Icoana Maicii Domnului din Kazan - Pomenirea minunii săvârşite în Rusia (1612) Icoana Maicii Domnului Sfântul Ierarh Averchie, cel întocmai cu Apostolii, episcopul Ierapolei şi făcătorul de minuni, care a trăit în vremea împăratului Marc Aureliu (+167) Sfinții 7 Tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Antonin, Exacustodian şi Constantin, care au trăit în zilele împăratului Deciu (+250) Sfinților Sfințiți Mucenici: episcopul Alexandru și Iraclie, dimpreună cu Sfintele Mucenițe: Ana, Elisabeta, Teodota şi Glicheria (III)
Stil vechi
22 Octombrie

Luni

Stil nou
4 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Icoana Maicii Domnului din Kazan - Pomenirea minunii săvârşite în Rusia (1612). Sfântul Ierarh Averchie, cel întocmai cu Apostolii, episcopul Ierapolei şi făcătorul de minuni, care a trăit în vremea împăratului Marc Aureliu (+167). Sfinții 7 Tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Antonin, Exacustodian şi Constantin, care au trăit în zilele împăratului Deciu (+250). Sfinților Sfințiți Mucenici: episcopul Alexandru și Iraclie, dimpreună cu Sfintele Mucenițe: Ana, Elisabeta, Teodota şi Glicheria (III). Sfântul Mucenic Zaharia. Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Lot din Egipt (V). Sfântul Cuvios Lot, monah din Egipt (V). Sfântul Sfințit Mucenic Filip, episcop de Fermo în Italia (+270). Sfântul Ierarh Mellon, episcop de Rouen în Franţa. Sfântul Ierarh Vercuntie, episcop de Verona în Italia (+522). Sfântul Cuvios Simplicie, ucenicul Sfântului Benedict de Nursia, egumen la Mănăstirea Montecassino din Italia (+570). Sfântul Cuvios Nerovie, monah la Bobbio în Mănăstirea Sfântului Columban (+626). Sfântul Sfințit Mucenic Salarie, episcop de Liguria în Italia (VII). Sfântul Ierarh Teodosie, patriarhul Antiohiei (+1059). Sfinții Cuvioși: Teodor şi Pavel, stareţi la Rostov în Rusia (+1409). Sfântul Cuvios Iacob de Luga şi Omuțk, ucenicul Sfântului Teofil de la Omuțk (XV). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: arhiepiscopul Serafim de Uglici, arhimandriții: Mina (Șelaeva) și Gherman (Poleanski), ieromonahul Grigorie (Vorobiov) și preoţii: Vladimir (Sobolev), Alexandru (Lebedev), Nicolae (Bogoslovski), Nicolae (Ușakov) şi Vasile (Bogoeavlenski), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Aflarea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Nicodim, episcopul Belgorodului (2012). Icoana Maicii Domnului "Andronic".
File pateric

Un om, care în tineretea sa fusese biruit de păcatul desfrânării, se hotărâse ca până când se va căsători să nu mai păcătuiască. Ducea o viată curată si linistită. Dar odată, când la usa sa a sunat o femeie care făcea reclamă la un aspirator modern, a simtit cum mintea i se încetosează. A poftit-o pe femeie în casă, ca să vadă cum functiona aspiratorul. Din vorbă în vorbă, au căzut în păcat.
Femeia a plecat si nu a mai văzut-o. În inima sa era însă o mare frământare. Îl mustra constiinta, dar nu avea altceva în cap decât să păcătuiască cu o altă femeie. După câteva nopti nedormite, în care se tot gândea dacă să se culce sau nu cu secretara sa, i-a spus nasului său de botez ce i se întâmplase.
- Stii cum esti? Ca unul care are masina plină de noroi, dar nu vrea să o spele, pentru că e mult de lucru. Si preferă să meargă cu ea asa, făcându-se de râsul lumii. Si încă asta nu e nimic, dar geamurile fiind murdare, sansele de a face un accident sunt mari. Vino-ti în fire. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să speli masina, sau măcar geamurile. Dacă nu te ridici din cădere o să faci un accident. Ce rezolvi dacă te culci cu secretara ta? Ai stat cuminte atâtia ani si acum ai obosit?
- Dacă Dumnezeu nu m-a ajutat să mă însor până acum… Nu mai rezist poftei.
- Du-te, spovedeste-te si o să te linistesti. Dacă te rogi, Dumnezeu va ridica ispita. Încet-încet, o să îti fie iarăsi bine. O să vezi.
Ascultând sfatul nasului său, omul s-a spovedit. Si, după două săptămâni în care s-a rugat lui Dumnezeu să îl ierte, a simtit că îi este mai usor să reziste poftelor trupesti.

Un frate, căzând în ispită, din întristare a pierdut rânduiala călugărească. Si vrând să pună început bun, din cauza mâhnirii se oprea, zicându-si: "Când am să mai fiu cum am fost odată?". Si, pregetând, nu putea să facă început de lucru călugăresc. De aceea a venit la un bătrân si i-a povestit cele despre sine. Auzind bătrânul scârba lui, i-a povestit o pildă ca aceasta:
"Un om avea o tarină si din lenea lui s-a întelenit si s-a umplut de spini si de ciulini. Iar mai pe urmă a socotit să o lucreze. Si a zis fiului său: "Mergi de curăteste tarina!". Fiul său, mergând să o curete, a văzut multimea spinilor si s-a împutinat, zicându-si: "Când voi putea să smulg eu toate acestea si să curătesc tarina?". Si, culcându-se, a adormit. Apoi s-a desteptat si, căutând din nou la multimea spinilor si trândăvindu-se, a petrecut zăcând. Uneori se culca, alteori întorcându-se ici si colo, ca usa în tâtână, precum zice Scriptura, a cheltuit fără lucru multe zile. După acestea a venit tatăl lui, să vadă ce-a făcut. Si l-a găsit că nimic n-a lucrat si i-a zis: "Pentru ce n-ai lucrat nimic până acum?". Iar el i-a spus: "Tată, cum veneam să lucrez, văzând multimea spinilor, mă slăbănogeam si de scârbă mă culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat". Atunci i-a zis lui tatăl: "Fiule, atâta cât tine asternutul tău, fă în toate zilele. Si asa sporeste-ti lucrul si nu slăbi". Iar tânărul a făcut asa. Si în putină vreme a curătit tarina. Asadar si tu, frate, câte putin lucrează si nu te împutina. Căci Dumnezeu cu darul Său iarăsi te asează la rânduiala cea dintâi".
Iar fratele auzind, sezând cu răbdare, făcea cum l-a învătat bătrânul. Si cu darul lui Dumnezeu a aflat odihnă. (13-393)

Pilda zilei


    Semnul divin

Într-un sat se ridica o biserică. Pentru finalizarea lucrărilor mai era nevoie de 6. 000 de lei. Doi boieri ai satului stăteau lângă biserică ce se ridica şi se întrebau de unde să ia banii pentru încheierea lucrărilor.

În timp ce se sfătuiau, a căzut lângă ei o grindă, fără a-i vătăma.

Atunci unul dintre ei a spus:

- Eu dau 3.000 de lei.

- Şi eu ceilalti 3.000, zise boierul celălalt.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Ioan 7-10

Capitolul 7
1.     Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă.
2.     Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor.
3.     Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci.
4.     Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii.
5.     Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.
6.     Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata.
7.     Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.
8.     Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă.
9.     Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.
10.     Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns.
11.     În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela?
12.     Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea.
13.     Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă.
14.     Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa.
15.     Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?
16.     Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17.     De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
18.     Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el.
19.     Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?
20.     Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă?
21.     Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi.
22.     De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om.
23.     Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?
24.     Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.
25.     Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?
26.     Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos?
27.     Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde este.
28.     Deci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: Şi pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi.
29.     Eu Îl ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine.
30.     Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.
31.     Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: Hristosul când va veni va face El minuni mai multe decât a făcut Acesta?
32.     Au auzit fariseii mulţimea murmurând acestea despre El şi au trimis arhiereii şi fariseii slujitori ca să-L prindă.
33.     Dar Iisus le-a zis: Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34.     Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi.
35.     Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini?
36.     Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi?
37.     Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38.     Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
39.     Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
40.     Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
41.     Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?
42.     N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?
43.     Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El.
44.     Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
45.     Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
46.     Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.
47.     Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?
48.     Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
49.     Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!
50.     A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51.     Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?
52.     Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53.     Şi s-a dus fiecare la casa sa.  

Capitolul 8
1.     Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2.     Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3.     Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
4.     Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
5.     Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6.     Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7.     Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
8.     Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
9.     Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
10.     Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
11.     Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
12.     Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13.     De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
14.     A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
15.     Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.
16.     Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.
17.     Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18.     Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.
19.     Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.
20.     Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui.
21.     Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
22.     Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
23.     Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24.     V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25.     Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
26.     Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
27.     Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28.     Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.
29.     Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
30.     Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
31.     Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
32.     Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
33.     Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
34.     Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
35.     Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
36.     Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
37.     Ştiu vă sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvâtul Meu nu încape în voi.
38.     Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39.     Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40.     Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
41.     Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
42.     Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43.     De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44.     Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45.     Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
46.     Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
47.     Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48.     Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
49.     A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
50.     Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
51.     Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
52.     Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
53.     Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii.  Cine te faci Tu a fi?
54.     Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
55.     Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
56.     Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57.     Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
58.     Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
59.     Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.  

Capitolul 9
1.     Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
2.     Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3.     Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4.     Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.
5.     Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.
6.     Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.
7.     Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.
8.     Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?
9.     Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
10.     Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii?
11.     Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut.
12.     Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu.
13.     L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb.
14.     Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15.     Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.
16.     Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.
17.     Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este.
18.     Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea.
19.     Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum?
20.     Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
21.     Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine.
22.     Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
23.     De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el.
24.     Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.
25.     A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.
26.     Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27.     Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
28.     Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29.     Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.
30.     A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii.
31.     Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
32.     Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33.     De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic.
34.     Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.
35.     Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
36.     El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
37.     Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
38.     Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
39.     Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
40.     Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
41.     Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.  

Capitolul 10
1.     Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.
2.     Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
3.     Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.
4.     Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
5.     Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
6.     Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.
7.     A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
8.     Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9.     Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
10.     Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
11.     Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
12.     Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
13.     Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
14.     Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15.     Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
16.     Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
17.     Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
18.     Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
19.     Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
20.     Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?
21.     Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?
22.     Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.
23.     Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24.     Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.
25.     Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
26.     Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
27.     Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
28.     Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
29.     Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.
30.     Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
31.     Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
32.     Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
33.     I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
34.     Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
35.     Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
36.     Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37.     Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
38.     Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
39.     Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.
40.     Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.
41.     Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.
42.     Şi mulţi au crezut în El acolo.