Domnul prin Moise.
    41.     A doua zi însă toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi a zis: Voi aţi omorât poporul Domnului.
    42.     Şi când s-a adunat obştea împotriva lui Moise şi Aaron, aceştia s-au întors către cortul adunării, şi iată norul l-a acoperit şi s-a arătat slava Domnului.
    43.     Şi a venit Moise şi Aaron la cortul adunării.
    44.     Atunci a grăit Domnul cu Moise şi Aaron şi a zis:
    45.     "Depărtaţi-vă de obştea aceasta, că într-o clipă o voi pierde". Iar ei au căzut cu faţa la pământ.
    46.     Şi a zis Moise către Aaron: "Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie şi du-o repede în tabără şi te roagă pentru ei, că a ieşit mânie de la faţa Domnului şi a început pedepsirea poporului".
    47.     Atunci Aaron a luat, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul obştii şi iată se începuse moartea în popor; şi a pus tămâia şi s-a rugat pentru popor;
    48.     Şi stând el între morţi şi vii, a încetat bătaia.
    49.     Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii şapte sute de oameni, afară de cei ce muriseră pentru răzvrătirea lui Core.
    50.     Iar după ce a încetat pedepsirea, s-a întors Aaron la Moise, la uşa cortului adunării.

    Capitolul 17
    1.     După aceea a grăit Domnul lui Moise şi a zis:
    2.     "Spune fiilor lui Israel şi ia de la ei, de la toate căpeteniile lor, după seminţii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare seminţie, şi numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său;
    3.     Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpetenie de seminţie.
    4.     Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului legii, unde Mă arăt ţie.
    5.     Şi va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; şi aşa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva voastră".
    6.     Şi Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; şi toiagul lui Aaron era între toiegele lor.
    7.     Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul adunării.
    8.     Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale.
    9.     Şi atunci a scos Moise toate toiegele de la faţa Domnului la toţi fiii lui Israel; şi au văzut şi şi-au luat fiecare toiagul său.
    10.     Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!"
    11.     Şi a făcut Moise aşa; cum îi poruncise Domnul aşa a făcut.
    12.     Şi au zis fiii lui Israel către Moise: "Iată murim, pierim, pierim cu toţii!
    13.     Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o să murim cu toţii?"