Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o icoană făcătoare de minuni ce a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul. Aceasta icoană era păstrată ca o comoară sfântă în familia împăratului.

Conform tradiției, această sfântă icoană este pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Potrivit documentelor păstrate, în anul 1347, Andronic a donat icoana Mănăstirii Monemvasia (lângă Morea) din Peloponez, unde a rămas până în secolul al XIX-lea. Datorită asocierii icoanei cu mănăstirea, mai este cunoscută și sub numele de Icoana Maicii Domnului „Monemvasia”.

Atunci când mai multe orașe din Grecia, printre care și Monemvasia, au fost devastate de turci în 1821, Episcopul Agapie, starețul mănăstirii, a reușit ca dintre toate odoarele mănăstirii să salveze icoana făcătoare de minuni a lui Andronic. Până înainte de moartea sa, episcopul a ținut icoana ascunsă în Patras, dar, văzând că i se apropie sfârșitul, Agapie a încredințat icoana unei rude, consulul general rus NI Vlassopoulos.

În 1839, fiul și moștenitorul consulului general AN Vlassopoulos a trimis icoana de la Atena la Odessa pentru Împărat, prin Nikolai Pavlovici.

Din 1839 până pe 12 mai 1868, Icoana Maicii Domnului „Andronic” a fost găzduită în Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, iar de pe 12 mai 1868 până pe 16 aprilie 1877 a fost așezată în Catedrala Sfânta Treime din Sankt Petersburg.

În anul 1877, icoana a fost mutată la Mănăstirea „Icoana Maicii Domnului din Kazan”, în apropierea orașului Vyshiy Volotchok, din districtul administrativ Tver.

Icoana a fost furată în 1984, iar locul în care se află este până astăzi necunoscut.

Icoana o înfățișează pe Maica Domnului fără Pruncul Iisus. Pe partea dreaptă a gâtului Maicii Domnului se află o rană sângerândă ce a apărut atunci când a fost lovită cu un cuțit de către un turc. Icoana are aplicat blazonul bizantin (vulturul bicefal), care atestă că face parte din patrimoniul imperial. Dimensiunile icoanei sunt de aproximativ 25 x 35cm.