Doi părinti au făcut un copil, după care s-au hotărât să trăiască în înfrânare. Si se rugau la Dumnezeu să ajungă în rai laolaltă cu copilul lor, Stefan. Tatăl a murit când copilul avea numai trei ani.
Când Stefan a ajuns la liceu a început să se drogheze. Desi primise o educatie bună, totusi un prieten al său l-a convins că nu se întâmplă nimic dacă încearcă măcar o dată. Când mama sa a aflat, a fost biruită de deznădejde. L-a convins pe băiat să se spovedească, dar, după spovedanie, pentru că nu vroia să mai ia droguri, băiatul se simtea din ce în ce mai rău.
A fost dus la spital cu salvarea. Disperată, mama lui se ruga cu lacrimi în ochi: "Doamne, dă-i sănătate. Nu-l lăsa să moară. Fie-ti milă de tineretile lui".
Tatăl lui Stefan se ruga: "Doamne, ia-l acum, ca să nu mai cadă, să nu se nenorocească din cauza drogurilor. Mai bine să rămână femeia mea singură pe lume decât cu un băiat dependent de droguri".
Dar a auzit un glas: "Mai degrabă voi asculta rugăciunea femeii tale, care duce o viată de aspră nevointă, decât pe a ta care te odihnesti în lumina raiului. Si îi voi da lui nu numai vindecare trupească, ci si sufletească, ca să fie bucurie pentru mama care l-a crescut cu atâta jertfire".
După câteva zile în care a stat în comă, băiatul si-a revenit. Mama l-a mutat la un alt liceu, pentru a-l rupe de grupul de prieteni. De atunci Stefan s-a înteleptit si nu s-a mai lăsat influentat de cei care îl îndemnau să guste din plăcerile vinovate ale tineretii.
Povestit-a un bătrân: "Patru bătrâni s-au prins între dânsii să trăiască într-un suflet împreună în veacul acesta si iarăsi împreună să se afle în ceruri, crezând cuvântul stăpânesc ce zice: dacă doi din voi se vor uni pe pământ, pentru tot lucrul ce îl vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri. Deci trei dintre dânsii, petrecând în nevointă, se linisteau în pustie. Iar celălalt le slujea la trebuintele lor. S-a întâmplat că doi s-au sfârsit în Hristos si s-au dus la loc de odihnă, iar doi au rămas pe pământ, slujitorul, adică, si unul din cei ce se linisteau.
Si, din zavistia vrăjmasului, slujitorul a căzut în curvie. Si s-a descoperit unuia din bătrânii cei văzători cu mintea că cei doi ce s-au săvârsit se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicând: "Dă ca fratele să fie mâncat de leu, sau de altă fiară, ca, spălându-se de păcat, să vină în locul acesta în care suntem si să nu rămână jos unirea noastră". Si pe când se întorcea fratele de la ascultarea sa, l-a întâlnit un leu si căuta să-l omoare, dar a cunoscut ce s-a întâmplat si cel ce se linistea, căci i se descoperise lui. De aceea, sta la rugăciune, rugându-se lui Dumnezeu pentru fratele si îndată a stat leul.
Iar cei doi părinti, care acum se săvârsiseră, se rugau lui Dumnezeu, zicând: "Rugămu-ne, Tie, Stăpâne, să fie mâncat de leu si să vină împreună cu noi în fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe cel ce se roagă Tie pe pământ!". Iar bătrânul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu să fie miluit fratele si să scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugăciunea lui si a zis celor ce erau în cer: "Drept este să-l ascult pe el, căci voi aici sunteti întru odihnă, izbăvindu-vă de sudorile si ostenelile vietii, iar acela obosit este întru ostenelile trupului si apoi se luptă cu duhurile răutătii. Drept este aceluia să-i dau darul".
Deci îndată s-a depărtat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe bătrân încă plângând pentru dânsul. Apoi i-a povestit lui toate câte i s-au întâmplat si a mărturisit păcatul pe care l-a făcut si, cunoscând că l-a umilit Dumnezeu, s-a pocăit si în putină vreme a venit la măsura cea dintâi, ostenindu-se împreună cu el si bătrânul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit bătrânului celui cu mintea văzător cum că toti patru s-au asezat la un loc, după făgăduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos".
