Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul din Grecia (1991) Aflarea moaştelor Sfântului Mucenic Adrian de Poșehonsk, Iaroslavl (+1550) în anul 1625 Sfântul Mucenic Varlaam bătrânul din Antiohia Siriei, care a pătimit în timpul împăratului Dioclețian (+304) Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” Sfântul Prooroc Avdie (IX î.Hr) Sfinții Cuvioși: Varlaam pustnicul, Ioasaf, prințul Indiei și tatăl său, Avenir împăratul Indiei (IV) Sfântul Ierarh Filaret, Mitropolitul Moscovei și al Kolomnei (+1867) Sfântul Cuvios Ilarion, făcătorul de minuni din Georgia, egumenul Lavrei „Sfântul David” din Gareji (+880) Sfântul Cuvios Varlaam, stareţ de la Lavra Peşterilor din Kiev (+1065)
Stil vechi
19 Noiembrie

Sâmbătă

Stil nou
2 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Sfântul Prooroc Avdie (IX î.Hr). Sfinții Cuvioși: Varlaam pustnicul, Ioasaf, prințul Indiei și tatăl său, Avenir împăratul Indiei (IV). Sfântul Ierarh Filaret, Mitropolitul Moscovei și al Kolomnei (+1867). Sfântul Mucenic Varlaam bătrânul din Antiohia Siriei, care a pătimit în timpul împăratului Dioclețian (+304). Sfântul Mucenic Heliodor din Maghido în Pamfilia (+273). Sfântul Cuvios Varlaam, stareţ de la Lavra Peşterilor din Kiev (+1065). Aflarea moaştelor Sfântului Mucenic Adrian de Poșehonsk, Iaroslavl (+1550) în anul 1625. Sfântul Mucenic Azi, făcătorul de minuni din Isauria, care a pătimit împreună cu alți 150 de Mucenici ostaşi și care s-au săvârşit prin sabie (+284). Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul din Grecia (1991). Sfântul Cuvios Ilarion, făcătorul de minuni din Georgia, egumenul Lavrei „Sfântul David” din Gareji (+880). Sfintele Muceniţe femei, soţia şi fiica unui eparh, care s-au săvârşit prin sabie (+284). Sfinții 12 Mucenici ostaşi, care s-au săvârşit prin sabie. Sfântul Mucenic Agapie, care a pătimit în Palestina, fiind sfâşiat de către fiare (+306). Sfinții Mucenici: Severie, Exuperie şi Felician de la Vienne în Galia (+170). Sfinții Mucenici: Antim, Talaleu, Panharie, Cristofor şi Eufimia, dimpreună cu fiii lor. Sfântul Ierarh Ponțian, episcopul Romei, mărturisitor în timpul împăratului Maximian (+235). Sfântul Sfințit Mucenic Maxim, preot din Roma (+260). Sfinții Cuvioși: Patrocle, stareț, apoi pustnic la Bourges în Galia, și Simeon, făcător de minuni din Calabria în Italia (VI, X). Sfântul Ierarh Egbert, arhiepiscop de York în Anglia (+766). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia și Ucraina: preotul Ioan (Vișnevskii)(+1920), episcopii: Ioasaf de Christopol şi Porfirie de Simferopol, arhimandritul Grigorie, preoții: Serghie (Mahaev), Mihail (Dmitrev), Alexandru (Mișutin), Ioan (Malinovski), Constantin (Mihailovski), Alexandru (Serebrov), Ignatie (Teslin), Ioan (Piramidin), Simeon (Krivoșeev), Ioan (Florovski), Iacov (Brilliantov), Dimitrie (Kuklin), Iacov (Perederie), Ieromonahii: Ioasaf (Krâmzin), Ghenadie (Rebez), Petru (Mamontov), Gherasim (Suhov) și Mihail (Kvanin), protoiereul Dimitrie, preoții: Ioan, Timotei, Nicolae, Vladimir și ierodiaconul Veniamin, diaconul Antonie, monahul Vartolomeu și binecredincioșii creștini: Valentin (Kornienco), Petru (Antonov), Leonid (Salkov), Valentina și Timotei (Cucerov)(+1937) care au pătimit în timpul regimului comunist . Pomenirea adormirii Cuviosului Arhimandrit Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria-Neamț, mare duhovnic și predicator, care s-a săvârșit cu pace în anul 1998. Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați”.
File pateric

Doi părinti au făcut un copil, după care s-au hotărât să trăiască în înfrânare. Si se rugau la Dumnezeu să ajungă în rai laolaltă cu copilul lor, Stefan. Tatăl a murit când copilul avea numai trei ani.
Când Stefan a ajuns la liceu a început să se drogheze. Desi primise o educatie bună, totusi un prieten al său l-a convins că nu se întâmplă nimic dacă încearcă măcar o dată. Când mama sa a aflat, a fost biruită de deznădejde. L-a convins pe băiat să se spovedească, dar, după spovedanie, pentru că nu vroia să mai ia droguri, băiatul se simtea din ce în ce mai rău.
A fost dus la spital cu salvarea. Disperată, mama lui se ruga cu lacrimi în ochi: "Doamne, dă-i sănătate. Nu-l lăsa să moară. Fie-ti milă de tineretile lui".
Tatăl lui Stefan se ruga: "Doamne, ia-l acum, ca să nu mai cadă, să nu se nenorocească din cauza drogurilor. Mai bine să rămână femeia mea singură pe lume decât cu un băiat dependent de droguri".
Dar a auzit un glas: "Mai degrabă voi asculta rugăciunea femeii tale, care duce o viată de aspră nevointă, decât pe a ta care te odihnesti în lumina raiului. Si îi voi da lui nu numai vindecare trupească, ci si sufletească, ca să fie bucurie pentru mama care l-a crescut cu atâta jertfire".
După câteva zile în care a stat în comă, băiatul si-a revenit. Mama l-a mutat la un alt liceu, pentru a-l rupe de grupul de prieteni. De atunci Stefan s-a înteleptit si nu s-a mai lăsat influentat de cei care îl îndemnau să guste din plăcerile vinovate ale tineretii.

Povestit-a un bătrân: "Patru bătrâni s-au prins între dânsii să trăiască într-un suflet împreună în veacul acesta si iarăsi împreună să se afle în ceruri, crezând cuvântul stăpânesc ce zice: dacă doi din voi se vor uni pe pământ, pentru tot lucrul ce îl vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri. Deci trei dintre dânsii, petrecând în nevointă, se linisteau în pustie. Iar celălalt le slujea la trebuintele lor. S-a întâmplat că doi s-au sfârsit în Hristos si s-au dus la loc de odihnă, iar doi au rămas pe pământ, slujitorul, adică, si unul din cei ce se linisteau.
Si, din zavistia vrăjmasului, slujitorul a căzut în curvie. Si s-a descoperit unuia din bătrânii cei văzători cu mintea că cei doi ce s-au săvârsit se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicând: "Dă ca fratele să fie mâncat de leu, sau de altă fiară, ca, spălându-se de păcat, să vină în locul acesta în care suntem si să nu rămână jos unirea noastră". Si pe când se întorcea fratele de la ascultarea sa, l-a întâlnit un leu si căuta să-l omoare, dar a cunoscut ce s-a întâmplat si cel ce se linistea, căci i se descoperise lui. De aceea, sta la rugăciune, rugându-se lui Dumnezeu pentru fratele si îndată a stat leul.
Iar cei doi părinti, care acum se săvârsiseră, se rugau lui Dumnezeu, zicând: "Rugămu-ne, Tie, Stăpâne, să fie mâncat de leu si să vină împreună cu noi în fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe cel ce se roagă Tie pe pământ!". Iar bătrânul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu să fie miluit fratele si să scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugăciunea lui si a zis celor ce erau în cer: "Drept este să-l ascult pe el, căci voi aici sunteti întru odihnă, izbăvindu-vă de sudorile si ostenelile vietii, iar acela obosit este întru ostenelile trupului si apoi se luptă cu duhurile răutătii. Drept este aceluia să-i dau darul".
Deci îndată s-a depărtat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe bătrân încă plângând pentru dânsul. Apoi i-a povestit lui toate câte i s-au întâmplat si a mărturisit păcatul pe care l-a făcut si, cunoscând că l-a umilit Dumnezeu, s-a pocăit si în putină vreme a venit la măsura cea dintâi, ostenindu-se împreună cu el si bătrânul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit bătrânului celui cu mintea văzător cum că toti patru s-au asezat la un loc, după făgăduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos". 

Pilda zilei

    Filosofii şi creştinii.

     Într-o discuţie la care luau parte mai mulţi oameni, s-a pus întrebarea despre viaţă şi despre moarte.

    Un filosof a zis:

    - Noi, filosofii, nu ne temem de moarte, ci de veşnicia ei. Este ceva care nu se sfârşeşteşi stăpâneşte pe toţi oamenii.

    Un creştin a spus:

    - Pentru creştini, moartea a fost învinsă de Înviere. Hristos a înviat, cu moartea pe moarte călcând şi tuturor celor care cred în El viaţă veşnică le-a dăruit.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

    Galateni 4-6

    Capitolul 4
    1.     Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate;
    2.     Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
    3.     Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
    4.     Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
    5.     Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
    6.     Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!
    7.     Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
    8.     Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
    9.     Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?
    10.     Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
    11.     Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
    12.     Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău;
    13.     Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
    14.     Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
    15.     Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
    16.     Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?
    17.     Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei.
    18.     Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi.
    19.     O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
    20.     Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi!
    21.     Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?
    22.     Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.
    23.     Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.
    24.     Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui;
    25.     Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
    26.     Căci scris este: "Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat".
    27.     Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.
    28.     Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
    29.     Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere".
    30.     Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.  

    Capitolul 5
    1.     Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.
    2.     Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
    3.     Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea.
    4.     Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
    5.     Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă.
    6.     Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire.
    7.     Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului?
    8.     Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă.
    9.     Puţin aluat dospeşte toată frământătura.
    10.     Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.
    11.     Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!
    12.     O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!
    13.     Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
    14.     Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
    15.     Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
    16.     Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
    17.     Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
    18.     Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
    19.     Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
    20.     Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
    21.     Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
    22.     Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
    23.     Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
    24.     Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
    25.     Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
    26.     Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.  

    Capitolul 6
    1.     Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.
    2.     Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
    3.     Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.
    4.     Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.
    5.     Căci fiecare îşi va purta sarcina sa.
    6.     Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile.
    7.     Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
    8.     Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.
    9.     Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi.
    10.     Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.
    11.     Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.
    12.     Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.
    13.     Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
    14.     Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
    15.     Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
    16.     Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!
    17.     De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
    18.     Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.