Calendox

Stil vechi

20 Septembrie

Vineri

Stil nou

3 Octombrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la ulei

Sfinţii Mari Mucenici: Eustatie Plachida și Teopisti, soţia sa, dimpreună cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist, care au pătimit la Roma în vremea împăratului Adrian (+118). Sfinţii Mucenici: Mihail, voievodul Cernigovului, şi dregătorul său, Teodor, făcător de minuni (+1246). Sfântului Cuvios Oleg, prinţ de Briansk, apoi monah (călugărit Leontie) la Mănăstirea Briansk din Rusia (+1289). Sfântul Ierarh Ipatie şi a Sfântului Andrei preotul, mărturisitori din Constantinopol (+735). Sfinţii Mucenici: Artemidor şi Talaleu, care s-au săvârșit fiind tăiați cu sabia. Sfântul Ierarh Meletie, episcopul Ciprului. Sfântul Cuvios Mărturisitor Ioan Egipteanul, dimpreună cu 40 de Mucenici, care s-au săvârșit de sabie în Palestina. Sfântul Mucenic Ilarion Criteanul, care a pătimit în Constantinopol (+1804). Sfântul Ierarh Glicherie, episcop de Milano în Italia (V). Sfinţii Cuvioși Mărturisitori: Teodor, Euprepie, Anastasie Apocrisiarul şi Anastasie cel Tânăr, ucenicii Sfântului Maxim Mărturisitorul, care au participat la Sinodul de la Lateran împotriva monotelismului şi care s-au săvârșit pe când erau în exil (VII). Sfânta Cuvioasă Muceniță Eusebia, stareţă la Marsilia în Franța (+730). Sfântul Cuvios Ioan Criteanul, pustnic în Muntele Miriokefalon (XI). Sfinţii Mucenici din Kent în Anglia (+1011). Sfântul Ierarh Eustatie, arhiepiscopul Tesalonicului (+1194). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: arhiepiscopul Anatolie de Irkutsk(+1925), protoiereul Teoctist (Smelnițkii) și preotul Alexandru (Tetiuev)(+1937), care au pătimit în timpul regimului comunist. Soborul Tuturor Sfinţilor din Briansk în Rusia.

File pateric

Doi tineri care trăiau împreună au venit la biserica părintelui Constantin. Au fost foarte impresionati de întâlnirea cu părintele si după slujbă s-au spovedit. Vroiau să se căsătorească după terminarea facultătii. S-au hotărât să nu mai păcătuiască. Cu o lună înainte de examenele de licentă, Eliza s-a dus la o petrecere dată de sora sa, care se măritase cu un arab. Daniel era acasă, la părinti.
La petrecere, un alt arab, cel mai bun prieten al cumnatului Elizei, s-a îndrăgostit de ea si, din vorbă în vorbă, a convins-o să bea cu el niste tărie. Prinsă în joc, fata a cerut din ce în ce mai multă băutură si, în cele din urmă, a picat în bratele arabului. Ba chiar a păcătuit cu el după plecarea musafirilor. Sora ei nu părea mirată de aceasta.
Când l-a revăzut pe Daniel, pe Eliza au năpădit-o lacrimile:
- Totul s-a terminat. Nu mai are rost să fim prieteni. Duminică dimineată m-am culcat cu Ahmed, cel mai bun prieten al cumnatului meu. Nu stiu dacă m-ai putea ierta, si nici nu mai are rost să mă ierti. Între noi s-a terminat totul.
După trei zile, Eliza a primit un telefon:
- Crezi că există pocăintă?
- Da, există.
- Atunci hai la părintele Constantin. Tie o să-ti dea un canon, iar mie o să-mi spună ce rugăciuni să fac pentru tine.
Eliza s-a spovedit si, cu dragostea lui Daniel si cu sfaturile părintelui, sufletul ei s-a curătat de păcat.
S-au căsătorit, asa cum plănuiseră. Eliza era o sotie minunată. Daniel nu a regretat niciodată că a iertat-o pentru greseala făcută.

Doi frati erau la chilii si cel care era cel mai bătrân îl ruga pe cel mai tânăr, zicând: "Să petrecem împreună, frate". Iar el zicea: "Eu sunt păcătos si nu pot să petrec împreună cu tine, avvo". Acela îl ruga pe dânsul, zicând: "Cu adevărat putem". Si era bătrânul curat si nu voia să audă că fratele are gânduri de curvie. Deci i-a zis fratele: "Lasă-mă o săptămână si iarăsi vom vorbi!". Si după o săptămână, vrând cel mai tânăr să-l încerce, i-a zis: "În mare ispită am căzut, avvo, săptămâna aceasta, că, ducându-mă în sat pentru o trebuintă, am căzut cu o femeie". Zis-a lui bătrânul: "Este pocăintă?". Răspuns-a fratele: "Este, cu adevărat". Zis-a bătrânul: "Eu port jumătate din păcat si tu cealaltă jumătate". Atunci i-a zis lui fratele: "Acum putem să fim împreună". Si au petrecut împreună până la sfârsitul lor. (17-353)

Pilda zilei

Câinele şi pisica

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
“Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!”
în acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
“Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!”
Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.
Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii însă sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.
Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi însă că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.

“Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!” (Fericitul Augustin)

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Mica 5-7

Capitolul 5
1. Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.
2. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel.
3. El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.
4. Şi El Însuşi va fi pacea noastră! Când Asiria va năvăli în ţara noastră şi va pătrunde călcând în palatele noastre, noi vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii,
5. Care vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Şi ne va izbăvi de Asiria, când aceasta va năvăli în ţara noastră şi când va trece peste hotarele noastre.
6. Iar restul lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca roua de la Domnul şi ca bura de ploaie pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu aşteaptă ajutor de la fiii oamenilor.
7. Şi va mai fi restul lui Iacov, între popoare multe, ca un leu între dobitoacele din pădure şi ca un pui de leu în turma de oi, care trece, calcă în picioare şi pradă, fără ca nimeni să-i poată smulge prada.
8. Mâna ta se va ridica împotriva vrăjmaşilor tăi şi toţi asupritorii tăi vor fi nimiciţi!
9. Şi în ziua aceea, zice Domnul, voi nimici caii tăi din mijlocul tău şi toate carele tale le voi distruge.
10. Şi voi dărâma oraşele din ţara ta şi toate cetăţile tale le voi face una cu pământul.
11. Şi din mâna ta voi nimici pe vrăjitori şi tu nu vei mai avea ghicitori;
12. Voi dărâma idolii tăi şi stâlpii idoleşti din mijlocul tău şi nu te vei mai închina lucrurilor mâinilor tale;
13. Voi nimici dumbrăvile din mijlocul tău şi voi tăia copacii tăi, afierosiţi idolilor.
14. Iar în mânia şi în iuţimea Mea Mă voi răzbuna asupra popoarelor care nu M-au ascultat.

Capitolul 6
1. Ascultaţi deci ce zice Domnul: "Scoală-te! Fă judecată cu munţii, iar colinele să audă glasul tău".
2. Ascultaţi, voi munţilor, certarea Domnului şi voi, neclintite temelii ale pământului! Că Domnul este în judecată cu poporul Său şi va grăi împotriva lui Israel.
3. Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!
4. Eu sunt Cel care te-am scos din ţara Egiptului şi din casa robiei te-am răscumpărat şi ţi-am trimis înainte pe Moise, pe Aaron şi pe Mariam!
5. Poporul Meu! Adu-ţi aminte de sfatul lui Balac, regele Moabului, şi ce i-a răspuns lui Balaam, feciorul lui Peor - când tu ai mers de la Şitim până la Ghilgal - ca să cunoşti dreptatea lui Dumnezeu".
6. "Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Înfăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7. Dar, oare, Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn? Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţ pentru fărădelegea mea şi rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?"
8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!
9. Glasul Domnului strigă către cetate - şi este înţelept cine se teme de numele Tău -: "Ascultaţi, voi seminţii şi tu obşte a cetăţii!
10. Oare voi scăpa din vedere casa celui fără de lege, comorile celui păcătos şi efa cea mică blestemată?
11. Oare voi ierta pe cel cu cântare nedrepte şi cu greutăţi înşelătoare în sac?
12. Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor este numai viclenie în gura lor.
13. Şi Eu am început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale.
14. Vei mânca, dar nu te vei sătura şi foamea va roade lăuntrul tău; vei pune la o parte, dar nu vei putea scăpa nimic, şi ceea ce vei scăpa, voi trece prin ascuţişul sabiei.
15. Tu vei semăna, dar nu vei secera; vei călca în teasc smochine, dar nu te vei unge cu untdelemn; vei face must, dar nu vei bea vin.
16. Căci voi aţi luat aminte la rânduielile lui Omri şi la toate faptele casei lui Ahab şi v-aţi purtat după sfaturile lor, ca să vă dau pustiirii şi pe locuitorii tăi, batjocurii. Pentru aceasta veţi avea în sarcina voastră ocara poporului Meu!"

Capitolul 7
1. Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu!
2. Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora.
3. Mâinile lor sunt gata să săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare grăieşte după pofta sufletului său.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!
5. Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale!
6. Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui.
7. Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
9. Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
10. Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de ruşine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.
11. Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai fi nici o lege din acestea.
12. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria şi din cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la Eufrat, de la o mare ş? până la cealaltă şi de la un munte până la altul.
13. Ţara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ al purtării lor.
14. Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de altădată!
15. Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului îţi voi arăta lucruri minunate!
16. Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17. Vor linge pulbere ca şerpii, ca şi târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieşind din ascunzişurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de Tine.
18. Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea.
19. Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
20. Păstrează credincioşia făgăduită lui Iacob şi îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către părinţii noştri în zilele de odinioară.