Cartea a patra a Regilor

    cap. 7-10

    Capitolul 7

    1.     Iar Elisei a zis: "Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu şi două măsuri de orz tot un siclu".
    2.     Slujbaşul de al cărui braţ se sprijinea regele a răspuns: "Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei a zis: "Iată aşa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!"
    3.     În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproşi şi ziceau unul către altul: "Ce şedem noi aici şi aşteptăm moartea?
    4.     De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete şi vom muri acolo; iar dacă vom şedea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, de nu, vom muri".
    5.     Şi s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
    6.     Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare. Şi au zis ei unul către altul: "De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor şi ai Egiptului".
    7.     Şi s-au sculat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile, caii, asinii lor şi toată tabăra cum era şi au fugit, ca să-şi scape viaţa.
    8.     Ajungând deci leproşii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi s-au dus de le-au ascuns. Şi s-au mai dus şi în alt cort şi au luat şi de acolo şi au ascuns.
    9.     Apoi au zis unul către altul: "Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem şi aşteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!"
    10.     Şi au venit ei şi au strigat pe portarii cetăţii şi le-au povestit, zicând: "Noi am fost în tabăra Sirienilor şi iată acolo nu se vedea nimeni şi nu se auzea nimic, ci numai cai legaţi şi corturi cum trebuie să fie".
    11.     Şi portarii au strigat şi au dat de veste la casa regelui.
    12.     Şi s-a sculat regele noaptea şi a zis slugilor sale: "Am să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei ştiu că noi suferim de foame şi au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmp, cugetând aşa: Când vor ieşi ei din cetate, îi vom prinde vii şi vom năvăli în cetate".
    13.     Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns şi a zis: "Să se ia cei cinci cai rămaşi care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) şi să trimitem oameni să vadă".
    14.     Au luat deci două perechi de cai înhămaţi la căruţe şi a trimis regele pe urma oştirii siriene, zicând: "Duceţi-vă şi vedeţi!"
    15.     Şi s-au dus după ei până la Iordan şi iată tot drumul era semănat cu haine şi cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. şi s-au întors trimişii şi au spus regelui.
    16.     Atunci a ieşit poporul şi a prădat tabăra siriană şi a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu şi două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
    17.     Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea şi l-a rânduit de pază la poarta cetăţii; acesta a fost călcat în picioare de popor şi a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;
    18.     Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui aşa: "Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu şi o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu",
    19.     Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: "Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!" Iar Elisei i-a zis: "Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!"
    20.     Şi aşa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă şi a murit.

    Capitolul 8

    1.     În vremea aceea a grăit Elisei cu femeia căreia îi înviase copilul şi i-a zis: "Scoală şi du-te de la casa ta şi trăieşte unde vei putea, căci Domnul a chemat foametea şi aceea va veni asupra pământului pentru şapte ani".
    2.     Şi s-a sculat femeia aceea şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu şi s-a dus ea şi casa sa şi a trăit în pământul Filistenilor şapte ani.
    3.     Iar după trecerea celor şapte ani s-a întors femeia aceea din pământul Filistenilor şi a venit să roage pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa.
    4.     Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai însemnat din câte a făcut Elisei!"
    5.     Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei".
    6.     Şi a întrebat regele şi pe femeie şi i-a povestit şi ea. Atunci regele i-a dat pe unul de la curte, zicând: "Să i se întoarcă toate câte sunt ale ei şi toate veniturile ţarinei din ziua când ea a părăsit ţarina până acum".
    7.     Şi a venit Elisei în Damasc, când Benhadad, regele Siriei, era bolnav. Şi i s-a spus acestuia şi i s-a zis: "A venit aici omul lui Dumnezeu".
    8.     Iar regele a zis către Hazael: "Ia în mâna ta un dar şi du-te în întâmpinarea omului lui Dumnezeu şi întreabă pe Domnul prin el, zicând: Mă voi însănătoşi eu, oare, de boala aceasta?"
    9.     Şi s-a dus Hazael în întâmpinarea lui şi a luat dar în mâna sa din cele mai bune lucruri din Damasc cât pot duce patruzeci de cămile şi a venit şi a stat înaintea feţei lui şi a zis: "Benhadad, fiul tău, regele Siriei, m-a trimis la tine să întreb: Mă voi însănătoşi eu, oare, de. boala aceasta?"
    10.     Iar Elisei i-a zis: "Du-te şi spune-i: "Te vei însănătoşi!" Cu toate acestea, Domnul mi-a descoperit că el va muri".
    11.     Şi şi-a îndreptat Elisei privirile spre Hazael şi l-a privit mult, apoi a plâns omul lui Dumnezeu.
    12.     Şi a zis Hazael. "De ce plânge domnul meu?" Şi el a zis: "Pentru că ştiu ce rău ai să faci tu fiilor lui Israel; tăria lor o vei da focului, pe tinerii lor cu sabia îi vei ucide, pe copiii lor de sân îi vei omorî şi pe cele însărcinate ale lor le vei tăia".
    13.     A zis Hazael: "Robul tău este câine ca să facă asemenea lucru necugetat?" Şi Elisei a zis: "Domnul mi-a arătat în tine pe regele Siriei".
    14.     Şi s-a dus Hazael de la Elisei şi a venit la domnul său şi acesta i-a zis: "Ce ţi-a grăit Elisei?" Iar el a zis: "Mi-a grăit că ai să te faci sănătos".
    15.     A doua zi însă a luat o învelitoare, a udat-o cu apă, a pus-o pe faţa lui şi a murit regele. Şi în locul lui s-a făcut rege Hazael.
    16.     În anul al cincilea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în locul lui Iosafat, regele Iudei, s-a făcut rege Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei.
    17.     Acesta era de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege.
    18.     El a domnit în Ierusalim opt ani şi a păşit pe urma regilor lui Israel, cum se purtase casa lui Ahab, pentru că fata lui Ahab era soţia lui Iosafat şi a făcut lucruri rele în ochii Domnului.
    19.     Cu toate acestea Domnul n-a vrut să piardă pe Iuda pentru David, robul Său, deoarece îi făgăduise că ii va da totdeauna o făclie printre fiii săi.
    20.     În zilele lui Ioram a ieşit Edom de sub mâna lui Iuda şi ei şi-au pus rege.
    21.     Şi s-a dus Ioram la Ţair şi împreună cu el s-au dus toate carele lui. Apoi s-a sculat el noaptea şi a lovit pe Edomiţii care-l împresuraseră, şi pe căpeteniile carelor, dar poporul a fugit în corturile sale.
    22.     Edom a ieşit de sub mâna lui Iuda şi a rămas aşa până în ziua de astăzi.
    23.     Şi tot atunci a ieşit şi Libna. Celelalte fapte pe care le-a făcut Ioram, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda.
    24.     Şi a răposat Ioram cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, iar în locul lui s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
    25.     În anul al doisprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, s-a făcut rege în Iuda Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
    26.     Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit un an în Ierusalim. Numele mamei lui era Atalia, fiica lui Omri, regele lui Israel.
    27.     Ohozia a păşit pe urmele casei lui Ahab şi a făcut rele în ochii Domnului, ca şi casa lui Ahab, pentru că era înrudit cu casa lui Ahab.
    28.     Şi s-a dus el cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, la Ramot în Galaad. Atunci au rănit Sirienii pe Ioram.
    29.     Şi regele Ioram s-a întors ca să se vindece în Izreel de rana ce i-o pricinuiseră Sirienii la Ramot când se luptase cu Hazael, regele Siriei. Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, a venit să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, în Izreel, căci acesta era bolnav.

    Capitolul 9

    1.     Atunci Elisei proorocul a chemat pe unul dintre fiii proorocilor şi i-a zis: "Încingeţi mijlocul şi ia acest vas cu untdelemn în mâna ta şi du-te la Ramot în Galaad.
    2.     Iar dacă vei ajunge acolo, caută pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, şi, apropiindu-te, porunceşte-i să iasă dintre fraţii lui şi du-l în cămara cea mai dinăuntru.
    3.     Apoi ia vasul cu untdelemn şi toarnă pe capul lui şi zi: Aşa zice Domnul: Iată te ung rege peste Israel. După aceea deschide uşa şi fugi fără zăbavă".
    4.     Şi s-a dus tânărul, sluga proorocului, la Ramot în Galaad.
    5.     Şi ajungând acolo, a văzut pe căpeteniile oştirii şezând şi a zis: "Am un cuvânt către tine, căpetenie!" Şi a zis Iehu: "Către care din noi toţi?" Iar el a zis: "Către tine, căpetenie!"
    6.     Atunci s-a sculat acesta şi a intrat în casă. Iar tânărul a turnat untdelemn pe capul lui şi i-a zis: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te ung rege peste poporul Domnului, peste Israel.
    7.     Tu vei nimici casa lui Ahab, stăpânul tău, de la faţa Mea şi vei răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului.
    8.     Toată casa lui Ahab va pieri şi voi stârpi din ai lui Ahab pe tot cel de parte bărbătească, pe cel rob şi pe cel slobod în Israel;
    9.     Voi face casa lui Ahab ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi ca şi casa lui Baeşa, fiul lui Ahia.
    10.     Iar pe Izabela, câinii o vor mânca în câmpia lui Izreel şi nimeni nu o va îngropa". Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit.
    11.     După aceea a ieşit Iehu la slujitorii domnului său şi aceştia i-au zis: "E pace? De ce a venit acest necunoscut la tine?" Şi el i-a zis: "Voi cunoaşteţi pe acest om şi de ce a venit". Iar ei au zis: "Nu este adevărat!
    12.     Spune-ne!" Şi el le-a zis: "Iată el mi-a spus: Aşa grăieşte Domnul: Iată te ung rege peste Israel".
    13.     Atunci ei s-au grăbit să-şi ia fiecare haina sa şi i-au aşternut-o pe trepte, au trâmbiţat şi au zis: "Iehu s-a făcut rege!"
    14.     S-a sculat deci Iehu; fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Ioram însă fusese cu toţi Israeliţii la Ramot în Galaad şi-l apărase împotriva lui Hazael, regele Siriei.
    15.     Iar acum regele Ioram se întorsese la Izreel, ca să se vindece de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii, când se luptase el cu Hazael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: "Dacă sunteţi de părerea mea, să nu iasă nimeni din cetate, ca să dea de veste la Izreel".
    16.     Apoi a încălecat Iehu pe cal şi s-a dus în Izreel, unde zăcea Ioram, regele lui Israel şi se îngrijea de rănile ce i le pricinuiseră Sirienii la Ramot, în timpul luptei cu Hazael, regele Siriei, cel tare şi puternic şi unde venise Ohozia, regele Iudei, ca să cerceteze pe Ioram.
    17.     În turnul din Izreel stătea un ostaş de strajă. Văzând acesta ceata lui Iehu venind, a zis: "Văd o ceată!" Iar Ioram a zis: "Ia un călăreţ şi trimite-l în întâmpinare, ca să întrebe: Cu pace vii?"
    18.     Şi s-a dus călăreţul călare în întâmpinarea lui şi a zis: "Cu pace vii?" Iar Iehu a zis: "Ce ai tu cu pacea? Treci în urma mea!" şi straja a dat de veste, zicând: "A ajuns la ei, dar nu se întoarce":
    19.     Şi a trimis alt călăreţ şi acesta s-a dus la ei şi a zis: "Aşa zice regele: Cu pace vii?" Iar Iehu a zis: "Ce ai tu cu pacea? Treci în urma mea!"
    20.     Şi a vestit straja, zicând: "A ajuns la ei, dar nu se întoarce. Şi mersul parc-ar fi al lui Iehu, fiul lui Nimşi, pentru că merge nebuneşte".
    21.     Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Şi au înhămat la carul lui: Şi a ieşit Ioram, regele lui Israel şi Ohozia; regele Iudei, fiecare în carul său, în întâmpinarea lui Iehu şi s-au întâlnit cu el în ţarina lui Nabot Izreeliteanul.
    22.     Şi când a văzut Ioram pe Iehu, a zis: "Cu pace, Iehu? Iar el a zis: "Ce pace, când sunt atâtea desfrânările Izabelei, mama ta, şi vrăjitoriile ei?"
    23.     Şi întorcându-se Ioram să fugă, a zis către Ohozia: "Vânzare, Ohozia!
    24.     Iar Iehu şi-a întins arcul cu mâna sa şi a lovit pe Ioram între umeri şi săgeata a trecut prin inima lui şi el a căzut în carul său.
    25.     Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: "Ia-l şi-l aruncă în ţarina lui Nabot Izreeliteanul, căci adu-ţi aminte că atunci când mergeam eu şi cu tine călări în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a rostit împotriva lui proorocia aceasta:
    26.     Adevărat, am văzut ieri sângele fiilor lui, zice Domnul, şi Mă voi răzbuna pe tine în ţarina aceasta. Deci ia-l şi-l aruncă în ţarină, după cuvântul Domnului".
    27.     Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drum spre casa ce se afla în grădină. Dar Iehu a alergat după el, zicând: "Ucide-ţi-l şi pe el în car!" Şi l-au lovit pe înălţimea Gur, care vine lângă Ibleam. Şi a fugit Ohozia la Moghido şi a murit acolo.
    28.     Iar slujitorii lui l-au dus la Ierusalim, l-au îngropat în mormânt cu părinţii lui, în cetatea lui David.
    29.     Ohozia se făcuse rege în Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
    30.     Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, fiind înştiinţată de aceasta, şi-a uns faţa, şi-a împodobit capul şi privea de la fereastră.
    31.     Iar când a intrat Iehu pe poartă, ea a zis: "Zimri, ucigaşul stăpânului său, va avea el oare pace?"
    32.     Şi ridicându-şi el faţa sa şi privind spre fereastră, a zis: "Cine, cine este cu mine?" Atunci s-au plecat spre el doi sau trei eunuci;
    33.     Şi el le-a zis: "Aruncaţi-o jos!" Şi au aruncat-o şi a ţâşnit sângele ei pe zid şi pe caii care au călcat-o în picioare.
    34.     După aceea a venit Iehu de a mâncat şi a băut şi a zis: "Căutaţi pe ticăloasa aceea şi îngropaţi-o, căci e fiică de rege!"
    35.     Şi s-au dus să o îngroape, dar n-au mai găsit nimic din ea, decât numai ţeasta, picioarele şi palmele mâinilor.
    36.     Şi s-au întors şi i-au spus. Iar el a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului, rostit prin robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: În ţarina Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei;
    37.     Şi va fi trupul Izabelei în ţarina Izreel ca gunoiul pe ogor, încât nimeni nu va zice: Iată ea e Izabela!"

    Capitolul 10

    1.     Ahab avea în Samaria şaptezeci de fii. Şi a scris Iehu scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor cetăţii, bătrânilor şi celor ce creşteau pe copiii lui Ahab,
    2.     Zicând: "Când va ajunge scrisoarea aceasta la voi, la care se află şi fiii domnului vostru, precum şi care şi cai, cetatea întărită şi arme,
    3.     Să alegeţi pe cel mai bun şi mai vrednic dintre fiii domnului vostru şi să-l puneţi pe tronul tatălui său şi să vă luptaţi pentru casa domnului vostru".
    4.     Aceştia însă s-au speriat cumplit şi au zis: "Iată, doi regi nu i-au putut sta înainte; cum dar vom sta noi?"
    5.     Şi căpetenia casei domneşti, căpeteniile cetăţii, bătrânii şi cei ce creşteau pe copiii regelui au trimis la Iehu să-i spună: "Noi suntem robii tăi şi ce ne vei zice, aceea vom face; nu vom pune pe nimeni rege, ci fă ceea ce-ţi place".
    6.     Şi le-a scris Iehu scrisoare a doua oară şi le-a zis: "De sunteţi ai mei şi de vă supuneţi cuvântului meu, atunci ridicaţi capetele fiilor domnului vostru şi veniţi la mine în Izreel, mâine pe vremea aceasta". Fiii regelui erau în număr de şaptezeci şi-i creşteau oameni de vază ai cetăţii.
    7.     Când a ajuns la ei scrisoarea, ei au luat pe fiii regelui şi i-au junghiat pe toţi cei şaptezeci, au pus capetele în panere şi le-au trimis la el în Izreel.
    8.     Şi venind trimisul, i-a adus ştire şi a zis: "S-au adus capetele fiilor regelui". Iar el a zis: "Aşezaţi-le până dimineaţă în două grămezi la poartă".
    9.     Şi ieşind el dimineaţa a stat şi a zis către tot poporul: "Voi nu sunteţi vinovaţi. Iată eu m-am sculat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis.
    10.     Dar pe aceştia cine i-a omorât? Să ştiţi deci că nimic din ceea ce a spus Domnul împotriva casei lui Ahab n-a rămas neîmplinit. Domnul a făcut ce zisese prin robul Său Ilie".
    11.     Şi a omorât Iehu pe toţi cei ce rămăseseră din casa lui Ahab în Izreel şi pe toţi cei mari ai lui şi pe cei de aproape ai lui şi pe preoţii lui, încât n-a scăpat nici unul.
    12.     Apoi sculându-se, a plecat să meargă la Samaria. Dar în drumul său, ajungând la Bet-Eched, adică la Colibele Păstorilor,
    13.     Iehu a întâlnit pe fraţii lui Ohozia, regele Iudei, şi le-a zis: "Cine sunteţi voi?" Iar ei au răspuns: "Noi suntem fraţii lui Ohozia şi ne ducem să aflăm de sănătatea fiilor regelui şi a fiilor reginei".
    14.     Şi el a zis: "Prinde-ţi-i de vii!" Şi i-au prins de vii şi i-au junghiat la fântâna de lângă Colibele Păstorilor. Aceia erau patruzeci şi doi de oameni şi n-a mai rămas nici unul din ei.
    15.     Apoi plecând de acolo, s-a întâlnit cu Ionadab, fiul lui Recab, care venea în întâmpinarea lui, şi l-a salutat şi a zis: "Inima ta este ea oare cum este inima mea către inima ta?" Iar Ionadab a zis: "Da". "De este aşa, dă-mi mâna!" Şi i-a dat mâna şi l-a ridicat la el în car,
    16.     Zicând: "Hai cu mine, ca să vezi râvna mea pentru Domnul". Şi l-a aşezat în car.
    17.     Şi ajungând în Samaria, a ucis pe toţi cei ce rămăseseră din ai lui Ahab în Samaria şi aşa a stârpit neamul lui cu totul, după cuvântul Domnului ce-l rostise prin Ilie.
    18.     Apoi a adunat Iehu tot poporul şi a zis: "Ahab a slujit puţin lui Baal; Iehu însă îi va sluji mai mult.
    19.     Deci chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, şi nimeni să nu lipsească, pentru că am să fac o jertfă mare lui Baal. Tot cel ce va lipsi nu va rămâne cu viaţă". Iehu însă a făcut aceasta cu gând viclean, ca să stârpească pe slujitorii lui Baal.
    20.     Şi a zis Iehu: "Vestiţi o zi de sărbătoare în cinstea lui Baal!"
    21.     Şi au vestit, iar Iehu a trimis în tot Israelul de au venit toţi slujitorii lui Baal şi n-a rămas nici unul care să nu fi venit. După aceea au intrat în templul lui Baal şi s-a umplut templul de la un capăt la celălalt.
    22.     Atunci a zis Iehu către păstrătorul veşmintelor: "Adu veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal". Şi acela le-a adus veşminte.
    23.     Apoi a intrat şi Iehu cu Ionadab, fiul lui Recab, în templul lui Baal şi a zis slujitorilor lui Baal: "Căutaţi şi vedeţi nu cumva se află printre voi careva din slujitorii Domnului, pentru că aici trebuie să fie numai slujitorii lui Baal singuri".
    24.     Apoi s-au apropiat ei să facă jertfele şi arderile de tot. Iar Iehu a pus afară optzeci de oameni şi le-a zis: "Sufletul aceluia căruia îi va scăpa careva din oamenii pe care vi-i voi da în mâini, va fi în locul celui scăpat".
    25.     Iar după ce s-a isprăvit arderea de tot, Iehu a zis către oştenii săi şi către căpeteniile lor: "Duceţi-vă şi-i ucideţi şi să nu scape nici unul". Oştenii şi căpeteniile i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi i-au aruncat acolo.
    26.     Apoi s-au dus în cetate unde era capiştea lui Baal, au scos idolii din capiştea lui Baal şi i-au ars;
    27.     Şi au sfărâmat chipul cel cioplit al lui Baal şi au dărâmat capiştea lui Baal şi au făcut din ea loc de necurăţenii până în ziua de astăzi.
    28.     Astfel a stârpit Iehu pe Baal din pământul lui Israel;
    29.     Iar în ce priveşte păcatele lui Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a dus pe Israel în ispită, de la acestea nu s-a depărtat nici Iehu; nu s-a lepădat de viţeii de aur, din Betel şi Dan.
    30.     Şi a zis Domnul către Iehu: "Pentru că tu cu plăcere ai făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea, feciorii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel".
    31.     Dar Iehu nu s-a silit să umble din toată inima după legea Domnului Dumnezeului lui Israel şi nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, care a dus pe Israel în ispită.
    32.     În zilele acelea a început Domnul să taie părţi din pământul lui Israel şi Hazael a lovit hotarele lui Israel,
    33.     Pustiind la răsărit de Iordan tot pământul Galaadului, al lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase, începând de la Aroer, care vine lângă Arnon, şi Galaadul şi Vasanul.
    34.     Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, precum şi vitejiile lui sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Israel.
    35.     Şi a răposat Iehu cu părinţii săi în Samaria, iar în locul lui s-a făcut rege Ioahaz, fiul său.
    36.     Iar timpul domniei lui Iehu peste Israel, în Samaria, a fost de douăzeci şi opt de ani.