Un duhovnic a auzit că sotul unei femei se roagă foarte mult si a cerut să vorbească cu el.
- Cum e, chiar asa cum spune sotia dumneavoastră, vă rugati chiar tot timpul? De mult voiam să stăm de vorbă.
- Prea târziu. Înainte mă rugam si câteva ore în fiecare zi. Dar acum, de când a născut sotia, si cel mic plânge des, e cam gălăgie în casă. Mă cam enervez. E, de fapt mă enervez tare, uneori îmi pare rău că am făcut copilul, căci mă împiedică la rugăciune.
Părintele i-a spus:
- Înseamnă că drumul pe care mergi e gresit. Degeaba te laudă sotia. Cine e sporit în viata duhovnicească nu se enervează din astfel de motive. Si eu am copii - cinci copii, dar, chiar dacă mă deranjează uneori la rugăciune, asta nu îmi stârneste mânia. Copiii sunt copii. Când rugăciunea ta îti va aduce liniste în suflet, abia atunci să stii că esti pe drumul cel bun. Până atunci, să stii că bati pasul pe loc.
Un călugăr a fost lăudat de frati către avva Antonie. Iar el, când a mers la dânsul, l-a ispitit de suferă necinstea. Si, aflându-l că nu suferă, i-a zis lui: "Esti asemenea unui oras care pe dinainte este împodobit, iar pe dinapoi este jefuit de tâlhari". (17-10)